Scurt tratat despre oameni și fluturi

Mii de fluturi zboară nebuni în frunzișul copacilor de peste drum. Au pete roșii pe aripile  negre, de ce sunt atât de mulți, mă întreb în timp ce ei se înalță ca niște scântei din jarul nevăzut ațâțat de mâna vântului. Frunzele platanului ăsta s-au uscat deja, e început de iunie dar când afară e fierbinte și vulcanul de fluturi a erupt, anotimpurile au Alzheimer, uită că trebuie să-și pună papucii în picioare așa că ies desculțe în stradă și se taie pe tălpi.
La aeroport sunt mii de oameni care pleacă, fluturi cu rucsaci și trollere colorate în care au costume de baie și, cei mai prevăzători, salam de sibiu și cașcaval pentru micul dejun. Nu am mai văzut în viața mea atâția oameni fluturi înghesuindu-se la ghișee, e luni și fetele și băieții de la vamă au deja frunzele uscate. E fierbințeală mare la cozi, ți-e dor de zăpezile lui aprilie și de apa scursă din galoși cu tot cu pământul ăla negru care nu știam ce e și de unde vine dar acum știu. Sunt aripi pisate de fluturi negri cu picățele roșii.
Oamenii fluturi pleacă în Zakintos și Berlin, în Londra, Veneția și Tel Aviv.
Se duc să vadă lumea până când lumea mai este de văzut.
Cât o să mai fie Veneția plutitoare? Cât o să mai fie Zakintos o insulă? Cât o să mai fie români la Londra și cât o să mai fie Londra în Uniunea Europeană și cât o să fie Uniunea Europeană europeană și nu siriană sau afgană sau africană, musulmană?
Și acum mă prind.
Fluturii sunt refugiați din Mali și Somalia, au fugit de Boko Haram și de ISIS, de Al-Qaeda și de bombele lui Assad. Și de căldură fug, ca să găsească apă fug, zboară și mor și copiii lor zboară și mor și nepoții lor zboră și mor și la a 432 generație ajung în frunzișul din Floreasca. Dar deja frunzele platanului s-au uscat.
Nu mai e nimic ca înainte.
Nici Veneția, nici Londra, nici Berlinul sau Zakintos.
Oamenii fluturi din România au ajuns prea târziu, petrecerea s-a terminat de 2 ore și acum au prins doar chelnerii punând scaunele pe masă.
Chiar și așa, dacă tot au făcut un drum până aici, oamenii fluturi își fac un selfie cu sala întunecată pe care o atașează textului: fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: