Colectiv s-a întâmplat cu PSD la putere.
Cu Ponta prim-ministru.
Cu Mihaela dragostea mea la cârma Crucii Roșii.
Cu Tăriceanu la Senat, cu Viorica la Bruxelles, cu Dragnea votat de 2 săptămâni președintele PSD.
Am găsit acest citat al lui Liviu:
Nu voi avea nicio ezitare pentru ca PSD nu trebuie si nu poate rata oportunitatea de deveni primul partid din Romania modern si care isi construieste politicile publice printr-o consultare larga cu cetatenii si tine cont de ceea ce cetatenii in general si societatea civila spune.
La 4 ani după Colectiv, mă uit la imaginile statului îmbrăcat în costum de pompier, paralizat la marginea catastrofei.
Cât de norocoși am fost, îmi spun. Cutremure, vijelii, inundații, statul român duce o improbabilă luptă cu gravitația din care a ieșit, miraculos, până acum câștigător.
Totul e cârpit, lipit, cusut, prins cu-o sârmă, muncă de mântuială.
Mântuială vine de la mântuire. A mântui.
A mântui înseamnă să te salvezi dintr-o nenorocire, a scapă de un pericol. Atunci când spui că cineva s-a mântuit înseamnă că a murit.
Ce colosal amestec de semnificații.
Cârpeala a dus la mântuirea prin moarte a tinerilor de la Colectiv care au scăpat astfel de pericolul de a trăi în țara în care treaba făcută de mântuială este a doua noastră natură.
Nu mai cred că votul ne poate salva căci democrația nu poate ține loc de suflet când nu ai unul.