duminica bogotanul isi pune hainele bune si pantofii cu scartz si-ncepe sa urce golgota montsseratului, pe dreapta avem ceas cu fecioara, fantana arteziana electrica desigur cu fecioara, 659 de tipuri de lantisoare cu isus si fecioara, scrumiere si fetze de perna cu isus carindu-si nefericit crucea, pe un gratarel o doamna parjoleste porumb si frigarui de carne cu un cartof infipt in capat, 3 cersetori pandesc de dupa colt, unul sare si ma apuca de glezna, ma refugiez la taraba cu arepe, clatite uscate de porumb pe care astia intind o budinca groasa de dulce de leche, auci, bere, bere avem si maturici de sters praful, sucuri de fructe si poze cu o lama sau tot pachetul, dupa posibilitati, politia dirijeaza vilegiaturistul, aia cu funicularul pe stanga, telefericul pe dreapta, zdrong-torobong-fong, credinciosii se bulucesc tropaind in trenulet, uauuuuu, da-te sa vad, o voce grava povesteste cum o sa urcam 600 de metri si o sa ajungem la catedrala din montserrate, simbolul bogotei, am ajuns, psss, usile se deschid si copii, batrani si femei gravide tzasnesc pe linga mine, un indicator zice ca suntem la 3125 de metri, ma tarasc pe via crucis, picioare de plumb, ce ti-e si cu asta, gravitatia e mai puternica mai aproape de dumnezeu.

juma de bogota e stransa pe deal, biserica e umflata la cote istorice, spre ceruri se ridica un slagar  vesel care ar putea oricand castiga la eurovision, felicitari compozitorului, se aplauda si se baga niste miscari de samba intre bancile de lemn, deasupra altarului e statuia din secolul XVII a lui isus palit in coasta, Senor Caido, un vestit facator de minuni, uite afara peretele bisericii e tapetat cu placutze de marmura pe care cetatenii au bagat cu daltutza testimoniale ale ajutorului primit de sus, pe copilul domnului miguel l-a vindecat de boala la plamani, pe carmen a trecut-o examenul de psihologie si pe juan-citez-l-a ajutat sa joace mai departe jocul vietii, as dori sa cunosc autorul acestor cuvinte intelepte, senor caido e ocupat cu rugaminti mai presante si nu ma ajuta, bineee, trec val vartej de pelerinii care-si fac poze cu pisoarul bisericii si ajung la a mai smechera ciocolata din bogota, cu de toate, adica branza pe care o rupi si-o bagi in ciocolata fierbinte, o lasi 2 minute si ce-ai gasit sa fie al tau, amin.

intremata zic s-o luam pe derdelus la vale, 1500 de trepte pe care gafaind si cu tzeasta inflamata urca sute de cetateni care si-au supraestimat rezistenta, multi sunt desculti, cu picioarele inrosite de piatra cubica, the future is coming on, is coming on, viitorul ma prinde din urma si ma depaseste, sunt 2 nenici c-un radio portabil, dupa gorillaz rasuna valea de motorhead, depasesc niste pisi pe tocuri, ma dor fesele si simt c-o pun de febra musculara, senor caido bine ca mi-ai dat gandul cel bun sa iau funicularu la urcare, as dori sa cumpar niste marmura sa scriu un poem de multumire, n-avem marmura dar va putem oferi cruciulite, chichia, branza, porumb prajit, tamale, bere sau un portret cu isus lovit, tweety sau indianul talpa iute si iubita sa suedeza.

cobor 40 de minute, ma simt ca grecia, cind ziceam ca am ajuns mai vine o panta la unghi de 70, la fiecare colt grupuri de capriori in bascheti urineaza-n vale apoi se-ntorc la chichia, a la orden, tamale a la orden, un nebun batran imi insfaca mana si nu-mi mai da drumul, poporul rage, s-a enamorat de gringa, scap si…am dat de fundul curbei, candelaria e pustie, normal, toata lumea se joaca de-a ironman pe coasta montserrateului, bag un vin si scuip 9000 de pesosi pe 3 guri de pinot chilian, auci, zdranga-banga-rang, fanfara se apropie, schimbare de garda la palatul prezidential, vreo 30 de bucati isi arata buricele soldatilor, coloana trece cu xilofoane si baga niste shakira, jur, un ostas ii vara-n casca 2 ciocanele soldatului de la bariera si haaaap, tot detasamentul baga niste gimnastica artistica in mijlocul strazii, elegant, buricele ranjesc inveselite, the end.

