Dragnea și violul ca la Vaslui

Doru zice să merg la Cluj să vorbesc despre egalitatea de șanse și despre incluziune socială și eu îi spun că aș vrea să vorbesc despre femei în România și el zice perfect, așa să faci.
Și apuc să mă uit pe ce se întâmpla la noi cu gender equality, această boală venerică a sistemului de răsplată a muncii de care România suferă dar nu prea tare, că dacă victima își ține gura și nu zice că o doare sau o ustură sau o mănâncă sau o zgârie, călăul o să continue să facă ce a făcut până atunci, să o bată la tălpi sau cu prosopul ud peste țâțe. Femeile noastre sunt bărbate, nu se plâng. Ele pot să îndure.
Deci, ce vroiam să spun, dacă pe zona de comunicare există niscaiva statistici, pe partea de presă, de jurnalism, nu există nimic. Adică știm că femeile, mai puțin Doina Gradea sau Alina Mungiu Pippidi care nu sunt tocmai femei, genul nu se simte neapărat la ele, femeile deci sunt subreprezentate în management și nu au funcții de conducere în zona editorială.
Sau primesc vreo titulatură, dar aia e onorifică, adică stai matale doamnă aicișa pe ouă, nu te mișca, facem noi cocoșii treaba.
Hai spuneți-mi voi în afară de Ioana Dogioiu de la Ziare.com și, pe vremuri, Gilda Lazăr și Andreea Roșca, vreo femeie ajunsă în fruntea unei publicații care să nu fie revistă de femei?
Și nu veniți cu Jucan, Floriana e pe spălat morți, pe bani. Deci nu se pune că face presă.
Vă rog mult, ajutați-mă să nu mă fac de rușine la Cluj. Spuneți-mi dacă există vreun studiu pe gender equality în presa din România.
Dacă nu e unul, haideți să-l facem.
Cine se bagă?

feher

În județul Vaslui, pe un câmp, o fată este violată până leșină de un grup de tineri absolut heterosexuali. Toți cei 7 violatori au fost crescuți în cupluri unite în fața bunului Dumnezeu, bărbat și femeie. Femeia este ca să-l fuți. Așa zice unguru. Mamele violatorilor numărul 1, 2 și 7 sunt bătute de soți.
Atinse.
Șterse peste bot.
Puse la punct.
Cumințite.
Trimise la locul lor cu un dos de palmă. Poate chiar cu un pumn. Uneori se folosește ciocănelul de șnițele. Alteori trebuie să fii creativ. Poți să o bați cu bara de la mașină.
1987. Undeva, la câteva sute de kilometri, în județul Constanța, o prietenă a maică-mii învață pe pielea ei că trebuie să-și asculte bărbatul fără să crâcnească. Cocoșul cântă aici. Ce cântă? Jazz and blues. Soțul prietenei maică-mii îmi explică, ani mai târziu, că femeile trebuie scărmănate când le mănâncă pielea.
Cum știi că…

View original post 864 more words

1 comment
  1. sheicu said:

    Un prim sfat ca “să nu mă fac de rușine la Cluj” ar fi acela de a evita sa mai faci afirmatii de genul “mai puțin Doina Gradea sau Alina Mungiu Pippidi, care nu sunt tocmai femei, genul nu se simte neapărat la ele”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: