Archive

dutevino

maelle e studenta la arte si julien e ceasornicar, ce altceva sa fii in geneva, orasul lui vacheron constantin, piaget, chopard, patek philippe, asta are si muzeu cu piese din secolul XV, ai ales meseria asta pentru ca taicutzul tau si bunicul si stramosu al 14-lea de pe linia paterna a fost ceasornicar? nici vorba, doar pentru ca pot sa fac bani din asta oriunde in lume, in fiecare an din scoala de ceasornicari elvetiana ies 60 de absolventi, exista una si pentru straini dar este mult mai greu de intrat pentru ca acolo trebuie sa fii cu adevarat pasionat de surubele si rotite si competitia e mare.

si ce inseamna ca esti ceasornicar? indesi niste rotite cu podu palmei intr-o cutiuta aurita? neee, lucrez la cercetare&dezvoltare, studiez noi si noi posibilitati de indesare cu podul palmei a rotitelor in cutiuta aurita, si eu care credeam ca timpul se piaptana la fel, ii treci mana prin par si au mai zburat 10 ani, julien rupe usa, nu mai are timp, trebuie sa ajunga la petrecerea de craciun a familiei, apoi la petrecerea de craciun a familiei lui maelle, deci ne vedem maine.

asiatici bulimici tarasc plase enorme de cumparaturi dupa ei, magazine de ceasuri pe dreapta, pe stanga, sub apartamentul lui julien, la 4 metri de casa, cind treci intersectia, in apa lacului geneva se reflecta literele de neon ale lui hublot si vacheron constantin, imi dau seama ca nu stiu niciun elvetian celebru, ok, einstein era neamtz, heidi nu se pune si federer nu e om, wikipedia ma lumineaza, baietii astia l-au dat pe corbusier si pe bernoulli si pe max frisch, dar numele lor nu-i cocotat pe cladirile zvelte din rada plina de yachturi, timpul asta al lui julien e nedrept si i-a maturat sub pres, tot ce-a mai ramas in geneva din le corbusier e un bloc cu prelate rosii, gri si trist intre bisericile sobre, nimic glitzi si stralucitor, nimic baroc, cu arc in fund sa-ti sara-n ochi, viitorul a inecat trecutul, traiasca patek philippe si ceasurile lui de zeci de mii de euro, invingatorii timpului.

pe strada principala pute a bogatie, magazinele se-nchid pentru craciun, maini inmanusate apuca delicat diamantele si perlele si aurul din vitrine si le baga la seif, pe 25 totul o sa fie inchis, reveniti cu sacul de bani pe 26 cind suntem gata sa va luam gologanii truditi de iobagul rus undeva in cimpurile petrolifere ale siberiei, poarta orasului vechi e impodobita cu luminite, ceasul nu merge, pe jos, pe cuburi de sticla mata scrie “craciun fericit” in 15 limbi, o coada imensa la o tejghea in spatele careia e un nenic cu sort si cizme de cauciuc albastre care imparte niste cutioaie enorme: fructe de mare proaspete pentru sarbatori, marsillia curat, pute a ocean si uiti pentru o clipa ca esti in creierii muntilor.

unde mancam, unde mancam, aici totul e rezervat, si aici, e 24 ce va astep.., stati ca aveti noroc, tocmai a anulat cineva o rezervare, seful de sala distins si intins ocoleste palaii infasati in sorturi negre, pardon-pardon, saint jacques, vita si supa de peste a la bouillabaisse, primesc o armura de hartie, cu papion, care sa ma protejeze de zemurile de melci si de sudoarea de scoica, restaurantul se umple urgent, merry christmas fac clinc paharele de sampanie lovite-n turniruri de un grup gigant de englezi, chelnerii aluneca printre mese, cu ce va servim? ce va mai doreste inimioara? un triferment, pariu ca nu aveti.

de craciun am primit de la mosu o indigestie, pe vremuri primeam pijamale, vorba lu taica’miu: o tempora, o moritz

un mosulet a sculptat ieslea cu pruncul, altul o vaca asociala, de straja in fatza unui chalet, unul linga altul, ca parlamentarii usl pe bancutele din casa poporului, se insira magazin de decoratiuni linga magazin de antichitati, ingerasi si globuri, lumanari si lumanarele, la 20.30 omul de berna se retrage-n cascioara de 200 de metri patrati, tipenie pe strazi, carciumi deschise ioc, ioc-1, uite un bar unde mammon cel negru si belzebuth cel pletos adapa pacatosul si il indoapa cu sendvisuri delicate, 3 asiatici mangaie uimiti paharele de proseco, hai ca ma duc sa ma uit la mihaela, noapte buna.

dimineata la fantana din fatza bisericii, pensionaru baga o perinita cu revolutionaru ceh si oligarhul rus, ingenuncheaza si se pupa pe cartonasul wurstului zemos si stropesc amorul cu vin fiert, pute a iarba mai tare decat a iarna, in spatele pietei e parcul seringarilor, de pe metereze se vede valea lui aare cea frumos curgatoare, dedesubt, la 3 metri, sunt intinse plase: ce prindeti in navoadele astea stimati bearnezi? sinucigasi domnita, le-au pus aici sa nu sara deznadajduitii pe masinile contribuabililor, dedesubt se lafaie sclipitoare maserati si aston martinuri si mertzuri.

isabela spune ca tot orasul e prins intr-un navod si ca povestea functioneaza, odata scapati de moarte, pilotii de incercare nu se mai baga la plonjon si trec la alte sporturi, rata sinuciderilor a scazut alarmant, unde-am fost si ce-am ajuns, nici sa-ti pui capat vietii nu mai poti in tara asta. nu disperati, stiu eu un trenulet electric in herastrau in care poti sa crapi lejer, si observatorul astronomic urseanu in care vezi stelele dupa ce te-a palit o bucata de acoperis desprinsa din cupola ferfenitita, uite ce idee buna de promovare turistica a romaniei: obiective turistice in care poti sa o mierlesti la cerere, sa vorbesc cu tovarasu dragnea, poate facem rost de niste fonduri europene ceva.

cum sa nu-ti vina sa te sinucizi cind vezi atata ordine si disciplina?ma sui fix pentru o statie in ziua ajunului de craciun in tramvaiul 6, trei vlajgani in gecute negre cu dungi rosii iau la purecat calatorul, n-am bilet, e vina mea, imi fac discursul si pregatesc suta de franci cu-o resemnare mioritica, na ca cei trei se impiedica de-un alt nefericit pentru care craciunul a venit cu-o amenda-n varf de batz, cobor cu inima cit un purice si rasuflarea taiata, se vede treaba ca n-am antrenament la ciordeala.

in trenul de geneva, aproape doua ore sunt punctate de accese de tuse mitraliate de o madama infipta bine intre scaune, ma gandesc ca daca ma prindea controlorul nu prindeam trenul si nu intram in filmul cu epidemia de gripa spaniola din 1918 in care sunt acum, mai bine amendat decat mort si ingropat, focarul de infectie poarta o conversatie intr-o engleza la fel de bolnava, presarata cu spasme de tuse si uite asa trec prin lausanne-ul care nu mai are nicio legatura cu neamtzul din berna, cladirile urca 5-6 etaje de caramida pastelata, balcoane cu feronerie dantelata, franta in miniatura.

magrebienii se-nghesuie in gara, sunt 12 grade si bate-un vant de primavara printre crengutele inflorite vanilat, julien da cu aspiratorul si nu aude boc-boc cind dau sa rup usa, 1 minut, 2 minute, slapi pe hol si intru intr-un apartament inalt, in camera cocheta unde maelle a pus biscuiti gatiti de manuta ei sub lampa-brad, sarbatori fericite.

ps. am un delay de 1 saptamina. sau am blogul pe rit vechi, hehe.

isabel e medic veterinar asa ca e obisnuita cu animalele mici de companie care nu stiu sa foloseasca scaunul de toaleta sau sa-si spele ceasca de cafea, are pina-n 30 de ani, o fatza rumena si coapta si abilitati organizatorice care au propulsat-o in functia de serifa peste casa gigantica pe care o imparte cu alti 3 vlajgani si cu turistii adusi de viata in cosuletul airbnb, “diseara e chef la clubul numaistiucum care se inchide si mergem pe la 10 acolo”. baaai ce nebuni sunt astia din berna, chiar ies din casa dupa 9 seara, cine a mai vazut cutezanta mai mare sa ridice mana sus. nimeni?, asa credeam si eu, bine isabela, ne vedem mai pe seara acasa, ma duc sa maninc ceva.

la targul de craciun o virginala de 90 de kile tine-n brate un carton care te invita la imbratisari gratuite, 8 minute trec fara ca nimeni sa se apropie, fata joaca optimista de pe un picior pe altul, copiii chiraie molcom invartiti in ringhispirul actionat manual de un magrebian plictisit, e 7 seara si restaurantele duduie-dum-dum-dum, ma-nfig in fostul depou de tramvaie barbierit si ferchezuit si transformat in carciuma, furculitele se-napustesc in carnati si se-ntorc goale din guri, se vorbeste tare, se improasca varza, se toarna bere artizanala, se pupa pe frunte, cu halena de alcool, bebelusul adormit si se urla mai departe niste glume desantate, ja-ja, eintz-drei-politzai.

stai-stai, ca nu-i asa de simplu, germana de elvetia e un soi de moldoveneasca de chisinau, neamtzu se uita-n gura fratelui alpin cu nedumerire cam vreo 2 luni cind-bum-misterul se ridica exact ca o poprire pe casa cind ai pile la banca si realizezi ca intelegi tot si ca ai avut o pacla dubioasa pe urechi care te-a impiedicat sa pricepi ce zice aproapele, toata lumea se-mbratiseaza intr-o armonie pre-babel, gen. sau asa zice isabela care il prezinta pe moritz, colegul de apartament de 2 metri si cu nasul purtat undeva pe la 4 care baga vinoase cu prietena regula-jur, asa o chema, si amicul cu nume comun, deci dat uitarii rapid, mai e si studentul la medicina incaltat desigur in saboti scholl: bere, vin, mandarine?, isabel se pregateste de petrecere si ma lasa pe mana lu moritz care baga niste arogante, pai mai baiatule, daca nu eram noi romanii sa stam de veghe la frontiera estica a crestinatatii crezi ca mai invarteai tu spurcaciuni in oala de fondue si ma priveai de sus, ha?

isabel ma-nhata si ma introduce unei vulpi cu picioare de lut si voce tabagica, impreuna mergem la cheful dat la priveghiul clubului inchis, pe al carui cadavru va creste un bar de sport, afara o capitza de oameni trage cu sete din tigari, inauntru domnite in maieu isi frang picioarele in miscari oriental chinuite pe “tengo una camisa negra”, o duduie o urmareste pe alta prin incapere ca un bursuc in rut, barbatii stau grupati, in defensiva, intr-un colt, ma-nfing in bar: “dati-mi si mie un amaro averna va rog”, poftim?, “amaro averna”, desi sticla e pe raft, chelnerita nu a auzit in viata ei de amaro si nici nu s-a chinuit sa citeasca vreodata eticheta, analfabetism bahic, am zis.

frizuri obisnuite, hainitze obisnuite, muzica de balul bobocilor la ase in ’94, isabel m-a dus direct la petrecerea antitezei hipsterilor, nimeni nu e cool, nimeni nu vrea sa fie cool, nimeni nu stie ce e aia sa fii cool si nici nu-i pasa, bucurestiul cu dramoletele de fratelli, pasaretul decoltat si botezatii epilati pe piept e la 200 de ani distanta.

pentru prima oara ma simt teleportata din viitor, aici, in orasul lu nea einstein, isabel mamica, vino pe genunchi sa-ti spun cum e acolo de unde vin eu: e=mc2 se poarta scris din paiete pe turul pantalonilor si o fata, chiar si proasta de-ngheata, se-nvarte sa aiba un bmw al ei pina la varsta cind ii cad tzatzele si apare celulita. prostia e relativa insa lipsa adaptarii la trend pe moda sau freza te costa in viitor, asa ca lasa berea si maine mergem la frizer, hast du verstanden?

avionu are o ora jumate intarziere, flacari rosii-stewardesele de la austrian, ard culoarul in sus si-n jos, foenul ne zguduie peste alpi, baboiul de linga mine se trezeste-ntr-un suspin, eu dau cu vinul pe plovar, sa fie primit, mai vine-o pala, inca un geamat, hai c-am ajuns.

zurich, ceasuri, ciocolata, private banking si baietasi cu shaluri de lana si pantaloni tipirig bagati in ghete calarind trenul de la aeroport in centru, ihaaaaaa-ihiiiiii, toate glumele sunt bune si gurile  sunt intinse in jurul urechilor si in ele turnata bere, ba nu, bere stinsa cu red bull, gasti de 8-10 bretonati, frezati coboara racnind in ploaia din fata garii si-si aprind sincron 39.878 de tigari pe care le sug cu nesat in piept, till imi da mesaj ca e pe oras si ca gasesc cheia in cutia postala, e aproape miezul noptii si merge-o bere ca focul, o iau de la chiosculetele unui indian carbune, hai sa traim.

sunt 11 grade, muntii sunt acoperiti de zapada dar in oras miroase a primavara, a primavara si a conturi barosane, fetite de 40 de ani iau brunch cu prosecco tavalindu-se pe blanuri la terase, o madama imi zambeste, atarna de bratul unui dali miniatural, cu palton cu vulpe la guler, pantofi de lac si palarie de fetru, dichiseala interbelica. daca nu mi-am luat credit in franci nici n-am stiut cum arata pina acum, cad pe spate in fatza designului constiincios, liniilor delicate si culorilor fine, “da, astia se gandesc la tot aici, la chestii care noua nici nu ne trec prin cap” o chelnerita pitica imi impartaseste entuziasmul, de unde esti? “din portugalia, noi suntem vai de steaua noastra, designul banilor e ultimul lucru la care ne gandim”.

ceasuri, ceasuri, ceasuri, nu, uite si niste bijuterii si din nou ceasuri, pe dreapta private banking, pe stanga hotelul de 5 stele, ai venit ca danutz cu sacul, treci strada, inhati cascavalul, astepti la semafor, treci strada inapoi si te culci, linga biserica e clubul orgasm, linga buticul de casmir e carciuma thai, si una japoneza si inca una indiana si, in sfarsit wurstul, se rupe zemos in gura, uns cu mustar, intins pe limba, imperecheat cu un pretzal, binecuvantare.

in tramvai e un semn cu “nu cersiti”, printre lamborghiniurile si ferrariurile si mertzurile de pe strazi niciun macraon nu-si taraste piciorul bubos sau acordeonul busit. sunt acasa, la romania, zurichul respira usurat, la multi ani.

frana, un trol coboara de pe scaunul soferului, caciula pe ceafa, motzul avantat la 15 centimetri de crestet, infige rucsacul in portbagajul tapetat cu ziare, la aeroport, va rog, ochi caprui infipti in retrovizoare si voce de andrei plesu, profesor universitar care nu se ajunge cu banii si face taximetrie: “mergeti la ski in austria?”, nu, in elvetia. e 22 decembrie, ma duc sa aduc de par acasa conturile lui ceausescu, ce-o mai fi ramas dupa ce-a intrat taicutza voiculescu si s-a adapat din ele.

trolul plesu prinde batzu si alearga cu el: “din cauza nenorocitilor astora de avortoni, crin si ponta, am ajuns sa-l iubesc pe basescu. si sa stiti ca la mine-n masina in ultimul timp am dat numai de basisti”, pesemne astia sunt toti, 50 de oameni care se plimba cu 7c8 de la cobalcescu, mai degraba spre aeroport, mai degraba zicind tai-tai tarisoarei in care se fura de se stinge, “totul din cauza lui iliescu” identifica soferul absolut corect sursa raului, ma uit plina de admiratie la rama umerilor pe care incap 4 ghivece cu ficusi si tot ramine loc pentru grumazul zdravan care, iata, nu tine degeaba capu cu motz negru, dupa 23 de ani poate ca totusi exista niste speranta ca lumea intelege ceva.

“nici o speranta, n-ati vazut ca au votat cu nenorocitul de oprescu care a mutat primaria in cladirea aia pe malul dambovitei care este a lui fiu-sau, ca cica repara primaria veche de la cismigiu si de 3 ani trec pe acolo si nu se intampla nimic, au pus niste table, sa arate ca un santier dar totul e o farsa. isi bat joc de oameni si oamenii sunt prosti si ii voteaza”, trolul e-nfuriat si n-avem timp pina la otopeni sa trecem prin toate biznisurile puturoase de care stie el ca sunt patronate de musiu oprescu.

hai craciun fericit si poate la anul o sa fie mai bine, “la multi ani”, soferu’si infige torsul enorm in gaoacea loganului, la biznisclas, cu falcile stranse, in zborul de viena urca chiar primarul general, gaunos, cu rictusul superioritatii si accent de cocalar.

“uite-l ca fugeee, fugeee porcul”-strigau acum 23 de ani revolutionarii in fatza la cc cu ochii lipiti de elicopteru dictatorului, surprins de latura zoologica a loviturii de stat, taica-miu a intrebat candid: care porc? fiind cat pe ce sa fie etichetat terorist-securist-contrarevolutionar pentru ca atunci nu exista decat un singur porc, acum avem o turma care bate mia.

 

andreea a fost in august la burning man, desert alb, flamingo din plastic si caracatite din fonta, sapte zile pe planeta california unde oamenii traiesc 16 vieti deodata pentru ca timpul dispare in norul de praf ridicat de masina grifon si camionul cu turla si metereze, ziua sunt 38 de grade dar noaptea harsht, taie 8-tul, iti clantane dintii-n gura la 3 grade si fricile se contracta si pier, am vrut si eu sa merg la burning man dar, vorba lu ionel stoica, nu mi-am dorit atat de mult victoria si iata-ma uitandu-ma la pozele andreei, las ca mergem in seara asta la party, after burn, vin oamenii care au organizat campingu danez de la burning man, iuhuuuuu.

n-am mai fost la o petrecere de cind se rulau covoarele in sufragerii si cazile erau umplute cu sticle de bere aurora, andreea e agitata, cum ne impodobim, imi tufleste pe cap o casca de viking cu coarne ying si yang, unu tzipa-n sus, altul priveste podeaua, ea-si tranteste o peruca alba, de maria antoaneta, taxiul costa 70 de euro si ne lasa-ntr-un camp cu buruieni, urlete si beculete colorate atarna in fatza unui vaporas ancorat in buza unui canal, intr-o plasa avem cupe rosii vopsite cu flori de cires, o sticla de vodca si una de palinca, iau o gura si intr-un aventura, “nevastaaaa” urla un danez cu nas turtit, andreea tresare, e sotul ei de la festival, n-au o relatie prea apropiata, ii da niste palinca, nenicul se-nmoaie, am intrat.