welcome to jurassic park, cu un parai imi iau chicha intr-o trocuta de lemn, e coaja unui fruct de-i zice totuma, urla aerosmith si stau pe traseul catre veceu al unei babe cu incontinenta, disculpe, disculpe, cum faceti chicha? cu saliva cum se facea traditional? hahaha, cum duduie, bineinteles ca nu, o lasam 8-10 zile la fermentat, de scuipat nu scuipam decat in potolul pe care-l servim si numai martea, multumesc senor caido ca m-ai ajutat sa vin aci duminica, amin.

prin ’94 sau ’95 cred cind chevron era la fel de departe ca acum de resursele noastre de gaz si patriciu era “decat” un tanar liberal, circula bancnota de 500 cu brancusi a carei valoare baietii isteti au descifrat-o indoind-o cumvasilea peste poarta sarutului si ce sa vezi, era chiar un falus strasnic, hahaha, baietii cadeau de pe bancheta de veselie, fetele puneau mana la gura stanjenite, mugur isarescu bagase-n tiparnita milioane de putze care circulau stealth prin tara, masoneria curata de rit pornografic de care nu s-a mai vazut in lume, pina acum, stati asa ca si colombia are talent, mister si bani codati si domnu paul e gata sa dezvaluie profanilor tainele biletelor de valoare.

sa-ncepem cu aia mai mica, bancnota de 1000, pe o parte e domnu gaitan, un soi de petre roman columbian care a fost asasinat in 48, din moartea sa s-a nascut la violencia, 10 ani de caft interpartinic in care liberalii si conservatorii s-au ciomagit atat de crunt incat peste 200.000 de columbieni au murit, 800.000 au fost raniti si peste 1 milion au trebuit sa-si ia talpasita, poporu vrea sa stearga cu buretele era dar daca citesti pe wiki ti se face frica, ciopartiri si cezariene cu baioneta, da de unde plecasem, asa, pe una din fetzele bancnotei gaitan vorbeste multimii si iaca un nenic cu mustacioara care te priveste oaches, e fidel castro zice paul, in serio? clar, el e autorul moral al asasinatului si uite aici, hap, face niste fente cu hartia, e o orhidee, asta era floarea preferata a lui gaitan, pam-pam.

bancnota de 5000, poetul Silva, eminescul columbian mort tanar de oftica, dar nu d-aia pulmonara ci miocardiana, tarasenia, zice paul, este ca jose asuncion s-a indragostit de sora-sa elvira, dai cu rima, dai cu versetu, ia mai ia si tu baiatule o pauza de la scris si hai sa rezolvam niste treburi in venezuela, cind s-a intors dupa cateva luni afla ca elvira a murit, silva se apuca de baut si de la spritz ii vine ideea sa cheme medicul, domle, spune-mi si mie unde imi e inima, doctorul il apasa pe pieptut, identifica organul, poetul insa continua seria intrebarilor nastrusnice “daca elvira era inima mea iar elvira este moarta cum mai poate inima mea sa bata?”, medicul a ridicat din umeri, raspuns gresit, poetul lasa paharul de aguardiente jos, pune mana pe pistol si pune punct unei cariere literare de succes, pe bancnota avem versurile din poemul nocturna, silueta elvirei, paul face din nou niste smecherii cu hartia si imi arata paharul de bauturica si inima maestrului inainte de perforare.

bancnota de 10000 e cu o domnita cu par ondulat, paul trece repede peste ea, nimic interesant, o cusatoreasa care a tras cu urechea la discutiile spaniolilor pe vremea razboiului de independenta care la randul ei a fost urecheata mortal de iberici, dar la 20000 avem din nou parte de bucurii, julio garavito, omul care a descoperit ce e pe partea cealalta a lunii, psihedelic, al mai smecher matematician columbian dupa calculele caruia nasa a facut aselenizarea, pe bune, da soro, au numit s-un crater dupa el, ce nu zice paul este ca nea garavito a fost si tata cailor ferate in columbia care de vreo 10 ani au fost inchise, di ce? Coruptie d-aia cu C de la coloseum, baietii cu transportul rutier au spaguit guvernele pina n-a mai ramas trenuletz pe sine, doar alea turistice, vreo 2-3 maxim, julio se-nvarte-n mormant ca titirezu, cine sa-l vaza pe partea ailalta a lunii unde-i el acum, poate NASA, pe bancnota e the dark side of the moon si-un garavito sobru, pe ailalta fatza tot soiul de grafice intelepte pline de calculele mnealui.

nimic interesant despre hartia de 50000, asta-i a mai mare, face vreo 28 de parai, iti iei un cos de carti sau o seara la hotel de banii astia, ce ieftina-i fericirea, uite asta moto de pus pe pesosii columbieni, la muzeul monetariei treci prin toata povestea firfireilor de aici, cu texte in spaniola si engleza si butoane care fac monezile sa se invarta si copiii sa raga de fericire, expozitie glantz de neam de neamul lui isarica fara frica n-a vazut asa ceva, o pomenesc din nou de maica-mea, pariu ca sughite, zicea “ce sa cauti tu fetito in tara aia, lumea a treia”, hehehe, saraca, si-atunci romanica unde-i mamico, lumea a cincea banca de la geam.

welcome to jurassic park, v-as pune poze cu banii dar mai misto sunt alea cu orasul, luati de va bucurati.

paul miller ne intampina zambitor in buza sediului muzeului politiei din bogota, niste flacai isi ard palme ostasesti in dosul receptiei, bine ati venit, sa-ncepem turul, in spatele lui tropaie incotosmanati in geci de iarna un omulet, femeia lui si copilele, o adolescenta cu mustacioara si o fetita de vreo 4 ani, contraintuitiv paul miller habar n-are engleza, tac’su e fan paul mccartney, aseara a fost pe stadion sa cante love, love me do, ok, deci am rezolvat misterul cu paul dar miller? o fi fost cineva in familie morar, asta nu stie, in rest e doldora de povestioare: vedeti elicopterul asta, are camera speciala care sta geana pe infractori, il folosim la meciuri cind e halimaiul mare si ochiu nu ajuta, masina asta este o tiparnita foarte scumpa care scotea revista politiei, functiona cu cupru si crom, crapau operatorii de cancer de piele, dar mureau mandri ca au muncit la prima publicatie din columbia, basca se dadea gratuit, probabil traiau din publicitate.

paul sare ca o vrabie 3 metri mai incolo, asta este duba cu care erau dusi prizonierii la inchisoare, fusese gandita pentru 8 persoane dar se stiu cazuri cind au fost carati 21 de oameni inauntru, cam ca Transmilenium, hohohohahahahahihi, frigurosii rad, rad de se scutura gecutele pe ei, ma uit ca vita la paul, aaaa nu stii, transmilenium este sistemul de transport bogotan, autobuze cu banda proprie care baga turbate prin oras, sardinarie vie, a-ha, adolescenta-mi da tarcoale, o simt amusinandu-ma cu mustacioara, i se rupe de motocicleta lu hitler pe care un var al lui escobar a cumparat-o la nu-s ce targ si-a lasat-o-n poarta barului unde poposise la o citirica pina sa dea politia de dinsul.

paul miller se anima in fatza unei usi, stiti cine este pablo escobar, da fratioare, un var al lu nicu gheara, in camera inghesuita zace pe spate impuscat in cap cadavrul din rigips al celui mai mare criminal din istorie-asa zice diploma pe care politia columbiana a primit-o din partea SUA cu felicitarile de rigoare, bine baietii, mai sunt niste poze cu el doctor, raybani cu rame de aur si ceasul elvetian, o bancuta-asta ce mai e? aaaa, asta e biroul lui escobar de pe vremea cind era deputat, in sertarasul asta secret-paul miller trage de niste lemne si iaca compartimentu-isi tinea nea pablo toate documentele legate de traficul de droguri, chiar in parlamentul columbiei, tara lui iubita careia i-a oferit sa-i plateasca datoria externa, ministrul de finante a mirosit putoarea de coca si a dispus o investigatie, escobar a ramas in imunitatea goala si i-a luat ministrului banii, viata si mustata, pam-pam, cam atunci a inceput caftul dintre cartelul din medellin si cartelul din cali, la mijloc s-au nimerit cateva sute de oameni nevinovati, stiati ca a aruncat un avion in aer numai ca sa ucida un membru al cartelului din cali care, de altfel, pierduse avionul, nu, nu stiam, sa mergem mai departe.

fetita de 4 ani isi trage nasul privind cu ochii mari fotografiile alb-negru ale unor nenici evident decedati, o sa propun lu panini sa scoata o serie cu echipa de narcosi, paul explica entuziast-asta e cutarica din cartelul de la medellin care a dat informatii despre pablo si a fost omorat, capul despicat, mana dreapta taiata si-nfipta-n tzeasta in chip de salut militar, art direction deci, astalalt e x-ulescu, a fost ucis de politie la 19 ani dupa ce copilasul a omorat in ultimii 4 ani 40 de politisti, precoce, si asta e cutarelu care a dat informatii cartelului din cali si a fost matzit, gatul taiat si limba scoasa cravata, a la mafia italiana, eleganta, cind a inceput sa nu mai fie de joaca escobar s-a predat si a stat un an la inchisoare, vorba vine, avea 2 piscine, cablu, prostituate, americanii au insistat pe linga guvernul columbian sa-l extradeze, pablito a evadat si ani de zile nu a fost prins, uite asta era telefonul lui, un soi de magnetofon kashtan zace gras intr-o vitrina, telefonu e smecherie, avea 2 cipuri si o cheie, dupa 2 minute de conversatie redirectiona automat apelul pe o alta linie, imposibil sa fie urmarit, pai si atunci cum l-ati prins viclenilor?

nu stiu, paul miller e depasit de problema, cica in ziua fatidica escobar a vorbit 9 minute cu fiica-sa la telefon dintr-un mall din medellin, uite asta e caseta cu conversatia, hap, politia a fost pe faza, a blocat drumurile, au inconjurat casa unde se ascundea si l-au ciuruit pe acoperis, ditamai animalul a cazut secerat, era gras-gras si avea si 2 operatii estetice, au trebuit sa-l trimita in state sa verifice adn-ul ca nu stiau sigur daca e el sau doar un supraponderal cu mustacioara care nu-si platise taxele si fugea de politie, baietii de l-au impuscat au incasat recompensa de 3 milioane de parai care era pusa pe capu narcoregelui, hai sa luam o pauza, vreti o cafea? paul tre sa dea un telefon si dispare,  familia in geci de iarna strange-un lant viu in jurul meu, thriller curat, de unde esti? din romania, tacerea binecunoscuta, dar voi? din sudul columbiei, dinsul e politist, ooooo, piticul se intimideaza, da, sunt subintendent, castigi bine? tot sangele vine-n obraz, nevasta intervine amabil-mandra 800-1000 de dolari pe luna si casa si masina si uniforma, ooooaaaa, pai asta e o carca de bani, sfios superintendentul aproba, nevasta subliniaza “dar se lupta cu traficantii zilnic si-i periculos”, noroc ca are omul si concediu.

mai treji si vigilenti continuam turul, dintr-o poza zambeste un nene cu chipiu, e fostul sef al politiei columbiene, generalul iaramproblemecumemoria, in 2010 declarat cel mai bun politist din lume, uns presedinte al ameripol, aia mica se da cu curul de pamant de plictiseala in timp ce tac’su lacrimeaza privindu-si bosul, paul spune ca politia a fost reformata, zau, cind? in ‘93 dupa un scandal national care a dus la concedierea a peste 800 de politisti, retrogradarea altora si pensionarea mosulanilor corupti, dar ce s-a-ntamplat fratelo,  o doamna a venit cu fiica’sa la politie sa-si caute barbatul politist, trebuia sa-i dea bani pentru scoala fetei, mama a ramas la poarta si a trimis fata sa-si caute tatal, un coleg politist s-a oferit sa o ajute sa-l dibuie in sediu, a varat-o-n toaleta, a violat-o si a omorat-o, haoleu, ce mizerie, atunci sare paul, acum totul e minunat, suntem cei mai buni din lume si uite o bomboana si un afis sa demonstram asta.

intr-o vitrina odihneste o chitara construita dintr-o pusca, politistul sudist transpira la ochi, scoate niste bani si-i inghesuie in mana lui paul, love love me do, you know..sarna maestre, mai rar un ghid atat de entuziast, nu-s ghid, sunt militar in termen, eee, atunci trebuie sa-ti spun ca n-am vazut niciodata un militar in termen atat de entuziast, nu? atunci welcome to jurassic park.

14 grade si primul dus cu apa calda-ntr-o luna, in piata unde umbla vorba ca a descalecat intemeietorul bogotei niste argentinieni in maieu scot aburi pe nara si canta indracit hituri andine, “che” e cu ei si mai sunt si niste baieti care dau cu popicele in aer si rastamani pe monocicluri, linga niste tatuati iti vand cercei daca esti luzer si nu vrei sa cumperi iarba, niste dudui au pus fesa pe caldaram si si-au pitit in pungi de hartie sticlele de aguardiete, gal-gal-gal, dau pe gat focul cu aroma de anason, toata lumea trage la masea si face planuri de uzurpare a puterii, studentimea-si plimba nadragii cu turul jos de sus in jos si mazgaleste niste zicale cu bolivar si cultura care te va elibera, sunt prea batrana pentru stanga si prea tanara pentru dreapta, pe centru-s toti impostorii, da fata si mie niste aguardiente ca nu ma pot decide cu politica, la restaurant am un feel de bran, bag in mine niste fasole cu jumari si-mi tremura furculita-n mana, altitudine sickness, sunt ametita si sigur nu de la spritz.

bogota-i o femeiusca urata dar fermecatoare, un soi de edith piaf, stramba, scleoamba da-ti rupe capul, a fost acu o vreme capitala mondiala a cartii, are cel mai coios festival de teatru din america de sud, s-a-nhaitat cu niste primari fugiti de la balaceanca, primul a organizat seara femeilor cind sute de mii de muieri si-au scos tzatzele la plimbare-n oras, la o citirica, la o prajiturica, apoi s-a aratat alegatorului cu goliciunea inspumata sub dus si i-a spus sa aiba grija de cata apa risipeste si sa se stearga mai bine de clabuc cu prosopul, apoi a angajat cateva sute de mimi care sa faca misto de alde miguel si juan care o ardeau soferi macho si treceau aiurea pe rosu sau nu dadeau prioritate de dreapta, al doilea a pus-o de cea mai strasnica retea de piste de biciclete din continent si a continuat seria de glumite hatre deschise de primul nenic de origine lituanian.

traficul e sinistru, nu totdeauna zice o domnita, azi ca e primul ministru spaniol in vizita, robocopi cu armuri au inchis zona, nu-i de la spaniol zice un trecator, sunt mitinguri, cine protesteaza? stanga, ce vrea? bani, iote-i, o mana de oameni cu un megafon fluiera si huiduie in timp ce linga, in catedrala sfantu augustin, se tine-o slujba, doamne ajuta, ajung pe strada cu magazine de uniforme militare, uite salopete, ghete, berete, pistolete, etichete, sosete, rambo I, II si III  la perete stai, musteste de armata si jandarmerie si politie si n-am cum sa ajung la piata bolivar, hai la puerta falsa-carciuma de dulciuri deschisa si neinchisa din 1816, prajiturele si tamales in vitrina, te asezi la tejgheluta si-ti freci coatele cu senatoru x si cu bancherul y, costum-cravata si zambet inteligent la stanga, e economist specializat in probleme de IMM-uri la banca nationala a columbiei, maninca un orez cu lapte dintr-un paharel de plastic si jongleaza cu povesti macro si micro, churchillian imi traseaza o harta cu locuri de vizitat in columbia, sarumina.

de unde sunteti? romania, a-haaa, am vazut acum niste ani un documentar, grozav de saraca tara, mai saraca decat cele mai sarace regiuni din columbia, cum va descurcati? ”stai sa vezi, noi credeam ca voi sunteti praf, cu drogurile si cu”..nu,nu, noi suntem o tara foarte bogata, petrol, carbune, smaralde, aur si coca, omul e fericit ca argentina a dat cu mucii-n fasole si-a nationalizat ypf-ul si spaniolii-s fierti, acum e momentul nostru imi explica inghitind orez cu lapte, noi nu nationalizam companii, o luam in sfarsit din loc, presedintele santos e diplomat, va pica la o intelegere cu FARC-ul, guerillele sunt obosite de 40 de ani de lupta, nu vor decat o iesire onorabila, se lasa greu dar sigur se lasa, o sa fie in sfarsit pace.

welcome to jurassic park, in piata bolivar casca gura casca ochii la pozele cu M-19, o guerilla care a ocupat senatul prin 85 si in caftul ulterior cu armata au murit mai mult de 100 de oameni, o poveste mai murdara ca o mineriada, M-19 au fost iertati, acum sunt in politica, mortii fac ca titirezul in mormant, viii au uitat si sunt cu viii nu cu mortii, intre fotografii cu razboinici de stanga, niste nenici plimba sase lame iar un cersetor o arde charlot, nu vrea bani, doar sa-i iau ceva de mancare, pentru asta e dispus sa vina cu mine la atm sa scot niste cash.

jum-jam-jaaap, stanga dreapta sus jos alearga nebuneste un miliard de scutere si motoare, am iesit din imperiul honda si am intrat in cel yamaha, caut 40 de minute hostalul mahatu jungle, al mai smecher loc din amazonia columbiana, n-a auzit nici dracu de el, politistu asta zice sa merg 500 de metri la stanga si inca 250 la dreapta si apoi, daca n-am ajuns in brazilia, sa mai intreb, duduia de la banca ma anunta ca ar trebui sa ma intorc 1 kilometru si apoi sa iau un taxi dar numai dupa ce scot niste pesosi columbieni de la dinsa, doar 10% comision de extragere, dau peste nemtii gigantici care privesc stupefiati ecranul bancomatului, scrie ceva despre 780.000 de pesosi, probabil maximum pe care poti sa-l scoti, nein, nein, nemtii sunt siguri ca universul a conspirat sa-i lase-n portofelul gol asa ca prefera sa crape de foame la marginea trotuarului, breee, stie careva unde-i mahatu asta? o fatuca zice luati-o pe aici, intram pe o straduta ingusta cu bancute jaguar cioplite-n lemn pe care 2 indragostiti se-nfrupta unul din altul, mahatu, da, da, e acolo, o poarta mare de metal, curte imensa, lac si canoe, deschide nenicul patron, filozof zice lonely planet, durere-n anus filozofica, e wifi? neeee, da’n ghid zice ca aveti, pai si matale crezi in ghiduri? in loc de platon am ajuns la pinocchio, canci apa calda, ma iau la tranta cu duduia de la receptie pentru 2 prosoape, imi ia seria de la buletin si 500 de mililitri de sange ca sa fie sigura ca nu le ciordesc, mancare este? nu, se poate comanda? nu ca ma costa telefonul, tu-ti mahatu ma-tii.

38 de pizzeri pe o parte si 63 pe alta, intre ele sunt spalatorii si ateliere de reparat motoare, pina-ti termina juanito de schimbat franele bagi o pizza, aia medie e cat o masuta de cafea, mananci sase zile si sase nopti din ea si casti ochii la pozele cu gagici goale intinse pe toti peretii sau la columbia are la talent la televizor, un nenic isi freaca fatza cu niste cioburi, talentul il impiedica sa se taie, e plin de cybercafe-uri si de masini care-si tin usile-ntr-o atza, luam una si hai dupa bagaje, filozoful o arde ganditor prin gradina, la bar un grascior se anima cind aude ca suntem din romania, aaaa, prietenul meu cel mai bun a fost primul narcotraficant din romania, pe vremea comunismului a adus niste cocaina in tara, l-a prins militia si l-a inchis, a stat in parnaie 3 ani, spina la revolutie si are si acum ziarul din romania in care scrie ca este primul narcotraficant de la voi, e foarte mandru.

hai la aeroport, dupa 16 ore in columbia in sfarsit am viza, politistul se uita la simpson si stampileaza amuzat pasapoartele, sistemul e muci, daca nu ti-ai luat viza de iesire din peru astia de la aeroport te trimit inapoi pe insulita inundata si o iei de la capat, pierzi avion, timp si bani si nu stii de ce, nicaieri nu-i niciun semn care sa-ti spuna ce trebuie sa faci, ori esti norocos si intri la nimereala la migraciones si politie ori mergi cu turma, in vama ma cauta si sub limba, care-i panica? guerille, atentate cevasilea? nu duduie, nici vorba, leticia e megasafe, nici urma de lupte p-aici, toate s-au mutat la granita cu ecuadorul, la televizor crainicii sunt in delir, summitul americilor s-a terminat si columbia a pus in sfarsit mana pe tratatul de liber comertz cu americanii, cui ii pasa, baietii din securitiul lu obama tocmai si-au lasat sefu balta si-au mers la curve pe care, arogant, nu le-au platit cit s-au inteles, crapa televizorul de povesti, in loc de 800 de dolari au vrut sa-i dea unei duduite doar 30 de parai, maica-nchina-te, cum sa faci asa ceva cu biata fata, saracutza a facut circ si cui i-a mai pasat de tratate comerciale cind avem un sex scandal cu breach de securitate de gradul zero?

amazonul gigantic dedesubt si iaca bogota intre dealuri verzi, de la bagaje un nene cu fatza de pictor recupereaza doua pisici isterice si un caine intimidat, pentru cititorii avizi de informatie iaca si niste culoare locala: la baie n-ai hartie-n cabina ci doar un sul, la comun, afara, ca sa nu ziceti ca nu v-am spus si sa va treziti ca scrieti cu degetul pe usa “spala-ma”, si inc-o smecherie, intr-o gheretuta o duduie cu sani protuberanti baga-ntr-un computer adresa unde mergi si iti spune cit te costa taxiul pina acolo, ca sa nu dai de tzepari-pietzari si sa ia pielea de pe tine, fabulos, lumea a treia zici? noi atunci suntem a saptea, mergem de 18 lei vreo ora cu masina pe autostrazi si centuri, 60 zice limita de viteza dar nea eduardo o calca, 100 sau 120, depasiri, taiat fatza, nici nu clipeste, nu atinge claxonul, montoya, ii zic, zambeste si infige piciorul mai dihai in acceleratie, se construiesc sosele-n draci, orasul e gigantic, al treilea din america de sud, sa tot fie vreo 7 milioane de columbieni care au trecuta bogota pe buletin, 5 milioane cred ca-s politisti, am ajuns, ma dau jos si-mi ingheata tzurloaiele, basca ametesc de la altitudine da-mi trece cu-o bere.

welcome to jurassic park, sub geamul camerei 3 politisti lipesc niste rastamani de pereti, decojesc hainele de pe ei, tenisii si 2 perechi de sosete, in ureche ce ai, ceara, si altceva? 20 de minute le strecoara degete-n gat si-n subtioara, hap, au plecat, ies sa-mi cumpar apa, rastamanul incaltat imi sopteste grabit “cocaina, marijuana, cocaina”, nu dragutza, unde ziceai ca le-ai ascuns?

buluceala la ponton, trei militieni croseteaza la multime, mata treci, mata nu, pasaportu, biletu, unde mergi si de unde vii, filozofic vorbind sau.., doi nemti de 2 metri jumate se pliaza pe scaunele, ceafa domnului din fatza e mai lata de 2 ori decat tetiera, astea-s barcute pentru asiatici fini nu pentru halitori de chicharon, unde-s bagajele? zvarlite pe acoperisul barcutei, sa fie-ntr-un ceas bun, pe culoarul de 40 de centimetri se porneste loopul vanzatorilor ambulanti, mere, mere avem, avem mere, apa, apa avem, nu avem mere ci apa, intra cate doi, iti pun stomacele pe fatza si apoi dispar, vecinu de bancheta se sesizeaza tocmai atunci ca vrea apa, prea tarziu, acum ne prezinta oferta omul cu ziare imperecheat cu duduia care ciripeste sendvis cu pui, sendvis cu pui, sendvis cu pui, paseste se-apleaca la ureche si zice sendvis cu pui, sunt stana de piatra, pe catwalk intra chinezul-sarpe cu clopotei, scutura o cutiuta, biscuiti, biscuiti, chupa chups si poate nu ati auzit dar avem biscuiti, nu, nu, as vrea apa, n-am, dar stingeti setea cu un chupa chups, la 6 dimineata dupa betie e modul ideal de a incepe ziua, a ajuns in capat si-o ia inapoi, short time memory loss, se apleaca peste scaun si ma intreaba-biscuiti? cum de ti-ai dat seama?

dupa cetatenii cu bilet intra cetatenii atarnache de pe lista de asteptare, o echipa de ong-isti pune la cale penetrarea unui grup de indieni, atacul e orchestrat de o madama cu mobil, da din maini, da din gura, stewardul batran cu ochelari de orb o arde mc, tranquilla senora, imparte niste scaunele de plastic, indienii stau pe ciuci, pe locuri, fiti gata, start, am plecat, e 6.15, delayul se pastreaza, mc-ul ne zice sa ne tragem vestele pe noi si doua minute mai tarziu oprim iar, controlul de securitate, un nenic cu o casca de santierist intra si ne numara, asteptam 20 de minute pina umple 50 de formulare, ong-istii profita de ocazie si mai tarasc pe barca inca 2 indieni, stau totem la buda, imi vine sa fac pipi, fac parcour printre papornite si boccele, pe un podium de 40 de centimetri e tronul, de la el la tavan sunt alti 50 de centrimetri, na de gaseste calea sa mictionezi fara sa-ti rupi gatul, ma pliez si castig, ies in fuga din coparsheu ca a venit pranzul, poporul plescaie agitat si stewardul batran toarna pe gatul vilegiaturistului kile de inka cola.

satele se insira unul dupa altul pe marginea amazonului, stalpii de curent si antenele tv sunt scufundate pina la jumate-n apa, barca opreste pentru inca o incarcatura de nativos a ong-istilor, cind stam caldura-ti baga un calus in gura, la 11 ore de la plecare nemtii reusesc sa se desire din scaun, am ajuns, am ajuns, suntem la frontiera peru cu brazilia si columbia, linia e sub ape asa ca nu stii unde dracului te afli, in peru zice o brazilianca isterica, a intarziat si femeia care a avut grija de casa a plecat la biserica si n-are cu ce sa intre-n casa, taci, taci, taci, te rog taci, ma place si nu tace si pace, pe ponton ong-istii sunt asteptati de o gasca de jurnalisti imbecili care blocheaza coborarea, vreau sa sar dar  asta ar insemna ca o fac in capul domnului cu hi8-ul, bre, caramba mai incolo, de pe barca niste baieti incep marea despachetare, valiza neagra a cui e valiza neagra, uite-o mana intinsa, dar rucsacul verde, rucsac verde avem, se ridica o alta mana, un pitic ma mana brutal catre o barca, migraciones, policia, migraciones, brazilianca-mi croncane pe umar, haide mai repede ca n-am cheie si.. in barca urca cei doi nemti enormi, 2 canadieni  si un chel cu nationalitate incerta, bagam 50 de metri printre carciumile scufundate si prindem politia peruana in exercitiul spalatului pe cap cu clabuc bogat in fatza biroului, aveti carta andina? va-n gura cu hartiutele voastre, da avem, domnu cu clabucu se clateste si apoi pune decis stampila dar..hopaaaa, unul din canadieni a pierdut-o, trebuie sa mergeti la migraciones si d-acolo veniti inapoi sa vizam si hartia nenicului aiurit.

brazilianca mi-a halit nicovala si scarita si-mi molfaie ciocanelul, ajungem la migraciones, la 12 metri de migraciones sa fiu precisa pentru ca barca noastra e prea mare si nu-ncape prin chioscul fanfarei printre stalpii caruia trebuie sa trecem asa ca trebuie sa ne mutam intr-o luntre, ne luam la intrecere cu barcuta ong-istilor, brazilianca ma impinge in fatza, nenicul de la vama sta prost cu geografia, romania e in europa? chelul incert baga un “last time that i check”, haha, peruanul se incoarda, adica radem de el, nu fratelo, relaxeaza-te, plangem cu gura deschisa, canadianul ia carta andina, inapoi in barca unu apoi saltul in barca doi, apoi la politie ca sa-i vizeze hartia, nemtii desclesteaza gura dar nu si bratele din jurul rucsacelor, paranoia, da di ce? erau 3, 3 purcelusi plecati cu barca-n peru, unuia dintre ei i-au sutit posetutza cu tot ce avea si acum e la lima sa-si faca actele, niste englezoi le-au povestit ca le-au ciordit borsetele de sub camesi in timp ce dormeau, haoleu, canadianul se intoarce gata stampilat, brazilianca da pinteni, haidi, nooo, trebuie sa mergem din nou la migraciones sa vaza vama ca omul a primit stampila, imi vine sa bat pe cineva, ne invartim de-o ora pe 20 de metri patrati si deja e bezna, hop din barca 2 in barca 1 si brazilianca a atins apogeul isteriei, stiu cheia, femeia, biserica, canadianul se intoarce: la migraciones au inchis si trebuie sa vina maine sa-si ia stampila de iesire din peru.

carmaciul ne cere 10 soles de caciula pentru tot balamucul, dispari prietene maxim 10, de donde son? de rumania, probabil d-aia va zgarciti, sictir amigo, probabil d-aia nu platim taxa de gringo, brazilianca ii scuipa-n poala 3 soles si 15 blesteme, iaca si leticia, pamant columbian sub ape internationale, welcome to jurassic park, tzatzoase-dintzoase zambesc din tonele de magazine de incaltaminte, cosmetice si pizzeri, e plin de potera si de armata si, sunt asigurata, nu calca picior de farc p-aci, noapte buna.