Archive

jurassic park

3 tarfe grase baga un jingle cu oferta, taxiul a incetinit si nenicul din spate afla cum va fi lins, pupat, scos si bagat, degustat si divertat, la 10 metri 4 babe s-au asternut la un tabinet in mijlocul strazii, tu-ttiiiiiit-tuuut, masinile le sterg coatele dar cui ii pasa cind ti-a intrat o mana buna, hodoroagele se tin darze, drumul asta e al nostru bre veneticilor si daca vrem il facem ghem si-l bagam in poseta, mars d-aci, riccardo-si da ochii peste cap extatic, acum 5 luni nu puteai sa umbli pe strada in getsimani si acum uite.., “uite ce fratelo, uiti ca acum 5 minute imi povesteai ca aseara erau sa te capseze?” da, dar m-am prins, astia stau mereu la capete de drum, l-am vazut, m-am intors s-am luat taxiul pina acasa, 15 metri, “te duce taxiul 15 metri?”, da, “pai nu-i clar ca-s pe tamja cu talharii, unul se face ca te ataca, altul sare in ajutor, good cop, bad cop”, rahat, riccardo e-n denial, in 10 ani n-a fost praduit niciodata ceea ce-i da un aer de corceala dintre bruce willis si brooke shields, virginul indestructibil.

Din 2 in 3 metri e cate-un hostel, europenii au venit gramada in ultimii ani cu poala de bani, ia zi mamaie cit ceri pe casa asta? o supa? bine, iti dam o supa calda si plusam cu o aguila rece, acusi un casoi il iei pe la 400.000 de para, la cat turist trage sa-ti moara-n batatura scoti banii intr-un an jumate, pai si gata, s-a dat tot? nu ca tabinetistele cunosc taina rabdarii, preturile vor creste, de ce s-o vinzi acusi cind la anul va fi 600 si in doi ani 800, uite si expertii zic ca economia columbiei creste ca patriotismul romanesc dupa europenele de gimnastica, hola chica, hola riccardo, indianca ne vira-n carciuma cu ventilator si pisica orfana, miaaau printre picioare, vant in par, madras pe masa, bucatareasa-i zidita ca ana in bucatarie, samosa si vindaloo iute ca barfa buna, dau sa sting cu-o bere dar macaroana stie mai bine: michelada, bere cu suc de lamaie si sare pe care o botezi cu tabasco, iiiiiii-haaaaaaa, e rece foc, trai-mi-ar oximoronul.

tupilati dupa gratii 7 transpirati taie si impart conspirativ cartile privind urat pe sub sprancene, hatz, ma izbeste-n retina o nikita a privirilor, capu-n piept si bag viteza, riccardo se da cu fundul de pamant de fericire, femeie tu-ti dai seama ca acum 3 ani p-aici erau bande care trageau de pe acoperis, in cine?, in politie, vorbind de lup si..buenas noches, uniformele raspund printr-o discreta miscare de barbie, riccardo mi-ar rupe capul, cum sa-i saluti, esti imbecila, astia-s niste porci corupti, zilnic il opresc cu masina, n-aveti tapiterie roz conform noului cod rutier publicat acum 24 de minute, aveti parul lung si va poate periclita vizibilitatea la volan, platiti o amenda de 54000 de pesosi sau imi puteti da coca cola dumneavoastra, dar e inceputa.., nicio grija, nu mi-e scarba de nimic.

kilometrul 0 e kilometrul 3 zice sloganu de pe fatzada lui bazurto social club, la mese sunt perechi de sani imensi dupa care sunt tupilate capete mici, in fatza sanilor sunt pahare de aguardiente, 38 de grade la 38 de grade, cui pe cui se scoate, o mamasa pe la 60 de ani cara un sutien tavita, tigari, chupa chups, guma si intelepciune, cine n-are batrani sa-si cumpere, din boxe rage shaggy, it’s the summer time when the weather is fine, baboiul unduieste, hap schimba piciorul si vinde un pachet de marlboro, mai impinge aerul cu buca-n stanga si scurt cu ailalta-n dreapta, fuge si-un pachet de guma, pe usa intra tsunamiul de cocalari cu bani, din bocagrande, pipera de cartagena, bazurto e ultima cioaca in oras, e nou? nu, l-au deschis acum 3 ani dar atunci cei 2 metri intre usa masinii si poarta kilometrului 0 erau fix 3 kilometri, hop aparea lupu cu cutitasul in dinti, bani, viata sau mustata, riccardo isi mai ia o michelada, traiasca gentrificarea.

welcome to jurassic park, 54 de hipioti n-au putut sa rezolve problema de matematica simpla: cati oameni pot sa incapa intr-un bar de 3 metri pe 3 plin deja cu tejghea si 3 mese cu 4 scaune fiecare, desculti si insistenti se arunca-n valuri, ca gizele-n bec, haleeee-hop, baby, baby please, don’t give up the fight, i saw you dance tonight.

riccardo scoate bisturiul si incepe sa taie, harsht, harsht, cadavrul imbalsamat al columbiei, e expert pe probleme de refugiati, de 10 ani miroase picioarele puturoase ale politicii interne bogotane, pe locuri, fiti gata, start, sa incepem: columbia e in razboi si la mijloc sunt prinsi amarastenii, clasic, desi degetu arata mereu catre farc-guerilele socialist-comuniste aparute prin anii 60, vinovate petru sutele de mii de refugiati columbieni sunt si trupele de paramilitari, armate private infiintate prin 80 pentru protectia marilor detinatori de pamant.

in anii 90 farc-ul si-a facut partid politic, de stanga, hopaaa, guvernul de dreapta si-a scos soldateii la atac si a trimis pe lumea de dincolo 3-4000 de cetateni, imputinati, comunistii s-au retras in munti unde impreuna cu nea miguel si nea raul, sateni rupti in fund, cultiva coca si-si umple pusculita din banii de pe recolta si din smaraldele, aurul si argintul scoase prin minerit ilegal. pe partea ailalta, paramilitarii au ramas fara sugar daddies, ca deh, nu da bine la americani sa tronezi peste o armata de mercenari, asa ca si ei traiesc tot din cocaina, uite si explicatia pentru care, in ciuda banilor bagati de clinton, bush si nea obama, exportul de coca a crescut.

riccardo deseneaza circuitul cocainei in natura: nivelul 0 e taranul, el e cultivator, nu e considerat narco pentru ca nu o transforma in pulbere, taranul e cu pasta si toata viata lui este exprimata in grame de pasta: o paine 1 gram, o bere 2 grame, guerillele dau sfoara-n tara ca vin sa o colecteze, toata pasta dispare de la farmacie, pravalie si brutarie, cu mic cu mare poporul se inghesuie la tarabele militarilor care au cantarase, ia sa vedem nea raul matale cat ai, 18 grame, ia poftim cecul, si matale nea miguel ai 54 de grame, uite cecul, nivelul 1 sunt guerillele, ei colecteaza pasta si o vand nivelului 2 care sunt paramilitarii, astia-s bine pe tehnologie si ei sunt cei care o transforma in praf, nivelul 3 este armata columbiana pe care n-o cauta nimeni la oua si trimite nestingherita coca in europa si america, un priculici de sef de unitate militara castiga 450.000 de parai pe luna pentru mana aia de ajutor data baietilor sa scoata drogul din tara, bai riccardo dar tu de unde dracu stii toate chestiile astea, cum de unde, am facut niste rapoarte acusi o luna-doua despre asta si-ti zic ca nimeni nu are niciun interes sa opreasca morisca, nici macar americanii pentru ca banii din droguri sunt spalati in imobiliare sau alte afaceri legale, economia creste odata cu consumul, hehe, iote si solutia pentru iesirea din criza.

riccardo trage din aguila incalzita, hai cu playul, scandalul asta cu prostituatele din cartagena a fost o lovitura nasoala de imagine pentru santos, noul presedinte al columbiei si fost ministru al apararii, santos e baiat de familie buna, educat, spalat, diplomat, incearca sa aduca america mai aproape si semnarea tratatului de comert este o miscare maiastra, dar cind sa zici iote soro, nu mai striga copiii pe strada dupa noi curvelor, narcotraficantilor, vine tigania cu serviciul secret si fetele, nu suntem putini care credem ca in spatele povestii asteia e uribe, fostul presedinte columbian divinizat de populatie ca a dat la bila guerilelor, mai riccardo, esti prima persoana care spui ca uribe nu-i un sfant, ce stie taranul ce este sofranul? uribe e un taran isteric, taica-su a fost ucis de farc si omul e paranoic, berlusconian, o bruta populista, a declarat ca gata, a facut pacificarea, adica a dezarmat paramilitarii, rahat, astia sunt inarmati pina-n dinti si baga trafic de cocaina mai aprig ca niciodata, sunt scapati de sub control, cind au chef intra in satul x si-i trimit pe nenorociti la plimbare, pai si armata? haha, armata are pe maini sangele din genocidul stangii si e rotitza principala in export, stiai ca acusi farc-ul le-a sterpelit de sub nas un ziarist francez? nu, cum? l-au saltat si au zis ca e prizonier de razboi, iti zic armata columbiana e o gluma.

daca te uiti la harta conflictelor din columbia vezi ca apar mereu in zonele unde corporatiile vor sa puna piciorul, canadieni cu minerit, americani cu petrol, astia vor sa treaca pe biznis legal dar guerilele si paramilitarii stiu ca nu exista afacere mai profitabila decat cocaina asa ca si-o dau in barba, e pamantul nostru, ba al nostru, speriati investitorii o taie si nu se uita-n urma, disperati taranii incearca sa gaseasca un cotlon in care sa-si traga sufletul, d-aia columbia are cel mai mare numar de refugiati dintr-un conflict intern din lume, treaba costisitoare pentru stat care trebuie sa le asigure o renta viagera, in ultimii ani insa ciiir-miiiir, stai ca n-avem bani, amanari, ridicat din umeri, la marginea bogotei infloresc favelele, iote insa ca farc a inceput sa-i educe si sa-i organizeze in asociatii care dau in judecata statul, sariti cu banul ca venim peste voi, e drept ca au pompat ajutoare si americani si europeni dar din 2011 s-a subtiat rau finantarea, de ce? din cauza crizei si pentru ca uribe a proclamat intrarea in etapa post conflictuala si pentru ca ai acum alte zone mai sulfuroase pe pamant, sudan, pakistan.

welcome to jurassic park, riccardo-si flutura frenetic degetele de la picioare, e 4 dimineata  si s-ar mai intinde la vorba dar maine trebuie sa se scoale devreme ca a prins un proiect, nu-i putin lucru pe saracia asta, din ce-o sa traiesti mai tarziu maestre? isi trage nasul si-mi spune conspirativ: imi deschid cafenea si un restaurant, macaroana tot macaroana.

459 de retarzi se inghesuie in muzeul de istorie din cartagena, azi nu se plateste intrarea, istetii de la muzeul de arta contemporana si-au zis ca gratis si inchis e mai bine decat gratis si deschis, inghionteli si chitzaieli, fataaa, fataaaa, prostie fosgaitoare in dreapta, stanga, mosh pit la “sectorul vrajitoare” din “departamentul inchizitiei”, iote gheara care smulgea pielea de pe duduite si fierastraul cu care le decupau, zice cartonasul explicativ ca dupa ce le taiau le puneau cu capul in jos ca sa nu-si piarda cunostinta, ce rost are sa mori si sa nu stii ca o faci, ha?, uite si surubul care le intra in ceafa, incet, incet le terfelea creierul ca gandul ca ion iliescu n-o sa faca niciodata parnaie, da sa stiti zice cartonasul ca aici, in cartagena, biserica a fost buna, de treaba, le-a torturat omenos, doar intins bine bine bine pe bancutza, 20 de centimetri in plus n-au omorat pe nimeni ci chiar au propulsat persoane intr-o cariera de modeling si le-au mai turnat apa pe gat, ce mi-s 2 litri, ce mi-s 5, baba sufera la frumusete, ziceti si voi oameni buni, e inchizitia atat de rea pe cat spune lumea sau e clar ca reformatii au mituit istoricii cu-o gaina si niste macaroane cu branza?

inainte sa le toarne apa pe gat trebuiau identificate, treaba simpla chiar si fara un CNSAS, daca erau slabutze ridicau deja o spranceana preoteasca, la cate jumari inghiteau era magic ca ramineau subtirele, daca aveau profil grecesc, huuups, o incurcau indata, de ce? muzeografu nu ne zice, daca le puneau in butoiul cu apa si pluteau era semn clar ca au aripi si deci ..hop pe masuta sa te-ntindem, iote si lista de intrebari pusa de popa in timpul interogatoriului: de ce ai devenit o vrajitoare? ce animale si demoni au fost la nunta ta? ce viermi ai creat? cum ai invatat sa zbori? cit de rapid zbori? la nunta ta ati stat la masa? ce ati baut? si tot asa si tot asa, 25 de intrebari scoase din tolba de vadim tudorul lor, nimeni nu-ti baga surubu-n cap pentru nebunie, mai degraba incercau vrajitoarele sa ti-l scoata cu descantece, fierbeau maricica si matraguna, broaste si pasarele, bine ca le-a rezolvat inchizitia ca altfel ramineam fara partidul poporului.

restul muzeului e mai sarac ca un pensionar din agricultura, 3 machete, 2 sabii, istoria cartagenei e scrisa in cetatea de afara, cat au stat spaniolii geana totul a mers snur, palate, negotz, sclavi, bogatie vie, independenta a adus ruina si holera, mii de morti si putini vii care sa scoale orasul din morti, i-au trebuit vreo 100 de ani sa-si vindece bubele, de sub paianta proaspeta vine-un damf de ranced, maladie caraibiana, retarzii tropaie urland amuzati, un tinerel o-nghesuie pe-o duduie sub scara, dragoste in vremea holerei.

mi-e foame si la luigi e deschis, 3 macaroane gatite insotesc niste Barbi columbiene, miroase ca-n lift in iancului cind coborau italienii cu curvele, a sapun dove si curatenie grabita, inghit cea mai buna pizza din ambele americi, dau pe gat mojito la juma de pret si urmaresc jocul de degete al piciorului lui riccardo, welcome to jurassic park, fratelo ia un loc si zi care-i mersu, deschid cutia pandorei sau a aurorei sau a dorei, clar e ca deschis o cutie din care curge, curge, curge zeama politica-economica de ma-ngroapa pin la tzatzisoare, pin la subtioare, cu chiu cu vai reusesc sa plutesc, acum 400 de ani primeam 25 de centimetri-n plus pentru asta.

un sfat: bunghiu pe portofele, de fapt ce tot atata stres, mai bine lasa-ti portofelul la hotel si baga fara, pai si banii unde-i pun? cumpara si tu o borseta de rdg-ist sau o fasha pe care sa ti-o prinzi in jurul taliei sau ii rulezi si-i bagi ca papillon la anus, dar daca apare cetateanul cu cutitasul-si fii sigura ca mai devreme sau mai tarziu apare-te vei caca pe tine de frica si hop si banii, deci mai bine nu-ti lua, de fapt nici nu-ti trebuie, privitu-i gratis si ai ce vedea:  cartagena e toata boita si fardata dar cind zambeste vezi ca are ruj pe dinti si limba incarcata, orasul lui marques a fost intzolit pentru marele summit, casele-s colorate si restaurantele intzesate, politie ca la balamuc, s-au intors si curvele alungate la marginea orasului sa nu le vaza si sa se sperie hillary, rezeama peretii cafenelei havana, locul unde s-a destrabalat fosta prima doamna, ziarele au vuit, adica lu castro-i dai flit dar iti place sa te disfruti in carciuma baietilor cu guantanameraguajiraguantanamera, cand sa iasa un scandal pe cinste a facut-o lata serviciul secret cu a sa celebra tzeapa data prostituatelor cartageneze, cica obama a fost atat de jenat de poveste incat a zis ca se va intoarce cu familia sa se disfrute-n voie in cartagena, haha, e clar ca n-a-nteles nimic din spiritul locului.

vanzatorii ambulanti rup hainutza de pe tine, hipiotul de cetate zace intr-un millefeuille de jeg langa zidurile medievale, mamase vand dulciuri, aceleasi dulciuri, la acelasi pret, na de alege, nenea de la chioscul de informatii zice ca a muncit in italia si stie o gramada de romani, ma trimite cu dedicatie la bruschetta, fitza de broscari fugiti din milano, cu chelner care citeste ziarul financiar, mancare trista si nota de plata de ritz, dupa ce ca mi-a incarcat-o cu niste derivative mai vrea si spaga, sictir senore, pe strada numar 1,2,6, 11 mirese, toate cu sotiorii in trasura, fotografi cascadori se arunca sub picioarele cailor si clicclaccloc fericire alba din 5 unghiuri.

totul costa dublu fatza de bogota, picioarele imi sunt mai scurte cu 12 centimetri de la drumurile in sus, jos, zig-zag intre restaurante, urlete de disperare ies din pieptuturile turistilor in fatza meniurilor, auuu, nuuuu, ne refugiem intr-un soi de cantina unde cu 4 dolari ne-ndopam cu supa de porumb, porc havaian, paine cu banane si ceai cu gheata, asta numesc eu raport calitate-pret, din 3 in 3 metri o macaroana si-a tras pizzerie si din 4 in 4 metri dai de-o urinarie, poporeanul sarman isi cara lada de bere in papornita si-o goleste cu ochii la cornisa, la balcon, la fundu’ dansatoarelor de samba care dau p-afara, fesa dupa fesa, din barul cu 2 marimi mai mici decat dorsala lor.

turistii alearga ca gainile fara cap, cu ochiu lipit de camera, ai prins-o? pe cine, pe doamna, care? turbane si rochii valuroase cara-n cosulete fructe, pitorescul costa, pentru un avocado platesti cat pentr-un capac de roata de mertz, un clovn netalentat baga o mima saraca, nu sar cu banu asa ca sare el pe treapta trasurii unei familii de umflati, auuu, pieptul gigant al femeii tresare, copiii se-ncanta, tatal ragaie si calul fornaie, coloana de carutze nu se misca blocata de un geniu fotograf din prima caleasca, omul face 123 de poze cu catedrala, pe linga mine trece un nenic si vrea sa ma-ncalte cu-o punga de iarba, nu? poate atunci o perna de cocaina, nici, e 11 noaptea si  parintii abia isi scot sugarii la joaca in parc sa se alerge cu cainii, politistii, curvele si vanzatorii de droguri in tarana fierbinte.

welcome to jurassic park, maine sigur trebuie sa trec pe la carciuma asta, are cel mai lung happy hour din lume, intre 12 si 19, noapte buna.

soferul e mai sufletist ca maica tereza, pina la 6 dimineata a inghesuit pe culoarul busului o armata de refugiati cu papornite si probleme nazale, se sforaie si se arunca gaze, trag perdeluta de geam la o parte si dau de un picior afumat, cu unghii ascutite, vopsite mov. posesoara tine-n brate rodul dragostei cu un englez. de unde stiu? tot autobuzul stie si pozitia in care l-a conceput, vorbeste de 2 ore, bebelusul tace englezeste, negrul cu aspect de infractor de langa ea, a alunecat undeva, sub bancheta, iar grasul de 10 ani, de care familia s-a lapadat, face drepti-culcat-drepti-culcat, pentru toate babele cu incontinenta urinara care-si croiesc drum catre toaleta din dosul autocarului.

Image

soferul opreste iar, pe dreapta e marea cea mare a caraibelor, pe stanga delta fluviului magdalena, nu vezi apa, o ghicesti sub mareea de jeg, pungi, conserve, sticle, carpe. in cascarabete de lemn crescute blenoragic pe marginea soselei, mamase imense prajesc arepe de porumb. culori tipatoare si caini fugarind masinile, halimai, urlete, latraturi si claxoane. pe culoar navalesc vanzatori ambulanti, vand clatite cu carne si sucuri, agua, agua, agua, columbiana, agua, miroase a prajeala si-a viitoare matze inflamate. la refluxul ambulantilor, care curg pe scarile masinii, ramine-n urma un nenic vertical, camasa rosie si privire luminoasa, “imi cer scuze ca intrerup muzica-desi e preferata mea-dar trebuie sa va spun ceva important”, poporul mormaie ofuscat, cetateanul continua sigur pe el sapind cu stanga in valiza diplomat, tip nea marin miliardar. scoate niste planse cu-o vaca si-un sobolan, “e 8.30 dimineata si va doresc o zi buna, sunt sigur ca dupa ce ma veti asculta o sa aveti o zi minunata”, pin la mine-n spate ajunge povestea sobolanului care musca vaca si ii transmite un parazit pe care tu, columbianul calator in busul concorde, il inghiti si poate sa te ucida, lent, la 80 de ani, dar te poate ucide. si cum iei tu acesta boala necrutatoare din carnea de vaca? liniste, umeri ridicati, nimeni nu stie cum te loveste nemiloasa boala, omul in camasa rosie trage aer in piept si face lumina in mintile noastre intunecate de nestiinta “prin gingivita, da, da, prin ranile din gura”.

Image

iaca si plansa, din ea ne zambeste larg un domn care a mestecat cioburi, “cum a ajuns el asa?”, muzicianului din fatza ii sta arepa cu pui in gat, o noua plansa, “pentru ca a folosit periuta asta”. oooooooohhhhh, un artefact din perioada muisca, cu perisorii negrii si tociti tulbura dimineata pasagerilor, punctul culminant este atins, oroare, stupoare si.. the prestige, calm, zambitor, vanzatorul in camasa rosie scoate 40 de periute si etu-uri de plastic fluorescent si le aseaza in poala madamelor care le primesc cu recunostinta. tesoro, una tie si carino, una tie, ce norocosi suntem ca ne-am nimerit in calea acestui om care ne salveaza viata, aici si acum, multumescu-ti tie doamne, si iata ca norocul nu se termina cu una cu doua pentru ca primii 5 cetateni care ridica mana pot sa puna mana pe fantastica periuta de dinti Buba si etu-ul care, specialistii spun, este un adevarat bunker antibacterian, la numai 5000 de pesosi. degete sageteaza aerul, avem 3, avem 4 si iata si al 5-lea cetatean care a castigat lupta cu sobolanul, vaca si gingivita, drum bun.

Image

trebuia sa ajungem de 2 ore deja, soferul nu se grabeste, drumul nu destinatia e importanta, baranquilla apare uriasa si mai murdara ca trecutul lui nicu ghiara. pe squarul care imparte soseaua in 2 limbi se joaca baschet si fotbal frenetic. o pereche de vanzatori ambulanti avanseaza victorios pe culoar, pliscurile deschise ale calatorilor primesc clatita de porumb umpluta cu ou, da si-un suc, da si-o turta, hiphoperul de pe rindul 5, coboara-n fuga dupa negustori, gesticuleaza agitat si, cel imbracat in vesta de fotograf, foreaza intr-un buzunar si scoate un slap, ezita, negru’-i insistent, bineee, se-nfige in alt buzunar si-l scoate si pe-al doilea

baaai, nu cred, i-au furat papucii omului dar, generosi, hotii i-au returnat, cine spunea ca nu mai exista omenie. dupa 200 de metri oprim iar, 3 retarzi infig in cala 2 portiere de masina terfelite, nu-i usor, se rotesc, se scarpina-n buric unde se afla materia cenusie de pe tricou, infrang, dupa 16 ore de drum oprim in terminalul cartagena, orasul gazda al summitului americilor. pute, e umed si prafos, in gherete isi leorpaie supele niste indivizi transpirati, o cangrena roade oamenii si cladirea, caraibe.

Image

welcome to jurassic park, ne luam la tranta cu motociclete, carute, biciclete, camioane, autobuze, tractoare, mototaxiuri, roabe, troaste, mahalalele se-ntind vascoase, caini zac la soare-n mijlocul soselei, claxoane ca-n iancului la 7 dimineata, burtosi cleiosi atarna-n scaune de plastic la marginea drumului, in poarta caselor fac siesta in hamace rastamani, travestiti, curve si bordeluri, sodoma si gomora la 38 de grade, doamne ajuta

coada la atm-uri ca la adidasi de porc in brasov in ’88, ce se da? bani domnita, perfect, hai ca las si eu plasa aici, ma-ntorc in 10 minute, toate bancomatele sunt blocate de dudui care reguleaza masinaria cu cardul de plastic, cu striatii de la bbva, cu aroma de banane de la banca agricola, cu protectie dubla de la banca columbia, uuuh-aaah-uuh-aah, le scot si le baga, le scot si le baga, cit mai dureaza? 15 minute minim, daca au baut nu termina toata noaptea, taximetristul ataca nervos cu dintii si unghia de la degetul mic in timp ce bodyguardul bancii, suspicios, citeste placuta de inmatriculare si-o da la brigada antitero ca nu stii niciodata de unde sare osamaua, dau o scurta si-s gata in 30 de secunde, uimire-n coada, as putea sa particip la columbia are talent cu numarul de extragere rapida a banilor de pe card.


