Are parul alb, as zice ca are 75 de ani. E imbracat in costum, foarte beat dar gentil. Imi ofera de baut. La inceput nu inteleg ca imi ofera ceva de baut, imi traduce patronul barului Bricks, galeria de 3 pe 4 metri patrati ingropata sub pamant, beton si tevi unde jazzul cinta neintrerupt de 32 de ani. Pe usa izbucnesc Lewis si iubita lui, Saki, care s-au mutat in Japonia din Leeds acum 10 zile. Lewis e cherchelit si iubitor de oameni si whisky. Saki traduce. Aflu ca barbatul cu par alb care mi-a oferit o bautura are 62 de ani si munceste la bursa. Get a life, ii spune Lewis si Saki traduce. Nu mai munci, de ce nu te bucuri de viata acum, cit mai esti tanar?
Barbatul care arata mai batran cu 13 ani decat este asculta ce spune Saki si se frange din mijloc intr-un salut.
Da-ti demisia, traieste.
Lewis se intoarce catre mine.
Ce parere ai, intreaba, daca toti am lua ciuperci sau cocaina nu ar mai fi nevoie de arme pe lume, stii de ce? Pentru ca ciupercile sau cocaina iti ofera sentimentul puterii, nu mai ai nevoie sa-ti demonstrezi valoarea, sa cuceresti, sa infrangi, sa domini, cu ciuperci la toata lumea nu am avea un Trump. Ar fi un vaccin antitotalitarism.
Dar partea proasta este ca drogurile te baga la puscarie. Spune-mi tu mie ce a rezolvat vreodata puscaria? Nimic. Pedeapsa este ingrasamint pentru ura, este bezina aruncata peste focul resentimentelor, le inteteste intr-un cerc vicios.
Saki are o intrebare: de ce cineva ar vrea sa incalce legea?
Lewis e uimit. Pentru ca esti frustrat, pentru ca legea e facuta de cei puternici ca sa ii tina in lanturi pe cei sarmani. Nina Simone cinta To be young, gifted and black. Saki nu stie ce e aia sa fii negru, nici talentat.
Poate doar tanara.
A facut o post-universitara la Leeds unde l-a intalnit pe Lewis cu care a venit in casa mamei ei din Osaka unde prosoapele, cearceafurile si pijamalele au imprimeuri cu pisici si buretele de spalat vase are forma de pisica.
Poporul asta a fost atat de incercat de dezastre incat a fost silit sa se solidifice intr-un monolit social, a dezvoltat un sistem care promoveaza binele colectiv, sacrificiul individului pentru binele societatii, care nu e intalnit in doctrinele vestice. Aici, gunoierul este respectat pentru munca lui, face cursuri de salubritate, este o rotita importanta, nu ca in Anglia unde romanul sau polonezul sau filipinezul e cel care primeste jobul asta si este scuipat in cap de englezi, esti ne-educat, esti ultima scursura, nu conteaza ca fara tine, scursura, pe mine m-ar manca sobolanii.
Limba lui Lewis este un burete umflat de whisky, se misca greoi ca un urs pe tocuri in gura ramasa prea mica.
Saki vorbeste cu patronul barului care spune ca e fericit ca sunt atat de multi straini aici, acum doua saptamani a avut chiar si o pereche din Tahiti. Japonia se schimba.
Slujbasul cu par alb de la bursa e cazut cu fruntea pe bar. Viseaza incolor la pensia care e atat de departe.
Lewis se intoarce la ciuperci si Nina Simone canta acum Go Limp.
Cu totii ne clatinam, calcand nesigur prin universul acoperit de polei.
Colectivul, grupul, societatea, toate sunt iluzii pe care ti le vinde Puterea atunci cind ciupercile sau cocaina sunt mult prea scumpe. Va spun asta ca o supravietuitoare a norului radioactiv numit comunism. Asta spun eu, docta si beata.
Comunizm, hohoho, se activeaza patronul barului, Ceaucesc.
Da.
El.
E doar o fatza a unei povesti care a inceput cu toti suntem egali si s-a sfarsit cu robineti de aur in Primaverii.
E 1 dimineata si nu ai unde sa fugi de lipsa de optiuni.
Afara, o fata cu fusta ridicata peste pulpele albe zambeste beata-moarta lunii.
Unde e ea e bine. Azi.
Mai vorbim maine dimineata.