Haur suflat cu fer

Fiu-său are 19 ani, 102 kile, trebuie să doarmă pe diagonală ca să aibă loc în canapea pentru toți cei 2 metri de oase și mușchi. Ridică mobilele ca pe caiete dar cere, cu voce timidă și privire plecată, voie să se ducă să facă duș. Las, nu faci niciun duș, mâine mergem acasă, anunță taică-su care îi vine pân la subțioară și uriașul se scuză rușinat și se întoarce la muncă.
Are ceva din demnitatea tăcută a indianului din Zbor deasupra unui cuib de cuci.
E indian și el. D-al nostru, de la Râmnic.
Harnic, ca tac-su.
3 porci, casă cu termopan și cu spoturi în tavan și tapet cu flori albe pe fundal negru pe pereți. Tatăl îmi arată poze. Cu casa, nu cu porcii. Mai are 2 vișini, 2 cireși, niscaiva pruni. Își face țuică, pentru el, n-are de dat. Nici untură nu are prea multă, a pus ceva carne în garniță.
Trăiesc liniar, sărind pătrățelele din șotron, când ajung la capăt, se opresc și mor. Ca ăl bătrân care a decedat (așa zice nea Ion despre tac-su) acu un an. A căzut deodată din pat, infract sau cum îi zice la inimă, a mai făcut unu mai demult dar acum nu s-a mai sculat, asta e, sănătate, 700 la popă, 700 pe sicriu, d-ăla lux, plus masă, pomană, coroană, cruce, 3000 de lei s-au strâns, altfel nu ți-l îngroapă.
Dar ce să facem duamnă, asta e, mergem mai departe, muncim că avem copii.

Nu îi e frică de Covit, așa zic, și nea Ion și nevasta și fiu-său, Covit cu t. Le e frică de taximetristul care nu vrea să-i ducă pân la Dedeman, că sunt țigani și el nu ia țigani în mașină. Le e frică de popi, le e frică să ajungă în spital. Le e frică pentru copii, ce-o să se întâmple cu ei?
Nea Ion nu înțelege nimic din politică. Pune mâna la gură și ferește privirea, nu afurisește, nu se revoltă, pentru el nu s-a schimbat nimic. Bea la fel de mult ca ăl bătrân, o să crape, probabil, tot la 65, tot de infract (sau cum îi zice), fericit că și-a făcut toaletă lux în casă și a pus termopane și gresie și copilul a apucat să vadă Birminghamul și Frankfurtul, și astfel, a învățat că viața e grea și trebuie să muncești, măi tată.
Uitându-mă la cv-urile prințișorilor din politica românească, la toate bursele, școlile, schimburile de experiență, workshopurile, trainingurile, doctoratele îngrămădite pe pieptuțul lor firav, la joburile de CEO, CFO, obținute la 25 de ani, la miracolul precocității care străbate mai ales copiii de securiști, nu ai cum să nu-ți pui problema, măcar pentru o clipă, ce se va întâmpla când nenea Ion și uriașul tăcut de fii-su, scuturați de un McMurphy, se trezesc și se hotărăsc să iasă din șotronul lor aruncând chiuveta pe geam.
Urmează o epocă de AUR.
Suflat cu fer.