m-am grabit degeaba, de la geamuri latra la mine agentii companiilor de transport, nu ies nici batuti din cascarabeta lor, “cartagena”, “cartagena si eu”, “deasemenea cartagena”, cat face pina-n cartagena? 12 ore, hai 13, poate chiar si 10, bineee, hai sa va vad care e primul care se gandeste la suma la care m-am gandit eu, hap, avem un castigator, compania concordeee, am economisit 20000 de pesosi, ma simt ca dinutzu cu rompetrolu, raport calitate pret si tot ce trebe si uite acusi, in 10 minute vine si magaoaia, atarn inca vreo juma de ora, nici urma de bus, pe betonul autogarii se tarasc indience lauze in rochite colorate, au 13-14 ani si tzatzele lasate de la a doua alaptare, la tv crainica ii zice tot despre scandalul prostituatelor din cartagena, hatz, hai c-a venit autobuzul, dau sa intru da’ trebuie sa-i fac loc unui nenic grabit care taraste o perie si-o galeata de apa, toaleta-i pictata-n borala, deh, curbe multe, trafic greu, freaca si spala si la final boteaza locul cu-o caldare de clor, nu mai pot sa tin ochii deschisi, aerul e iute si fierbinte, realizez ca barbatul de serviciu nu-i angajatul concordee ci probabil chiar varsatorul, angajatii stau la taclale afara si trag colegele de tzatze si iata ca doar cu-o ora intarziere plecam in noapte.


biletul nu-i cu loc si toate scaunele sunt ocupate, columbianul s-a latit cu mainile pe piept de teama tangajului, bomban si bag tsunamiuri de energie negativa si reusesc sa mut doua mamase linga sotii dinselor, ma bodogane si le arat lupu, speriate-si trag paturicile pe ochi, noapte buna, lumina se stinge, e timpul plasmelor si a filmelor cu batai, franaaaaa, acceleratie, fraaaaanaaaaa, depasim in curbe tip ac de par, curbe tip fund de gaina, curbe tip pasare de virgina, nimeni nu vede nimic si toata lumea forjeaza-n bezna curajoasa, franaaaaa, domnului din spate ii fug pantofii 6 randuri mai incolo, baiatul cu borala pazeste usa toaletei, mamasele dorm ca niste saci de cartofi, hatz-hatz, ruliul le arunca cind la dreapta cind la stanga shaidiridida, suntem in tara lui optimus primus, camioane imense urla trecand pe linga noi, 3 ore de urcat si coborat munti, neam de neamul lor n-a vazut tuneluri, viseaza autostrazi daca nu maninca greu seara, hai c-am ajuns la bucaramanga unde se lateste o sosea cu 2 sensuri pe mers si uite si a-u-t-o-g-a-r-a.


incepe circul, astia din bucaramanga au locuri, doamna aveti 12, eu am 12, miscati-va de pe 12, domnule am 8 asa ca…, al de sus ma iubeste ca m-am pus la clocit in spate, zona necartografiata, insula lui king-kong, sunt pe bataie ca-n rata de bragadiru, daca se apropie vreunul il improsc cu venin din bila iritata de drum, numarul pasagerilor depaseste zdrobitor numarul scaunelor, de ce? pentru ca 3 familii cu copii mari cu par la putza nu le-au cumparat bietelor suflete loc, un tauras de 60 de kile se suie pe tac-su, asta-i deja inghesuit de nevasta casalot care tine-n poala o vitica pe la 10 ani, una din mamase si sotu recupereaza nepotica de 12 ani plecata sa doarma prin vecini, toti 3 se-ngramadesc in metrul patrat de plush, in fatza mea se aseaza maiestuos doi frati muzicieni, el si ea, el compozitor, ea violonista, ea e aspra si-si uraste neamul, apasa pe buton si scaunul rupt cade pe spate si-mi sfarma genunchii, mmmmmmmmmm, domnitaaaa, auuu, doi oameni sar sa ridice speteaza, huh, multumesc, sa plecam dracului din bucaramanga ma-sii.


nenea cu pantofii pierduti a fost incaltat cu locul de linga buda, imprastie niste firmituri in engleza: “asta e columbia, nimeni nu respecta nicio lege”, soferul decide sa-i dea dreptate, la 10 minute de bucaramanga opreste intr-un popas, un negraci cu o caciula trasa pe ochi tzasneste-n bus si intra abrupt in baie, “gata, am pus-o” imi spun, “asta iese si-mi face cu cutitasul talie de viespe”, paranoia creste de nu se mai opreste, soferul bea cafeluta si se desfruta cu amicul dumnealui la popas, calatorii se rascoala, bat cu pumnii-n geam, asta-i bataie de joc, haide domle, putin respect, etc, soferul alege “putin respect” si mai sta inca vreo 20 de minute, plecam, negrul iese din baie, isi trage caciula si mai dihai pe frunte si s-aseaza-n cur pe culoar, ajutoru’ soferului ii ofera grijuliu o pernuta de piele cu design optzecist, linga negru vine si adolescentul supraponderal pe care tatal il alunga epuizat din brate.


welcome to jurassic park, sunt mai intinsa ca elasticul de la chilotii lui nastase, daca negru e noul maro si ma lasa fara acte, bani, viata si mustata, da’ daca-mi vine sa fac pipi pe unde merg la baie cu astia dormind pe culoare, da’ daca dobitocu de sofer ia o curba stricat si ma trezesc direct in iad inainte sa ajung la intalnirea de 20 de ani, tztztz, incepe-o noapte neagra cu vise si mai negre, somn usor.

la intrarea in barichara te musca de calcaie maseaua lui sfarmapiatra si iaca linga, statuia reginei furnicilor, manca-i-as eu funduletul ei gras ca d’aia mi-am riscat viata si-am urcat pina-n creierii muntilor pe strasnice serpentine cu pablo montoya junior taind benzile duble ca ponta numele functionarilor numiti de pdl, orice pentru o gura de hornigas culonas, adica furnici cu curu mare, delicatesele zonei pe care le gasesti numai in aprilie-mai si te costa o mana, un picior si-un rinichi, vrei proaspete? o madama se ofera sa ma-nvete cum sa le aleg pe alea decedate alaltaieri, nu sarna, ca n-am venit cu tigaita la mine, aha, pai atunci baga niste prajite, 15000 de pesosi o cescuta, crantzan prima ganganie, are gust de seminte de bostan, inghit piciorusele, ma-nfig in urmatoarea, ia sa vorbesc cu baietii de la alka sa bagam un import de furnici din columbia pentru cocalarii cu bani de la tribuna oficiala.


