zurich, bogatie cu ghivent

avionu are o ora jumate intarziere, flacari rosii-stewardesele de la austrian, ard culoarul in sus si-n jos, foenul ne zguduie peste alpi, baboiul de linga mine se trezeste-ntr-un suspin, eu dau cu vinul pe plovar, sa fie primit, mai vine-o pala, inca un geamat, hai c-am ajuns.

zurich, ceasuri, ciocolata, private banking si baietasi cu shaluri de lana si pantaloni tipirig bagati in ghete calarind trenul de la aeroport in centru, ihaaaaaa-ihiiiiii, toate glumele sunt bune si gurile  sunt intinse in jurul urechilor si in ele turnata bere, ba nu, bere stinsa cu red bull, gasti de 8-10 bretonati, frezati coboara racnind in ploaia din fata garii si-si aprind sincron 39.878 de tigari pe care le sug cu nesat in piept, till imi da mesaj ca e pe oras si ca gasesc cheia in cutia postala, e aproape miezul noptii si merge-o bere ca focul, o iau de la chiosculetele unui indian carbune, hai sa traim.

sunt 11 grade, muntii sunt acoperiti de zapada dar in oras miroase a primavara, a primavara si a conturi barosane, fetite de 40 de ani iau brunch cu prosecco tavalindu-se pe blanuri la terase, o madama imi zambeste, atarna de bratul unui dali miniatural, cu palton cu vulpe la guler, pantofi de lac si palarie de fetru, dichiseala interbelica. daca nu mi-am luat credit in franci nici n-am stiut cum arata pina acum, cad pe spate in fatza designului constiincios, liniilor delicate si culorilor fine, “da, astia se gandesc la tot aici, la chestii care noua nici nu ne trec prin cap” o chelnerita pitica imi impartaseste entuziasmul, de unde esti? “din portugalia, noi suntem vai de steaua noastra, designul banilor e ultimul lucru la care ne gandim”.

ceasuri, ceasuri, ceasuri, nu, uite si niste bijuterii si din nou ceasuri, pe dreapta private banking, pe stanga hotelul de 5 stele, ai venit ca danutz cu sacul, treci strada, inhati cascavalul, astepti la semafor, treci strada inapoi si te culci, linga biserica e clubul orgasm, linga buticul de casmir e carciuma thai, si una japoneza si inca una indiana si, in sfarsit wurstul, se rupe zemos in gura, uns cu mustar, intins pe limba, imperecheat cu un pretzal, binecuvantare.

in tramvai e un semn cu “nu cersiti”, printre lamborghiniurile si ferrariurile si mertzurile de pe strazi niciun macraon nu-si taraste piciorul bubos sau acordeonul busit. sunt acasa, la romania, zurichul respira usurat, la multi ani.

2 comments
  1. VASILIU MIRCEA PAUL said:

    Dacă vreți să echivalați o cu umlaut din cuvîntul cu pricina scrieți „oe” – adică „foen” (sînt convins că v-ați grăbit). No hard feelings, nu-mi plac titiriștii ortografiei care se dau rotunzi la comentarii, dar mi-e milă de românii ăia convinși că Soarele se învîrte în jurul Pămîntului – de unde să știe ei că „feon” e un vînt cald care suflă prin Alpi. Scris la fix poate dă vreunul o căutare pe „goagăl”.

    • feher said:

      multumesc, modific

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: