Și dacă Mandachi e creația serviciilor?
Dacă este creația PSD, aripa Dâncu sau Hrebenciuc?
Nu ați văzut că genitoarea suceveanului este PSD-istă, ceea ce înseamnă că este prinsă în uriașul lanț cauzal născut de bing-bangul din decembrie 1989?
Nu ați înțeles că Ștefan a supt la țâța partidului laptele din care naște acum calea, adevărul, viața și mai ales primul metru de autostradă?
Nu înțelegeți că ăștia de la PSD vin cu o variantă la Oamenii Noi ai partidelor noi.
Nu înț..

E clar că Mandachi e ajutat, sprijinit, poate chiar modelat de un nene care știe să facă din mucii din nas biluțe care pot dărâma popicele construcției lui Dragnea.
De cine, nu știm.
Contează?
Întreb eu.
Dacă a fost scos din coasta PSD-ului și trimis să salveze partidul prăbușit sub topoarele lui Liviu, îl țuc pe gură.
Căci dacă e așa, facțiunea pesedistă răsculată s-a autodepășit și prin #șîeu a reinventat plăcuța cu muiePSD, oferind o cauză imposibil de atacat de instituțiile de forță ale lui Dragnea.
O cauză comună, de fapt un pretext de a arăta că suntem mulți, că suntem împotrivă, că uite, dacă reușim să ieșim din abstracțiuni, din greve fiscale imposibil de aplicat, din greve generale imposibil de orchestrat, suntem o forță de care PSD-ul trebuie să se teamă.
Pentru că pauza de 15 minute a fost îmbrățișată de oameni din Craiova, Teleorman și Zalău, de țărani și de paznici de noapte, de farmaciste și studenți, maseuze și procurori, de telespectatori ai RTV și de telespectatori A3, doar s-a băgat și securistul duhnitor Dan Voiculescu, simțind că #șîeu este mai mult decât o cascadorie de PR care să-l facă pe Mandachi egalul lui Barna într-un PSD reformat, cu oameni noi.
Da, este.
Este pentru prima oară după 1989 când nu mai suntem rupți de propaganda partidelor, nu contează că îl placi pe șpagatistul 5 secunde sau te închini la fostul președinte, nu e important că ești liberal sau îl invidiezi în taină pe Tăriceanu pentru câte daruri de nuntă a strâns, ți-e clar că Ce vrem noi, e și pentru voi! nu mai este doar o strigătură de revoltați din piața Victoriei.
Autostrăzile lu Mandachi sau spitalele Oanei Gheorghiu și lui Carmen Uscatu sunt pentru noi. Și înțelegem asta.
Însfârdraculuișit.
Și dacă vreunul dintre ăștia trei o să intre în politică sau o să ajungă chiar în PSD, cândva, când domnia lui Liviu de Alexandria va fi oale și ulcele, eu tot o să mă bucur pentru momentul ăsta în care cu toții am reușit să ne încălzim mâinile la butoiul revoltei în acest martie în care nu mai speram mai nimic.