e cald si strazile-s pustii, stai asa ca acusi incep sa curga suvurile din bogota zice anibal, baga un stencil cu pamant rosu pe panza de sac si linge un iaurt sub cortul pe care scrie fundacion tierraviva, poftim intrati crocodilii sunt legati, un caine imens naparleste gafaind intr-un colt, ia zi anibale care-i mersu-n barichara, sluuuurp, mai da niste iaurt pe gat, la 55 de ani arata de-ngheti, poate ca si racorica din berlin l-a conservat ca aud ca a stat in germania 15 ani, a lasat in urma frigu si 2 copii si s-a mutat inapoi in columbia ca nu mai ducea consumismul, la nemti? ce gluma buna, nu se plange toata europa ca-si chitre si nu scot un euroi din buzunar, nu soro, nu mai duc orasele mari si chinezariile care te tin maxim 3 ani, a incercat sa se intoarca-n bogota dar s-acolo e jale, proteste peste proteste, balamuc la transport, pai si aici ce faci? case din pamant presat sau case din pamant amestecat cu lemn sau case din adobe ca-n nordul africii, in romania ai muri de foame, bogotanii sunt mai excentrici, baga banu-n casele lui anibal si anibal ia banii si-i baga in iaurt si fructe, sanatate curata.


acum 4 ani luai o casa in barichara cu 20000 de parai, acum 2 ani cu 80000, acum bate suta, bogotanul se craceste pe cei 200 de cai putere si vine la munte sa se casatoreasca colonial si sa pupe mireasa in parcul artelor, printre statui de lut cu valea la picioare, puaaap-puuuip, da’ nu numai parvenitul de columbia isi toceste pingelele pina-n noul olimp chiaburesc, aci e si cumnata lui anibal, heidi, pasaport de elvetia, face mobila si o vinde europenilor famelici pe bani grei, nemtzoaica gudrun a pus mana pe o casa si a deschis hostel, de 4 ori mai scump decat VIP-ul lui sam plasat cativa kilometri mai jos, mai sunt 2 englezoi, un spaniol si italianul de la Al Cuoco care si-a bagat picioarele in roma si a puit aici, uitand de romulus si remus.


in boxe urla toto cutugno, nu-ti e dor de italia? macaroana s-a mai imblanzit, a fost intepata la inceput crezand ca o sa atarnam la o cafea 4 ore, am comandat s-un tiramisu si-o pannacota si s-a-nmuiat cind am sarit de 10 para consumatia, da drumu la vorbe, aceeasi mantra ca anibal, orasul mare e un herpes care-ti roade buza, nu merita sa stai, chelia i se inroseste de iritare, stiai ca in roma acum au aparut pe linga vinoteci si aquateci, 80 de feluri de apa, ce dracu-i prostia asta? epicurienii dreacu; si totusi, nu-ti lipseste nimic? ce sa-mi lipseasca, fac eu pastele si-mi iau prosciuttoul de la carrefour, ma duc 2 saptamani pe an acasa si cu asta basta, cind mi-e dor de tara imi pun muzica si ma uit la steagul din fatza usii, nu ca spaniolul din barichara care se da spaniol dar eu pun capul jos ca e fals, de ce? pentru ca nu are accent, nu stie sa faca decat paella si n-are steag in fatza usii, normal, q.e.d.


welcome to jurassic park, soferul de microbuz abia asteapta sa-i arunc osul conversatiei, aleg “autostrazile”, feeetch, mi-l aduce latrand impotriva guvernului vandut corporatiilor transportatoare care au ucis caile ferate, estimeaza ca in 15 ani vor avea autostrazi, pina atunci sa te tot dai pe serpetine, iuhuuuu, ca la pin-ball, popor vesel care pune macelaria linga magazinul de obiecte religioase, linga magazinul cu pui de ratza vii, linga farmacie, linga magazinul de telefoane mobile, “o sa te intorci aici?”, diplomata zic ca da, nu e nevoie sa vorbesc, e de la sine inteles ca vreau, ”toata lumea vrea sa se intoarca in columbia, ce tara frumoasa avem..”, desi are mainile pe volan, soferul se masturbeaza patriotic linga cotul meu stang, bleaaaaaah, noapte buna.

singurul lucru non-negociabil in columbia e pretul intrarii la toaleta de autogara, cred ca e stabilit prin OG la nivel national, sari cu 700 de pesosi si primesti o hartie igienica prinsa delicat in punguta, uite ce cadou frumos de ziua mamei, cred ca o sa cumpar 6, nu curge apa, te speli in niste ciubare de plastic la iesire unde sar pe tine 16 indivizi bogota-bogota-bogota, bucaramanga-bucaramanga, bogota-bog.., nu, nu, nu si nu, vreau san gil, giculeeeee, hap rasare din pamant un pitic c-un calculator, duduia vrea la san gil, rezolv-o, sigur fetito, 20.000 de caciula, stai ca-ti scot acum bilet, cind sa batem palma hop, din a treia coasta se itzeste o madama cu sarmale-n cap, vrei san gil, iti dau eu san gil pe 18.000 de pesosi, urmeaza 30 de secunde de caft intens, cei doi se carpesc parte-n parte peste gura cu minicalcultoarele, nenicul mai da 2000 jos, ma inhata de mana si ma taraste la platforma, sarmalagioaica se-ndeparteaza maraind, revansa.

ma pliez in microbuz intre o studenta tavalita peste 6 papornite si o contabila pitica si pieptoasa care sprijina pe genunchi un tablou de 1 metru patrat, 4 ore de curbe si depasiri imposibile, microbuzu suge burta, incep sa cred ca-mi incape si-n fund daca ma relaxez putin, studenta are un plan tarifar generos la mobil care-i permite iubirea la distanta, of, af, uf, din tavan atarna o plasma lucioasa, neagra, n-avem film, traim unul, se cheama fast and furious IV, poporul motzaie pe serpetine, frana la popasul cu flori, jooooos, soferul lasa motorul sa horcaie si anunta o pauza de 20 de minute, trop-trop toti se arunca la restaurant sa-nghita supa liorp-liorp-liorp, bagajele zac imprastiate in masina insa numai eu atarn pe linga bus cu ochiu geana pe bunuri, doar sunt in columbia, hoti, narcotraficanti, daca-mi ciordesc espadrilele? dau ture popasului lingand o inghetata de fructe pe-al carei ambalaj zice “pret recomandat 1000 de pesos”, au si halvitza si niste jeleuri tip cibo brasov in 1986, gata, furculitele jos, cele 20 de minute s-au incheiat fara incidente, la drum.

