Să-i spunem Mihaela.
Mihaela e directoarea unei școli sărace. Școala săracă e aia cu copii de rromi. La școala săracă nu e niciun caz de Covid, cum la școala săracă nu sunt pachețele cu salam de Sibiu, cum la școala săracă nu sunt discuții despre ultimul playstation sau despre divorț sau despre tiktok.
Școala săracă plutește, ea și juma de Românie, debris cosmic lăsat de cei ieșiți înaintea noastră la picnicul istoriei. Comunism, post-comunism, tranziție, ce dracu e acum, că nu știu ce e.
Numere băgate-n seamă doar la alegeri.
Atunci, la alegeri, familia copiilor fără Covid doar pentru că nu i-a testat nimeni, este chemată la vot. Se duc la vot ca să primească ceva. Mâncare, haine, bani.
Vedem la știri povești dintr-o juma de țară. A noastră.
Pe partea întunecată a României nu ajunge niciun rover să ne arate imagini unice cu uriașe cataroaie în spatele cărora 50% din români se ascund.
E mai ușor să-ți pierzi umbra noaptea decât damful de sărăcie.
Vine cu tine oriunde te-ai duce, la picior, nu te lasă singur nici să te piși. Oameni săraci pleacă la muncă, în Anglia și Germania și Spania și fac bani dar tot săraci rămân.
Orfani de încredere. Pun termopane și Lindab pe casă dar nimic nu le ține de cald, trăiesc zilnic frigul ăluia care se simte singur, înconjurat de dușmani.
Io pe cine să ascult, doamnă?, întreabă Cătălin, electrician, băiat sprințar cu copilaș pianist. Nu s-a vaccinat că i-au zis niște medici de la el din bloc, d-ăștia de pe Salvare, că totul e caterincă. Sunt spitalele goale, i-au zis. Nimeni nu-și face vaccin decât dacă e prost, i-au zis. El nu e prost.
E doar sărac.
Mihai muncește de 15 ani în Anglia, a plecat din fundu Moldovei să facă bani. A făcut. Nu s-a vaccinat, că e Plandemie, așa zice, Plandemie, ce nu știai?
Colecționează jocuri de cuvinte așa cum copiii săraci colecționau șervețele cu ONT Carpați. A făcut Covid, el e bine, nevastă-sa are o boală autoimună, cu ea sper să nu fie de tras.
La omul sărac nici boii nu trag.
Ce vrea să zică vorba asta? Că bou știe că ești sărac și te sfidează: boule, dacă eram om nu eram așa bou ca tine?
Sau poate pentru că boul ăla e nemâncat și el, ca stăpânul, n-are putere să tragă?
Omului sărac îi prisosește un lucru. Mândria.
El e mândru că e sărac pentru că nu a furat.
El e mândru că e sărac căci și Isus a fost sărac.
El e mândru că e sărac pentru că, iaca, nu e bolnav ca tine care ai bani de teste și astfel afli că ești bolnav. Săracu de tine, nu mai bine nu știai? Cu ce te ajută că acum știi că ai o boală pentru care nu există tratament, paturi la ATI, spitale?
Juma din Românie tușește palmată de stat. Taci, ascultă, de unde s-a auzit horcăiala? Ce horcăială, domle, ți se pare. Uite cifrele oficiale.
Mihaela va trimite copiii acasă, în online, copiii nu au tablete ca să participe la ore, copiii se vor juca pe străzi, în cartiere necartografiate, unde nu au apă, nici curent, nici gaz.
Mai bine, că s-au scumpit cu toatele, cu până la 80% s-au scumpit.
Săracii de voi, zice săracu. Vin vremuri grele, zice săracu.
Și cine-s eu să-i spun că n-are dreptate?