Caritasul fericirii noastre

Sunt iar la Cluj. Domnu cu Uberu zice că e bine, copilul unui amic câștigă 4000 de euro pe lună, cât o luat tac-su daru de nuntă, lucrează cu internetu, face o grămadă de bani, normal că poate să meargă la bancă și să ia credit și să dea pe un apartament cu 2 camere mai mult decât face unul cu 3 în buricul Bucureștiului, sunt bani la Cluj mai ceva ca pesediști confuzi după 24 noiembrie, mută-te, o fi scump dar ai luminițe, castane coapte, apă caldă, căldură și studenți francezi cu care șoferul de Uber își testează cunoștințele-les souris son sous la table, ma poule dans ta cour-înainte să meargă seara la soție undeva în Florești.
Torenții credinței au târât în mijlocul orașului carcasa enormă a unei catedrale. Zace-ntr-o rână, vânătă, cu coastele rupte, clujenii s-au rugat să vină banii, au venit, acum clujenii nu se mai roagă să vină banii ci să fie sănătoși și au schimbat altarul, la biserica asta pornită pe vremea lui Funar te rugai să moară ungurii și să iei banii de la Caritas. Ungurii nu au murit și banii de la Caritas s-au isprăvit și catedrala nu își mai are niciun rost, mai bine ar transforma-o în spălătorie auto sau depozit de lemne.
Stoica, patronul Caritas, a fost dat afară din garsoniera lui din Brașov cu datorii de 30.000 de lei la întreținere. A rulat 4 miliarde de dolari prin Caritas între 92 și 94 și pentru fraudă a făcut un an jumate de pușcărie. Unde au plecat banii circulați de el? Cine sunt politicienii, milițienii și securiștii care au umflat mațul cu milioane de dolari atunci? S-a făcut oare o investigație zdravănă despre destinația banilor de la Caritas, unde s-au dus, pe cine au uns, pe cine au umflat de opt ori și pe cine de optsuteoptzecișiopt?
Poporul care și-a pierdut banii a crăpat sau a emigrat sau îi recuperează acum prin copiii care lucrează în ai-ti pe patru mii. Și totul e minunat și neîntâmplat, ne uităm cu toții în pixul celor doi agenți din Men in Black și uităm totul căci vindecarea vine doar prin uitare.
Amin.
Asta am scris în martie 1, anul acesta.

Fifti-fifti o fost înaintea lui Boc, o fost și la pușcărie dar o ieșit. Îi ziceau fifti-fifti că cierea juma din profitu oricărui investitor sau cie Mniezău era ăla de voia să facă la Cluj vreo afaciere. Ăla o fost rău, nu mai rău ca Funar care ne-a dat 15-20 de ani înapoi, Fifti-Fifti nu o fost așea rău că a stat puțin. Și mai sunt nebuni d-ăștia prin Florești, unde stau eu, coloșea e unu penelist. Nu știe decât să fure și să mintă dar lumea îl votează și nu pare să vadă cât de rău am ajuns.
Taximetristul tace o leacă, pierdut în gânduri, apoi spune: nu știu cum, cu cât sunt mai proști și mai răi, cu atât ajung mai sus.
Îi spun că sunt ca mătasea broaștei, ăștia plutesc deasupra, îți iau ochii, dedesubt sunt știucile ălea adevărate, stăpânii bălții.
Aprobă.
Apăi normal că pe ăștia îi scot în față, că sunt manipulabili. Că noi avem aici și oameni capabili, uite cum îi Rus de la PSD sau Dâncu, adică sunt de la pesedeu dar sunt oameni în putere, dăștepți. Dar Boc e cel mai bun, că el o făcut Cluju ăsta să fie fruncie.

Taximetristul de noapte crede că Boc fură.
De fapt, e sigur că Boc fură.
A văzut că intră foarte mulți bani în Cluj. Sunt sute de companii de IT și hotelurile sunt mereu pline de chinezi și de arabi și indieni, nu mai vorbim de italieni și francezi și ruși. E un oraș internațional unde umblă banii. Știi cât costă o casă?
Nu.
Păi un văr d-al meu și-o luat, nici măcar în centru, un apartament de 70 de metri pătrați, îi adevărat că-ntr-un bloc vechi, cu grădină și acces la pod. A dat 143.000 de ieuro. Sunt bani duamnă în Cluj și uite cum sunt drumurile, uite ce aglomerație îi, uite cât s-au căznit să gate un pod. E clar că Boc fură, că la toți banii ăștia mulți ar trebui să avem șosele mai acătări, să avem metrou, să avem di tăte.

Taximetristul de București a făcut armata la unitate de miliție la Timișoara. Îi place Ardealul. Crede că Ardealul e superior Munteniei deși el e get-beget bucureștean. A fost ultima oară în 2008 în Cluj. Spune că trebuia să ia un troleibus de undeva și toată lumea stătea la coadă, ordonată, exact în dreptul indicatorului care arăta locul unde urma să oprească mașina și el când vedea cozi își aducea aminte de cele la carne de pe vremea lui Nătărău-vă spun dacă avem timp de ce îi spuneam Nătărău lui Ceaușescu-așa că atunci când a venit troleibusu s-a fofilat și a urcat pe una dintre ușile unde nu era nici dracu, i-a lăsat pe clujeni să respecte rândul și apoi, vă spun doamnă, tare rușine mi-a fost, o bătrânică a venit la mine și mi-a zis: se vede treaba că sunteți bucureștean.
Descurcăreții.
Taie curba.
Ia-i fața.
Fă-l la lanț.
Dar uite că ei au parcări și nu au șomaj, merge bine orașu, sunt firme grămadă și salarii mari, spune plin de admirație taximetristul-milițian.
E abătut.
Crede că noi ăștia, descurcăreții, suntem loviți de ghinion.
Îi spun că nici vorbă.
Noi suntem individualiști.  Nouă nu ne pasă decât de fundul nostru. Și d-aia noi alegem prost, pentru că nu suntem obișnuiți să ne gândim la ăla de lângă noi. Nu înțelegem proiecte, concepte, suntem victimele propriei noastre superficialități.
Ne descurcăm din încurcătura în care ne băgăm singuri atunci când votăm oameni care par la fel de descurcăreți ca noi. Uite Oprescu. Uite Băsescu. Uite Firea.
Niște șmecheri.
Cum s-au învârtit ei.
Unul nu ar fi stat la rând la troleibus dacă puteau să urce pe ușa la care nu aștepta nimeni.
Haos.

Și acum, cu cine să votăm doamnă?, întreabă taximetristul din București care nu apucă să îmi mai spună povestea Nătărăului. Eu zic cu Tăriceanu că-i baiat arătos, nu ne face de rușine în Europa, adaugă și privește iute în retrovizoare.
Tăriceanu a fentat sute de oameni ca să-și ia carnetu de șofer, vă amintiți?
Da, își amintește. Îmi dă restul și întreabă: dumneavoastră în locul lui, la funcția lui, nu făceați la fel?
Nu.
Nu mă crede.
Dar nah, se știe că brașovenii sunt mincinoși. L-au vândut pe Vlad Țepeș turcilor. Și bietul Țepeș, ce rușine, nu a fost capabil să se descurce și să iasă cu viață din această poveste.
The end.