in burta barcii 30 de siluete se contorsioneaza in fatza unui perete luminat de leduri rosii si verzi, zdutz-zdutz-zdutz, peruci albastre si haine de blana purtate la bustul gol, un nene cu palarie si vesta de scufundari ma-mbratiseaza, ii dau palinca si-mi spune ca e francez si stie ce e aia prrrruna, mai ia o gura, “r”-ul se duce pe gat, n-aud ce-mi zice dar simt ca-mi sufla niste aer cald in ureche, o pitica dichisita in ghicitoare imi arunca o privire rapace si-mi insfaca francezu, hap, mi-a pus o mana pe frunte si zambeste sugubetz, imi spune ca sunt o persoana cu suflet bun si inima curata, desigur, acusi am dezinfectat totul pe dinauntru cu palinca de zalau, vrei o gurita?

un nenic cu monoclu imi da un pahar cu ceva dulce, garrone, in jurul andreei se aprinde centura lui orion de jointuri, huuuuuuuup unul, hiiiiiiiiiiiip al doilea, sssssssssuuuuup al treilea, in frigul din matzele vaporasului scot aburi pe nara ca o ciorba pusa la incalzit pe un motor de camion dac, zdutz-zdutz-zdutz, 4 miliarde si jumatate de ani de la facerea lumii si asta-i tot ce aveti mai bun de turnat in urechi?

uite-l pe bjorg, e suedezu care a organizat campingu danez, e insotit de o tigresa care se pupa cu o vrajitoare cu buze negre si cu un roscat invelit intr-o blana rosie, un alt suedez de 3 metri, in rochie de office si cu strampi rupti se hatzane frenetic pe muzica sferelor, un duce cu peruca imi sopteste ceva, nu vorbesc daneza si nici macar nu inteleg, repeta povestea, in aceeasi daneza, sau o fi suedeza? n-u-i-n-t-e-l-e-g, pleaca frustrat, afara, in jurul focului de tabara, ghicitoarea si cu francezu cu palarie leaga prietenii cu niste cetateni cu iegari sclipiciosi iar andreea e inghesuita de doi danezi libidinosi.

e 2 juma, mi-e frig, garronele e gretos, o domnita blonda se prelinge pe un cerc, impingem pieptul inauntru, bombam fundu in afara, am intrat in etapa erotica a noptii, dragostea e cautata in gura la duduita, nu, nu-i aici, poate la dumneavoastra, deschideti un pic buzele, hap o limba care rascoleste frenetic, nu, nici aici, trecem la urmatoarea, un baiat in colanti argintii isi recupereaza blackberryul dintr-o mazga vascoasa, hooo-paaaa, in sala de dans isi face intrarea caragiale, jur, sa moara mama daca nu e dinsu, palaria de fetru, ochelari rotunzi, nas, mustata, ceasu de buzunar, sacoul cadrilat, andreea zice ca nu-i I-Le ci un musiu de la o firma de design care a fost si la burning man-ul californian  pe banii companiei, pen ca asta, agentia dumnealui, il plateste sa mearga in locuri unde ar putea gasi inspiratie, caragiale se aseaza elegant pe o saltea jegoasa, de hidding place de terorist international si urmareste dansurile languroase.

a mai trecut o ora, nu-mi mai simt talpile de frig, afara se pregateste un rug, dansatorii se strang de prin cotloane si un nenic imbracat in costum de jaguar manipuleaza un aruncator de flacari, shuuuuuuup, cutiile de lemn asezate in piramida incep sa arda, o pereche se pune-n fund si se descalta, talpile goale se uita cuminti la foc, suedezul in costum de manager declama un poem de byron, buuuuuurn-buuuuurn tipa la lemne ca pitzurca la un fundas puturos, un mustacios mi-a ciordit casca de viking, al dracu perfectionist i-a indreptat coarnele, andreea, vrei sa ma duc sa o recuperez?

nooooo, andreea e toata numai caldura, dragoste si generozitate. din mine iese-un fum negru de frustrare, al dracu occident cum te face sa arzi noptile, buuuurn-buuuuuurn, io chem un taxi, mai am vreo 30 de ani de trait si nicio extra viata.

buna dimineata, as dori o cafea cu lapte de designer peste briosa asta facuta de norman foster, “sigur ca da, numaidecat, dar stiti conceptul bucatariei paleo?”, cine-i paleo?, “cafeneaua noastra, paleo, aici servim doar mancare primitiva, nimic din ingredientele moderne, totul asa cum se facea acum 5000 de ani”, serios? se facea wrap cu somon acum 5000 de ani la voi in copenhaga?, ca sa nu mai zic de cafe late, chelnerita blonda-si da ochii peste cap, ce nu-ntelegi frate, e dacat o forma de prezentare mai fistichie a aceleiasi marioare, cu alta palarioara, paleo-palarioara.

da niste zahar pentru cafea imi dati va rog?, “pai nu-ti zisei ca e paleolitic, astia nu aveau zahar”, ce idee buna sa-ti rezolvi problemele de aprovizionare invocand un vision-mision d-asta diferentiator: n-avem doamna bandaje si pastile pentru ca la noi la spital conceptul este “tratament ca in razboiul de independenta”, de unde va asteptati la scaune libere in autobuz, serviciile noastre merg dupa principiul postalioanelor de la 1700, poftiti la gramada.

hopaaaa, de fapt mizeriile astea se intampla acusi la noi dar nimeni, nici aneta, nici bogdan, nici lenus, nimeni nu s-a gandit sa le inveleasca intr-un ambalaj istoric, time travel experience garantat, marca banul jupane ca nu-i de ici de colo sa-ti taiem piciorul pe viu sau sa dormi in pat cu alte doua mamzele ca la epidemia de gripa din 1918. cit inghit eu scovarda cu somon pregatita ca-n caverna de la altamira, pe blanitele de la paleo se inghesuie 4, 6, 7 oameni de afaceri si 2 hipsteri, succes garantat, imi iau ghioaga si-am plecat dupa ce scuip 30 de euro si-un dinte ramas intr-o bucata de telina pietrificata.

o fi inocenta sau plictiseala, ce te face sa musti ca bibanul la marketing d-asta cu chilotii p-afara? bodea-mi povesteste o alta strengarie care ma da pe spate: cica la expozitia universala de la shanghai, unde ai nostri au trimis oribilul mar verde, danezii au aruncat o hainutza pe mica sirena si au pus-o pe avion. in locul ei pe bolovanul din capatul falezei a fost instalat un ecran unde, matale, copenhageanul sau turistul sosit sa vaza statuia, dadeai cu ochii de fetzele chinezilor care se minunau-ooooooooh, aaaaaaaah, la vederea micii sirene. si asta a fost tot?nooo, zice bodea, mai misto e ca majoritatea timpului pe ecran nu se vedea nimic, doar noaptea ii vedeai pe chinezi, ca atunci era zi la ei.

hahahahahahahahahaha, cine a fost ma cu ideea? arhitectul danez asta coi, bjarke ingles, el a zis sa trimita la expozitia universala mica sirena, el a venit cu ideea ecranului de pe bolovan, parlamentul a deliberat si s-a executat, au asigurat statuia si au trimis-o infricosati tocmai in china, ce-o sa faca ea saraca acolo, daca o abuzeaza spectatorii, daca vine bortoasa si face un chinez mic dupa 9 luni, dar sa nu ne facem griji, sa-l ascultam pe bjarke ca el e tata designului si al artei moderne, tot ce zice el e aur chiar si cind miroase a rahat, e un rahat de aur.

traiasca hans christian andersen si ale sale povesti, imparatul e in continuare in cucul gol, dar nimeni nu are curaj sa vada. ma duc sa sarbatoresc revelatia cu un hotdog primitiv de la paleo, fara mustar ca n-aveau de unde, doar ketchup.

metroul din copenhaga are 2 vagoane si-i condus de sfantul duh, asta n-are nevoie de scaun cu blana de miel sa-i tina cald la shale si nici de iconita pe parbriz, merge uns, 24 de ore din 24 prin tunelul de aluminiu si apoi prin ala de pamant, indiana jones combinat cu matrix, arhitectul universului danez a creat copii blonzi, mame androide si barbati impecabili in sacouri stranse pe talie, inchise la 2 nasturi.

arhitectul a creat si lesa pentru caini pe care nu ai voie sa o dai jos niciodata, cainii sunt tristi, arhitectului nu-i plac cainii, revolta spontana in parc si eliberarea lui toke se lasa cu fluieraturi ale paznicului, striga ceva in limba lu tata lu hamlet, toke alearga de nebun cu un batz in gura sub privirile unui labrador invidios, “legati cainele, legati cainele altfel chem politia”, hooo-paaaa, da frate, ceva e putred in danemarca, de atata design vi-a crapat iubirea pentru animale si pute, chemati mai bine medico-legalul si pe cineva sa ia cadavrul.

blocurile se aliniaza linga metroul inaltat pe stalpi, dedesubt bazine cu ratze, stufaris si gradini de beton, geamuri enorme si culori tari, asta e cladirea “muntele” care a fost construita de biarke ingels, e de varsta noastra zice bodea, da’ dar 38 de ani la arhitecti fac cit 266 la oamenii normali, hai sa vedem si 8-ul, ditamai complexul self sustained, gradinita, scoala, gym, frunza, varza, viezure, totul intr-o singura constructie care creste abrupt la marginea unui lac cu unghiile curate si cordeluta, e 5 si e intuneric, ma uit ca fetita cu chibriturile la robotii danezi care pozeaza in spatele ferestrelor imense, cind mor sigur o sa ajung in 8, intr-un duplex cu gradina si terasa cu barbecue.

un biznis cu care-ti rupi capul sigur in danemarca e negustoria cu perdele, tztztztz, nu, nu, nu folosim, lese de caini da, perdele nu, toke adulmeca un corgi al unor locatari din 8, corgiul are lesa, e ofticat si sare sa-l ia de cap pe toke, sprintar al nostru se intoarce si-l musca de fund, locatarii sunt indignati, puneti-i lesa cainelui.