in columbia toate orasele sunt capitala, bogota deh, e capitala columbiei, villa de leyva e capitala turistica, san gil e capitala sportului extrem columbian, in piata del libertador se bulucesc sportivi extrem de pensionati, ling inghetate sub mustatile albe, fostele sportive extreme imping carucioarele cu bebelache, actuali sportivi extremi se-noada in traficul infernal, 2 pe fata si unul pe dos, de la autogara-n centru bati 4 cruci si te lasi pe mana soferului sportiv extrem care se arunca-n trafic ca spartanu-n lupta, u-aa-u-aaa-u-aaa, cocosata de rucsac fac tarash extrem pe strada-n panta cind salvarea se arata in pantaloni de in, papucel alb si cainele tip yak asortat, e chiar australianul sam, patronul unui imperiu: hostel VIP cu mobila contemporana cu reagan, hotel boutique intr-o casoaie veche si restaurant cu microberarie, ma regalez cu-o camera la boutique si bat palma pe-un 28 de dolari, cu tv si net la pachetel, micile preturi imi dau putere sa servesc un frankfurter pe care-l spal c-o bere proaspata, stie partzarul, fugi fata de aici ca nu-i partzar, uite cum se gudura pe linga duduia de la receptie.

chelnerita e retarda, ii ceri mustar si servetel si aduce scobitori, ii ceri bere neagra si nu mai vine, la o masa linga, un englez erudit umple haurile culturale din creierul unei americance, tinerete fara batranete si viata fara de moarte, fata scoate carnetelul si noteaza, scarbiti de spectacol 2 barbosi baga fotbal de masa, carnatu nu ma lasa sa dorm si-mi zic sa caut hostelul din lonely planet, gata, am pornit cruciada, oamenii care scriu ghidurile astea sunt ori retarzi, ori cumparati, recomandarile lor sunt excesive, ca cv-ul manarit al domnului Mang, mint cu nerusinare si bat campii sportiv, ma foiesc in sus si-n jos si canci hostal, o fi disparut sau nu caut eu bine, noroc cu sam, hai la culcare.

welcome to jurassic park, furnicile lu sam mi-au halit biscuitii azurii glazurati pe care mi i-am luat din tunja si acum imi beau coca-cola, eeeee, nea same da si mie un breakfast ca peturile tale mi-au mancat mancarea, bine sefica, dimineata ma delectez cu pepene, omleta si cafea, trai pe vatrai in capitala sporturilor extreme din tara preturilor extrem de mici.

pe la 7 sau 8 ani am mostenit de la frate-miu o bicicleta nemteasca, roti albe si groase, parca era rosie, m-am dat de vreo 4 ori cu ea pina cind, cred ca guraliuc il chema, un smecheras care juca rishca la marginea terenului de sport, mi-a insfacat-o si a sarit cu ea la groapa de nisip, crac, nu mai stiu ce s-a rupt dar e clar ca m-am lins pe bot de bicicleta pe urmatorii 30 de ani, acusi inchiriez una cu roti groase de caruta, pe piatra cubica rinichii-mi cinta jingle bells,  o sprijin mandra si cind dau de asfalt o incalec nesigura, 500 de metri mai incolo incep pantele, nu ma fac pe mine, invart, invart, invart, capul se umfla, inima-mi zboara din piept, un copil pe-un pegas columbian tasneste pe linga mine, sufletul imi pluteste la 2 metri de corp, imi scoate limba, baga pedale matusico urla la mine, uite-o valeeee, iuhuuuuuuu, am ajuns la el fosil, cealalta fosila din villa de leyva.

muzeul i-un soi de bucatarie de vara, printre borcane cu amoniti murati au trantit un plesiosaurus cu capul mare si gatul scurt-va dau acest detaliu pentru ca de obicei astia sunt cu capul mic si gatul lung si un kronosaurus, amoniti la baie, amoniti pe tavan, gresie cu amoniti, amonitii-s mai multi chiar si decat vanzatorii de cacatisuri facute din amoniti, pipe si pitici din amoniti, uite si niste apa stoarsa din genunchiul lor, pedale, pedale, pedale printre ferme si sere, sprijin bicicleta si-mi curg sudorile pe tzarana plina de amoniti, ecce homo imi zic si iaca ecce homo se iteste in capatul gradinii, manastire dominicana inaltata la 1620, unde-s calugarii? o tanti trista care rupe bilete si tricoteaza amoniti zice ca e unul care are grija de muzeu si mai vin vreo 5 pe an ca nu-i loc de stat ci de btl-uri religioase, servesti o cola-pola? che? cola-pola, bere combinata cu sucul lor columbiana, como no, cu fundul spart de sa numar amoniti, cine dracu m-a pus sa iau bicicleta, doamne iarta-ma ca ma aude domnu vorbind urat la el in prispa.

 

bag la vale jjjjjjjjshhhhhhhh ca un suier, coccisu boceste-n pantaloni, imi pun tricou pe sa, nu merge, infasor o capra si plusez cu o oaie, hai c-am ajuns la observatorul astronomic muisca de-i zice “el infiernito”, de ce? pentru ca spaniolii nu prea aveau chef sa-mparta banutzii din cutia milei cu religiile pre-columbiene si i-au speriat pe tarani, bai, nu va duceti la muisca, o ard cu demoni si uite au impresurat curtea cu putze sculate indreptate ca un scut antiracheta catre cer, ei zic ca-i fecunditatea dar noi va spunem ca sunt niste injuraturi de tipul “bag….p… in mamele”, nu va duceti deci, spaniolii au fost convingatori, nu vine nimeni nici acum, 500 de ani mai tarziu sunt eu si 2 paznici plictisiti care-si plimba uniformele-ntre penisurile de piatra, totul costa: intrarea 2 parai jumate, 1 parai harta cu explicatii a locului, iote ca mai e cineva, un transformer taie iarba-ntre limba mare si limb mica a observatorului astronomic, cica indienii se ghidau dupa stalpisorii astia sa stabileasca datele semanatului, culesului recoltei si mersului cu bicicleta, daca as fi sarit cu paraiul din timp as fi aflat ca azi nu-i o zi buna.

