Credite pentru coșmarurile adulților
Acum 7 ani, am participat cu agenția la care lucrez la o licitație pentru servicii de creație făcută de cea mai mare bancă din acel moment din România. Unde mare înseamnă mărinimos, am zis eu, strategul, și am propus ca, în mărinimia celei mai mari bănci din România, aceasta să scutească de la plata unui an de rate 100 de români amărâți.
Nu am fost la prezentare, mi-a povestit colegul meu cum bordul încrăvățit, încămeșat, îmbutonat, exclusiv masculin, a aprobat reținut semnul de egalitate între mare și mărinimie și apoi, când s-a ajuns la cei 100 de săraci care vor fi scutiți un an de la plata ratelor, bărbiile bărbierite au înțepenit întoarse spre claviculă și ochii s-au ridicat încet din telefoane și din hârtiile care camuflau nimicul gândurilor și apoi buzele s-au deschis în zâmbete mici și apoi sugativele fețelor au supt râsetele dar nu de tot și colegul meu s-a întrerupt și vicepreședintele, unul dintre ei, a zis: pardon, serios, ați propus să scutim 100 de oameni de la plata pe un an a ratelor? Dar ce suntem noi, caritate? Hai că sunteți simpatici, adică, pe bune, ce așteptări să am eu de la unii ca voi să îmi facă strategia de comunicare când voi nu înțelegeți businessul în sine?
Și colegul meu s-a gândit că cine dracu l-a pus să mă asculte pe mine, fiica ceferistului, să facă așa ceva, să se ducă la niște bancheri mari de la cea mai mare bancă din țară care a avut mărinimia să cheme agenția noastră mică să prezinte modesta noastră propunere și noi am făcut rahatu praf, demonstrând că nu înțelegem nimic din businessul ăsta al băncilor de la care mereu se așteaptă să îți dea ție, ruptul în cur, băncile care își pierd timpul cu tine, nimeniul în șanț, și te păsuiesc cât te păsuiesc dar până când să înregistreze bietele bănci pierderi pentru că tu ți-ai pierdut serviciul sau muncești la negru sau ți-a intrat copilul în spital și-ți trebuie 20.000 de euro să-l operezi?
Desigur, am pierdut pitchul.
Dar eu nu m-am lăsat și peste 2 ani, la o licitație la a doua bancă cea mai mare din România care voia să spună că ea crede în oameni și că oamenii sunt importanți, bancă solidă, cu acționariat dintr-o țară cu tradiție socialistă, am introdus din nou generozitatea și iertarea, I forgive you, din Lista ui Schindler, 50 de săraci să fie iertați de plata pe un an a ratelor către bancă. De data asta am fost la prezentare, de data asta erau 92,3 % femei și 7,7% bărbați, adică un cetățean și 12 lebede și ele s-au emoționat și au zis ce frumos dar absolut imposibil, adică nu poți să scutești niște oameni de plata datoriilor către bancă, ce semnal ai da?
Că îți vrei banii înapoi. Și pentru asta colaborezi.
Nu scuturi copacul în care e bietul datornic, sperând să cadă și să fie halit de urs. Gonești cu pietre ursul sau arunci o frânghie și, recunoscător, omul salvat va face orice să îți răsplătească generozitatea.
Am pierdut și licitația asta.
Anii au trecut. A venit coronavirusul.
Spania și Germania, Marea Britanie și Argentina, Franța și Canada îngheață plata dărilor către bănci, chirii, rate, taxe, facturi. Se acordă bonusuri la pensii, se interzic concedierile, se oferă ajutor pentru liber profesioniști.
În România doar angajatorii, nu toți, sunt protejați.
Câteva bănci anunță amânarea cu până la 3 luni a plății ratelor dar nu scutirea. Nu.
Amânarea.
Cu. Până. La. 3 luni.
Între timp mailul îmi este bombardat cu oferte de credite de nevoi personale care îmi vor îndeplini visurile copilului. Se vorbește despre vacanțe și renovare.
În primă fază mă gândesc că oamenii de la marketing sunt idioți. Cum e posibil să te uiți în jur și să nu fi capabil să absorbi dimensiunea ororii prin care trecem? Apoi îmi dau seama că nu sunt oameni ci niște algoritmi născuți într-un sweatshop indian, incapabili să se adapteze la umanitate. Programați să funcționeze pe traiectorii simpliste, se izbesc de mobile, imposibil să le ocolească, ca niște aspiratoare-disc cu senzorii distruși.
Renovare.
Vacanțe.
Visele copiilor.
Coșmarurile adulților.
Oare de ce nu dă nimeni credite pentru achiționarea de teste pentru coronavirus pe care să le cheltuiești la Sanador?
Haideți băncilor, sunt bani de făcut aici. Intrați, crocodilii sunt legați.
Desi lucrez de mai mult de 12 ani in banca, un sistem pe care il am in ADN…articolul dvs mi-a mers la inima.
E foarte improbabil ceea ce vă așteptați de la potențialii dvs. clienți.
Prezența pe aici a unor nume cu aură serioasă nu se datorează decât speranței, confirmate din păcate, că în București se pot face lucruri care nu sunt posibile la Paris (spre exemplu), chiar încercate și pe acolo.
Problema este că odată ajunși aici, fie ADN-ul lor este de aceeasi speță cu al geto-dacilor, fie se molipsesc imediat de obiceiurile băștinașe. Un exemplu, președintele primei bănci la care vă referiți.
Si doar daca ai intelege intregul circuit al banilor din creditare si vanzare de creante, obligatiuni, asigurari si actiuni si inflatie . Te-ai cruci de-a binelea. In afara de asta bun punct de observatie: bancile nu stiu nici macar sa mimeze umanitatea.
Doamna Feher, nu va supărați: chiar nu înțelegeți businessul. Să fiți dumneavoastră sănătoasă și să aveți mulți clienți, din alte industrii. La asta cu bănci nu vă pricepeți.