Speranța? O dezamăgire amânată

Unchiu-meu nu e idealist. Nici vândut. Nici trădător.
Idealurile s-au stricat, nu se mai fac idealuri așa cum se făceau odată, bio, eco, crescute pe pământ cu grăunțe românești.
Nu e nimeni să-l cumpere, nimeni nu are nevoie de el și nici nu are ce să trădeze, tot ce a fost de trădat s-a trădat deja, părinți, iubiri și țări imaginare. Oamenii s-au îmbogățit sau au scăpătat pe lângă el. Oamenii beau și oamenii se urăsc cu patimă pe lângă el, oamenii pricep puțin și dau din gură mult.
Unchiu-meu are țuică bună și chef de vorbă și spune că noi am fi fost altfel dacă ieșea Rațiu președinte în 1990 și dacă am fi făcut referendum și am fi zis că vrem să fim monarhie și prințul Charles ar fi devenit regele nostru.
Sau Hagi. Zic eu. Regele fotbalului e mai tare decât un prinț trist și încornorat.
Unchiu-meu nu gustă gluma. Vorbim chestii serioase sau nu mai vorbim deloc.
Alegerea e la mine. Eu probabil o să-l votez pe Barna, nu pentru că îmi place de el ci pentru că nu mai vreau să votez FSN sau PSD sau USL care trăiește.
Unchiu-meu o votează pe Dăncilă. Nu pentru că e din Videle, nu pentru că e teleormăneancă de-a noastră, nu pentru că e femeie, mamă, purtătoare de coc și tocuri ci pentru că nu îi suportă pe niciunul, Iohannis sau Barna care nu au coc și tocuri și nu sunt mame.
Nu reușim să ne croim viețile decât prin anti-materie. Ceea ce nu suntem, ceea ce nu ne place, ceea ce nu ne face să ne simțim rău. Ura este mai trainică decât iubirea, disprețul e mai stăruitor decât admirația.
Orban e mai bun decât Dăncilă nu pentru că ar avea mai multe calități ci pentru că își pitește mai bine defectele.
Ce este speranța, mă întreba acum niște luni un prieten. Este o dezamăgire amânată.
Am scris acest post acum un an jumate, când credeam cu toții că suntem mai buni și, ce să vezi, am aflat că suntem doar mai dibaci decât ceilalți.

 

 

 

 

Azi am primit de la colegul Codin, un hâtru, următorul banc despre Viorica Dăncilă.
Viorica Dăncilă urcă scările:
-Acesta este etajul trei?
-Nu. Patru!
-Și unde este etajul trei?

Am râs cât de stupidă e Viorica Dăncilă, femeia incapabilă să nască o propoziție care să nu sufere de hidrocefalie și apoi am pășit încrezătoare pe peron, să iau trenul de Viena. Pe ultimul vagon scria cu cretă Vag. 1.
În locul unde ar fi trebuit să fie agățate plăcuțele indicatoare cu numerele vagonului și trenului, originea și destinația, două piroane așteptau inutile să treacă timpul, ca doi bețivi care nu știu că a murit Ceaușescu și s-a închis combinatul la care ei oricum nu au mai ajuns de 18 ani.
Apoi, după vag. 1 venea abrupt vagonul 413. De data asta scria pe o plăcuță jegoasă, cu un roșu acoperit de noroi, că ăsta e trenu de Viena care pleacă din București.
Urma vișiniu, vagonul bar-bistro. Fără număr. Scria doar mare pe el Bar-Bistro, cu literele ușor înclinate, ca și când se încordau, cu fruntea împinsă în față, să nu le zboare viteza nebunească de 100 de kilometri pe oră pe care o prinde garnitura pe tronsonul București-Ploiești
Apoi erau două vagoane de dormit sau cușetă, nu știu sigur, aveau o bandă fostă galbenă trasă pe frunte ca Ilie Năstase pe vremea când avea haz și nu juca la PSD.
Ăstea erau 412 și 411. În fața lor așteptau mușterii însoțitorii de vagon, el absolut neremarcabil, ea însă curat Alina Bică, ai fi jurat că totul e o țeapă, fata e aici, în Berceni, nu în San Jose, la cocktailuri cu Leni.
Și după 411, desigur, ce ar putea veni altceva decât chiar vagonul 431, care încheie apoteotic suita absurdă de numere.

Mă simt exact ca Viorica Dăncilă. Cum aș putea ști unde vine etajul 3 când am trecut prin etajul 7, etajul 524 și etajul mezanin care oricum nu are număr că nu băgăm cu zecimale?
În tren, un tânăr informat al zilelor noastre explică doct unui domn în vârstă cum olandejii e răi și nu ne lasă pe noi să facem din Constanța un mare port și astfel să luăm caimacul traficului portuar din Europa detronând Rotterdamul. Apoi explică de ce am face bine să nu mai așteptăm nimic de la Iohannis, e clar că a fost pus de nemți să vândă pe bucăți România. Apoi spune că Putin e patriot, că noi nu avem un patriot ca el sau ca Orban, poate doar Dan Diaconescu dar și lui i-au închis gura, l-au amenințat că îi omoară familia și nah, omul ce să facă, trebuia să tacă. Dar știți de ce s-a întâmplat asta? Pentru că știa că ticăloșii ăștia, toți, au pus mâna pe conturile lui Ceaușescu, nu ălea din Elveția, ălea erau rahat, conturile lui Ceaușescu din Israel, că știi că Ceaușescu a vândut evrei lui Israel și avea un cont enorm, cumpărase câmpuri petrolifere în Arabia Saudită și Iran care acum sunt moștenite de știți cine?
Nu.
Soroș care era combinat cu Ceaușescu în afacerea asta. Vă spun.
-Nu vă supărați, aș vrea să vă pun și eu o întrebare, că vă văd informat.
-Spuneți vă rog, nu știu dacă vă pot răspunde dar o să…
-Acesta este vagonul 431?
-Da.
-Aveți idee unde este vagonul 430 și vagonul 429?
-Nu doamnă, întrebați conductorul.
Sau poate pe Viorica Dăncilă. Poate le-a găsit din greșeală când a ieșit de la bar-bistro.