Cea mai norocoasă fată din lume
Sunt 15 grade în casă. Am un reșou.
Aștept echipa de muncitori să-mi dea jos sigiliul de pe contoru de gaz.
Ieri seară, pe la 7 și ceva, vecinul s-a strecurat în curte, a chemat un fârtat de la Distrigaz și i-a spus că sunt scurgeri de gaz la instalația lui.
Asta-mi imaginez, că nu am de unde să știu, Distrigaz nu poate să confirme, în niciun caz prin telefon, dacă trage dușmanul rus cu urechea?
Nu m-a sunat nimeni să mă anunțe că mă lasă fără gaz în noaptea cea mai friguroasă a lui 2022, -6 grade afară, și totuși, cum e posibil să îți vină niște neni, să-ți oprească gazul pentru că un individ spune că sunt scurgeri dintr-o instalație care nu e a lui, instalație care a fost verificată de 2 muncitori cu 2 ore înainte de sesizarea individului, care, apropo, a încercat tooooooatăăă ziua să îi alunge pe oameni ăștia din curte, amenințând, chemând poliția, pozându-i pe ei și mașinile lor parcate în stradă?
Asta mă întreb, la reșou, ce căcat de țară e asta în care un nene care repară la negru televizoare, nu trebuie să fie director de butică sau senator de Mizil, cheamă poliția din 4 în 4 zile, urlând că îi este încălcată proprietatea și, ce să vezi, poliția vine, nebunu flutură niște hârtii, vorbește de litigii, milițienii, ochii-n pământ, unul nu știe să-i zică netotului că e în eroare, nu, milițienii le zic muncitorilor să nu mai muncească p-afară cât e vecinu în curte, să aștepte să plece, căci milițienii deja știu că o să plece, că el nu locuiește aici, are o coșmelie lângă care îți e frică să tușești, tu sau pisica ta. Asta îi sfătuiesc milițienii umili pe muncitori, să intre-n casă până pleacă nebunu, ca o mamă care-și îmbracă-n pijamale copiii și-i culcă la 2 după-masa, la ordinele soțului răngi, numa, numa să se liniștească și să adoarmă.
Care apărători ai legii, frățioare, care lege, ce ajutor să ceri de la niște oameni care nu știu care e diferența dintre asfințit și a sfințit?
Cum se face că Distrigazu vine și închide gazu și nu anunță proprietarul imobilului pe care l-a lăsat în frig, mai mult, cum se face că scurgerea de gaze nu există, pe bune, a venit omu de-a verificat cu bipbipbipu ăla-n mână, totul e brici, nicio scurgere de gaze, deci ori au mințit Distrigazu, că o avea vreun amic acolo vecinu, ori a meșterit nebunu la instalație și, când a venit echipa, chiar erau scurgeri?
Dubios.
Ce fel de țară-i asta în care instituțiile statului se fac preș în fața unui nenic cu minute gratuite în rețea, individ care mi-a pus, în mai, clei în yală, m-a amenințat că-mi dă cu toporu-n cap, de față cu jandarmii, dar dosarul lui penal strânge scame ca buricul lu Ciolacu?
De unde pleacă impotența asta uriașă a autorităților, cum e posibil să lași un copil să moară la Caracal dar la Ploiești să te prezinți, ce mirare că sunt, ce surpriză că ești, de fiecare dată când aloooo, văd enorm și simt monstruos, mi-a încălcat cineva proprietatea.
Și cum se face că, la 7 luni după o plângere penală tu încă nu ai reușit să strângi probe într-un atât de dificil caz cum este cel al unui om care a pus un lanț pe poartă și lipici în yala vecinului său și a amenințat o femeie, de față cu jandarmii, că-i sparge capul dacă o mai prinde în curtea în care ea are drept de trecere?
Dacă un nimeni în șanț, agresiv și perseverent, poate să sperie valuri de milițieni, să prostească echipe de la Distrigaz, să alunge topografi, angajați telecom sau experți ai judecătoriei, ce mă mai mir de familia Cozma, de Ghiță, de toți campionii în ticăloșie dați de județul Prahova, cum tratează ei statul român, cum se scobesc ei între măsele cu scobitoarea justiției, cum trimit milițienii după pateuri la Fornetti.
Și atunci, mă uit la reșou și mulțumesc lu Mniezău că nu m-a făcut atât de norocoasă încât să fiu vecina de haciendă a familiei Cozma, că ăia nu-mi tăiau curentul ci-mi stingeau lumina ochilor.
Și mai sunt atât de multe de văzut pe lumea asta.
Cum ar fi, dacă o să-și dea demisia nea Bode, dacă Ghiță se întoarce-n țară sau când vor reveni la modă plăcuțele suedeze.
Așa că mă liniștesc. Sunt 18 grade, a fost mai frig în alte vieți.
Ș-atunci n-aveam nici apă.
Păi, eu aș zice că e exact aceeași țară. În care cineva scrie cu mânuța proprie (well, cu tastatura proprie) că vaccinarea asigură mai multă imunitate decât îmbolnăvirea propriu-zisă urmată de vindecare. Aceeași țară în care cineva nu mișcă un deget (de la aceeași mânuță proprie) pentru a opri obscenitățile scrise cu maximum de aplomb de vizitatori, la adresa cuiva care încearcă să restaureze noțiunile de right și wrong.
E aceeași țară în care minciunile guvernului sunt preluate cu maximum de aplomb de presa ”independentă”. E aceeași țară în care Flavia Groșan a fost mânjită cu noroi fiindcă așa era ordinul de zi pe unitate, deși femeia nu făcea altceva decât să prescrie claritromicină, la fel ca orice alt medic ORL sănătos la cap. Pe lumea asta, fiecare primește până la urmă ceea ce merită. Aici și acum, nu la Judecata de Apoi.
“cuiva care încearcă să restaureze noțiunile de right și wrong”
Ahahhahahhaahahahaaaaaaaaaaaaaa!
Ia zi-ne Haralde, cind te uiti in oglinda pe cine vezi? Toma de Aquina? Cicero? Aristotel? Platon?
Il vede pe Putin calare pe un tigru Siberian, urmarit de barbati inalti, in halate albe.
Da, gunoiule, și despre tine era vorba în acel comentariu. Apreciez faptul că te-ai simțit vizat 😛
P.S. Când am să te întreb eu ceva pe tine, atunci poți să mă întrebi și tu pe mine. Până atunci, nu. End of story.
Toarsu’ Harald, v-a taiat Sputnik din leafa dupa ce v-au ejaculat aia de la Hotnews? Nu disperati, o sa va repartizeze in alta parte, traim vremuri tulburi si e nevoie de cadre de nadejde mai mult ca oricand. Numai sa va luati medicamentele la timp ca sa puteti presta. Hai sa traiti!
Doamna Raluca, imi pare rau sa aflu ca aveti in continuare probleme cu vecinul. O discutie cu un avocat sau politist care cunoste bine naravurile unor asemenea exemplare si modalitatile cele mai potrivite sa scapati de persecutie poate ajuta.
Am întâlnit un astfel de personaj, avea peste 600 de procese deschise împotriva unuia sau altuia dintre vecini și cunoscuți. Însă polițiștii locali se înțelegeau cât se poate de bine cu el: îl trimiteau chiar ei să tracaseze persoane care îi ”deranjau” pe ei, pe șefii lor sau pe primar. Așa se fac lucrurile în România, ”o mână spală pe alta și amândouă obrazul”, spunea bunică-mea.