o doamna blonda c-un terrier lenes se-ncanta povestind de cladirea centrului de conferinte din copenhaga, care-i?, aia mare-n X,  a fost ridicata de singura echipa de muncitori din lume care pot sa lucreze in unghiuri ascutite, vezi bine, cladirea nu urca dreapta catre cer, e aplecata in toate partile si cere mare dibcie, da’ din ce tzara erau? ma bag si eu in seama, “cine?”, muncitorii astia singulari, “nu stiu fetito, ca atarnau acolo, mici-n corzi”, aaaa, pai lilliput atunci, e clar, acolo-s oameni mici, si-n indonezia in insula flores, dar ei au disparut acum citeva sute de ani.

cainele lenes a facut pipi, trage de lesa catre casa, doamna blonda se retrage intr-un cub de sticla fara perdele, la revedere, noapte buna.

imi iau un sandvis cu ton, platesc si primesc un plastic negru cu un bec verde, cind e gata sandvisu o sa se aprinda becul verde, doamne dumnezeule care conduci metroul, oare ce salturi tehnologice miraculoase imi mai pregatesti in tara impetuosului design?

ps. asta-i siteul lu arhitectu ala de va ziceam. http://www.big.dk/#projects-mtn

concursul emisiunii; in citi ani credeti ca vom ajunge acolo? raspunsul corect va fi premiat cu un duplex in “8”.

pe un stalp scrie “atentie, acum parasiti teritoriul ue”, doi pitbuli se harjonesc linga niste momai infofolite in geci de fas care-si incalzesc tzurloaiele linga un butoi de metal in care arde pasional focul iadului, asa cum o sa arda si dumnealor pentru ca vand droguri copilasilor danezi si uite si niste americani care-si ridica poalele si atarna linga butoi, “va rugam plecati de aici, noi muncim” se repede unul dintre negustori, e 6 seara iar christiania duduie.

un tataita si-a lasat carcasa pe o bancuta si acum alearga cu inorogii, privirea e goala, nimeni nu-i acasa, in sopronul de care e rezemat vand iarba si bucati mari de hasis niste groelandezi cu capul cit ligheanul si ochii taiati, harsht-harsht, oblic in fetzele vinete.

bodea povesteste ca groelandezii sunt sarmani lipiti, economie ioc si atunci au trecut pe agricultura intensiva de cannabis, s-au mutat ciopor in christiania si traiesc ca vai de ei din banii de pe maricica, hipiotii veniti acum 40 de ani insa sunt chivernisiti, si-au tras vilute, casute, toate cu gradina si flori, au scoala, restaurant, gradinita si uite si-o plaja, in mijlocul unei alei troneaza un container de unde orice muritor poate sa inhate o pereche de izmene sau un ursulet de plus sa duca la copii, tot felul de carpe tzasnesc din lazi, dintr-o hala enorma ies niste tineri, “asta-i atelierul lor artistic, fac tot felul de sculpturi si obiecte”, la carciuma servesc berea christiania, branding de tara, nu jucarie.

turistii forfotesc in teritoriul autonom din mijlocul copenhagei, unde s-a mai vazut asa ceva? utopie vie, o bucata zdravana din capitala danemarcei a fost ocupata si declarata tara, legile se termina la gardul de beton, 5 corporatisti postesc un joint linga o mana de arabeti zgomotosi care pleznesc niste pacanele, cu glicemia cazuta, o hoarda se inghesuie la taraba nenicului care vinde prajiturele, un egiptean trantit in fatza unei beri imi zice ca putea sa aiba 4 neveste dar si-a declarat si el independenta si a lasat careul de dame sa mai astepte, free-dom, niste negrii degera la usa carciumii in numele libertatii de a vinde iarba, multi clienti da’ nici competitia nu-i mica, bodea zice ca peste hipiotii din christiania au venit la inceputul anilor 90 gastile de traficanti dintr-un cartier din nord, pacifistii si-au aparat tara da’ frontul a fost strapuns si acum piata de turisti care vin sa se faca praf in christiania e impartita intre localnici si drugdealeri.

economia de piata a iesit victorioasa, dupa ani de rezistenta, localnicii au decis ca e cazu’ sa-nceapa sa-si cumpere pamantul, wellfare state-ul danez are cancer de colon si trage sa moara, aia care vin poate n-o sa fie atat de ingaduitori asa ca e mai bine sa puna dracu mana pe niste acte de proprietate, la baia comunala hipiotul de christiania se lafaie in apa calda pe care nu o plateste, la carciuma indeasa mancarea sub nas la lumina becului alimentat cu energie moca, daca n-ar fi atat de frig as crede ca sunt in ghencea si, prin intermediul taicutzului gigi, dumnezeu mi-a pus mana-n cap, acum, inainte de alegeri.