vilele cresc printre bolovani scuipati de eruptia care i-a stins lumina-n ochi kronosaurului, sunt experta la mersul pe linga bicicleta, in vale se ridica gaudiana casa de barro, creatia unui bogatan din mendoza, totul, pat, scaune, cercevele, covoras si abajur sunt din ceramica, un argat darz curata ceva pe casa, fetita face fetch si vine sa culeaga taxa de intrare, 5000 de pesosi, hai muis-ca d-acilea, stranie natie, unii sunt foarte de treaba, altii sunt pe japca, totul intr-o mare de amoniti.

cobor pretul bicicletei la jumate, nu reusesc sa obtin si-o operatie de scos saua din fund, la carciuma din oras e toamna lui vivaldi, la centrul de informatii turistice au dat-o pe menuet si la cofetarie e wagner, welcome to jurassic park, don paulino o arde hugh heffner, in halat alb prezinta comisiei de la electricitate daunele aduse de furtuna de ieri, noapte buna.

al de sus a taiat sonoru si trazneste muteste, lumina crapa ceru-n doua si nu se aude un crac un trosc, re-la-xa-re, locuinta mea de vara e la tara, de la furtuna strasnica pica netu si, tot pe tacutelea, se-nfige in covorul gros, orasul e pustiu ca dup-o molima, chelnerii isi cara pumni luptandu-se pentru clienti, in usile hospederiilor proprietarii supravegheaza strada, m-au vazut, primii trimit copilul de 4 ani cu mucul atarnand vascos deasupra gurii, buu-naaa-ziii-uaa, mama are camere duble cu mic dejun si intenet, bag grimasa a la lady di si grabesc pasul, din a doua poarta se desprinde adolescenta cu sanii cat capul mucosului de 4 ani, buna ziua, daca vreti camera stiu un loc extraordinar cu pat si mic dejun si ..grimasa de pe fatza se transforma intr-un ranjet stanjenit, aproape alerg, competitia-i crunta, sateanul din villa de leyva ori a ars-o pe lene ori manat de dorinta de capatuire si-a tras restaurant, hosterie sau magazin, nimeni nu produce nimic, toata lumea ofera fix aceeasi lucru iar turismu se umfla doar la final de saptamina si potopul aduce tot felul de atarnatori care traiesc o saptamina din banii de plasturi.

un japonez si-o blonda stearsa-si tarshaie espadrilele carpite in carciuma unde-un nenic pregateste panzerotti, insfaca meniul, ochii umezi ai chelneritei ii urmaresc febrili reactiile, japonezul ofteaza post-hiroshimic, nu, nu-si pot permite preturile gigantice, chelnerita atarna ca o remora, ia zi dragutza cit poti sa dai, 10000 de pesos zice domnul Qi-Tra, aha, pai va fac un platouas cu o pizza si un sprite, lumina-n ochii blondei lesinate de foame, se bate palma, se schimba zambete, citisem pe net ca-n columbia trebuie sa negociezi orice dar mi-era tarsha sa cer mai putin cind deja totul era atat de ieftin, in 5 parai sa primesc o pizza cat un sugar de 3 luni si un sprite, ia sa-ncerc, bre, cat vreti pe cina?12.000, oh-ah, n-am decat 10.000, ok, iu-huuuu, ce simplu a fost, paraiul salvat ma incanta, il sparg urgent in magazinu de produse naturiste unde o madama lauza ma cocleste sa cumpar ceai de coca si budinca de arequipa, peste drum 4 gauchos si-au risipit tineretile cu ochii-n fox sport, traiesc cu scoruri si tinto, apa colorata pe care columbienii o beau pe post de cafea, in tara cafelei, ce ironie.

villa de leyva a fost declarat monument unesco si i s-a dat friz in ’57, nu tu termopane la feresti, nu tu p+5 in mijlocul urbei, nu usi de metal si mana curenta aurita, in casa del primer congreso unde s-au adunat prima oara alesii in provinciile unite ale noii granade dupa ce bolivar le-a zis marsh acasa spaniolilor, o duduie si-a prins capatzana-ntre casti si o arde pe facebook, hola, mofluza-si intrerupe chatul, si? care-i treaba pe aici? niciuna, sala e folosita de consilierii locali o data pe luna, nu azi, nici maine, cindva in vreo 2 saptamani, am redecorat si am schimbat mobila sa fim in pas cu timpurile, am luat si noi scaune ergonomice, inchei transmisia, tzup, se arunca-n vizuina zuckenberiana, n-am cui sa zic la revedere, in strada o chelnerita ma-nhata si ma taraste intr-un mall medieval de carciumi unde-un nenic ciupeste solitar o chitara, peretii de 400 de ani vechime-l asculta, zdrang-zdrangang-ang, melancolie cu gust de supa de lapte cu ou si paine si limba cu sos criollo, maninc, platesc si nu ma targuiesc.

don paulino zice sa bag un ochi la piscina tamaduitoare de la molino mesopotamia, ah, dumas curat, casa de la 1568 a fost transformata in hotel, paturi cu baldachin si semineu, gradina luxurianta, si piscina? e-nchisa, de ce? sanepidu columbian a gasit un motiv de spaga, a zis asa “asta nu-i piscina ca nu are pereti de beton si nu e iaz pentru ca are fundu de piatra, nu-i nici cal, nici magar, asa ca ne doare-n basca de proprietatile terapeutice, nu puteti sa primiti oaspeti pina nu rezolvati problema”, 4 ratze si-au bagat picioarele-n decizia sanepidului, se balacesc la liber, da’ cat costa sa stai aicisa? ma-ncordez in asteptarea ciocanului, 220.000 cu breakfast in perioada alta si 180.000 cu breakfast acusi, in baja, asta vine 100 de dolari pentru un loc care-n europa iti rupe lejer din buget 4-500 de euro, vivaldi baga-n surdina, ce 1957, e 1757, se poarta franceza si alunitele cu tus pe pometele drept.

bienvenue a jurassic parque, la fosta fabrica de aguardiente vreo cinspe copiii scarmana  viori si scuipa-n trompete, dupa dealuri fulgera pe mutzeste si la stiri nimeni nu sufla o vorba despre megamitingul din bogota, pe falia noastra temporala nimic de raportat, bon nuite.

Design a site like this with WordPress.com
Get started