http://en.wikipedia.org/wiki/Freetown_Christiania

toni e bulgaroaica din sofia venita acum 4 ani la londra cu cele 2 fete, nici acum nu baga bine engleza dar la inceput, recunoaste ca era pamanat, “where from you come?” interogheaza o clienta la telefon, o laud, ii spun ca anul trecut era mai rau si a facut niste progrese gigantice, “yes, i have new boyfriend” zambeste larg toni si apoi mi-o taie scurt: “ce ti-ai facut la par? iar ti l-au taiat aia prim romania aiurea si trebuie sa o iau de la inceput?”.

toni este cea mai buna coafeza-frizerita-hairstylista pe care am intalnit-o vreodata, te tunde cu parul uscat ca sa iti dai seama cum iti va sta si cind nu vei mai avea toate mehlemurile de cremutze si spumitze bagate in el, anul trecut m-a gasit in cosulet in fatza frizeriei si m-a luat la tavaleala: pai bine ma fetito cine sunt aia care si-au batut joc de tine si te-au ciuntit?
cum cine, alde tourette si madam chocolat si nea florin, an de an au zburat milioanele, fara numar, si cu ce m-am ales? iti zic eu-sare toni-ai mai mult par pe stanga decat pe dreapta si uite, my god, what have done with fringe? cine? “bretonu”, o zana cu cap rotund si accent bulgaresc apare de dupa draperie, e asistenta lu toni, cum de stii romaneste? “pai prietenul meu e din craiova”, aha, “da, stau cu 6 romani in aceeasi casa, am fost la craiova, frumos, foarte frumos, mai frumos ca in bulgaria”.

toni aranjeaza claia din capul meu si ii da ordine scurte adoratoarei baniei, adu aia, sterge ailalta, imi spune ca fata ei cea mare a fost in lotul olimpic de inot al marii britanii si ca a luat doua ore de lectii de sofat, ca sa se obisnuiasca sa conduca pe partea ailalta, “e simplu, m-am obisnuit atat de repede incat atunci cind am fost acasa, la sofia, m-am trezit de vreo citeva ori pe partea opusa”, te-ai gandit sa te mai intorci vreodata in bulgaria? poftim? cit pe ce sa-mi ciunteasca bretonul de soc, o fi ea blonda dar nu-i proasta, desarta iute cosuletul cu motive pentru care n-ar mai face-o-n viata ei: mentalitate mizerabila, nefericire, coruptie, biznisuri care se sting pentru ca toata lumea vrea sa te suga.

“aici e greu pina incepi, dar dupa ce ai intrat si ai facut contul la banca, totul merge ca uns, stiu ce taxe am de platit, nu vine nimeni sa cerseasca bani, oamenii sunt foarte curtenitori si imi zambesc cind intru in magazin, in bulgaria nimeni nu zambeste, DA, se rasteste vreo madama la tine, e sinistru. aici m-am mutat in casa noua si vecinii au venit a doua zi la usa cu un buchet de flori si cu o felicitare, mi-au spus ca sunt acolo daca am nevoie de orice fel de ajutor. unde mai vezi asa ceva in bulgaria?”

unde vezi asa ceva in romania? “pai atunci de ce mai stai acolo? muta-te, nu avem nici unii, nici ceilalti nicio sansa sa ne revenim”, bulgaroaica inamorata de craiova lasa matura si concluzioneaza: stii care-i diferenta dintre bulgari si romani? noi stim ca in bulgaria e nasol, ca totul e praf si plecam din tara fericiti ca suntem atat de norocosi sa ne reincepem viata in alta parte. romanii stiu si ei ca in romania sistemul e muci dar cind vin aici toti suspina: baai ce plict e in londra, astia nu stiu sa se distreze ca noi, acasa sunt cele mai faine petreceri si viata e viata si mancarea e mai buna, las ca facem bani la prostii astia de englezoi si ne intoarcem acasa.

sa fie asta iubire de tara?

sau frica de afara?

inabilitate de a te adapta sau vocea gliei strabune si a lui vadim care te cheama la o sarma?

habar n-am, toni a terminat de reparat buba facuta de 5 generatii de hair stilisti cu diplome din romania, imi zambeste, imi ia banii si-mi spune sa o sun daca am vreo intrebare, “pa” imi zice asistenta si imi face cu mana, in timp ce ma indepartez pe devonshire road, 3 babe imi zambesc, un biciclist imi zambeste, domnii de la carciuma imi zambesc, madama care vinde lapte imi zambeste, pun mana pe telefon si o sun pe toni “buna toni, raluca sunt, am si eu o intrebare: crezi ca in estul europei exista o legatura directa intre inabilitatea de a zambi si cea de a tunde?”, probabil zice toni, o sa numim asta axioma hirsuta a lui feher. noapte buna.

;

Design a site like this with WordPress.com
Get started