fiul regizor are fatza de harciog si lasa sa vorbeasca filmele despre el, tace superior, monteaza superior, raspunde la telefon superior, prin casa circula tot felul de partzari care se dau regizori si art directori, la 40 de para pe noapte e ieftin sa fii superior, incep sa ma simt si eu superioara, casa costa 1 milion de parai zice teresa, mama modesta a regizorului, e yoghina, italianca si trage stanga, ia stai sa numar, este a treia persoana din argentina pe care-am intalnit-o si nu scoate prastia cu rahat s-o ia la ochi pe cristina, uite zice, o sa-i puna cu botul pe labe pe baietii de la ypf, petromul argentinian cu actionariat spaniol, da’ ce-au facut doamna? profit si au vrut sa-l imparta intre ei, nu se face, acusi cristina vrea sa-l nationalizeze, bine le face, se poarta national socialismul, dieta disociata si fustele mini.
30 de ani de la malvine, ziarele puterii baga un solo la chitarusca mandriei natzionale, zdrang-bang-frang, opozitia joaca pe echilibru, teresa zice ca nacion este un ziar civilizat dar clarin e rau pentru ca a fost incoltit de putere, patronii grupului au fost descoperiti ca au infiat copiii desaparecidos, ha? da dragutza, unii din argentinienii facuti sa dispara -hola-hop-de catre guvern in ’70 aveau copii, familiile bogate de dreapta cu probleme de fecunditate aveau de unde sa aleaga, asta si asta, asta nu ca seamana cu maica-ta, familiile disparutilor s-au chinuit ani de zile sa-si gaseasca copiii si acum clarin da in cristina ofticat ca marshavia a fost data-n vileag, q.e.d.

buenosul traieste a 13-a primavara, terasele duduie, clasa medie o doare-n submedie de ypf, clarin si corporatiile care pun labele murdare pe frumosul pamant argentinian, in taxi mangai o peruca, auci, cineva si-a pierdut scalpul pe bancheta, taximetristul isi pierde capul si-ncepe sa-njure primarul, n-a facut nimic, drumurile sunt praf, nu ca ar fi mai rau decat ceilalti, 7 strazi ii umple de scuipat si uite si cristina, o nemernica, din cauza ei au murit oamenii aia in accidentul de tren si acum vor sa-l scoata tzap ispasitor pe mecanic, franaaaa, am ajuns si a ajuns si el la o concluzie: noi argentinienii am venit toti cu barca, d’aia nu suntem uniti, l-am pupat pe menem in fund cind a facut pesosul egal cu dolarul si cind s-a dus totu’ de rapa nu-i pomeneam numele ca aducea ghinion, ipocrizie.

diego stie despre politica mai putin decat stiu eu despre fizica moleculara, isi mangaie iphone 4-ul primit de la un fost coleg de scoala indian, in argentina nu se gasesc ca tanti cristina a zis nu importurilor, blackberryul ce are? e o fabrica la ushuaia, cumparati blackberry sa masam pe buci industria nationala, brrrr, sunt 20 de grade si un nenic incearca sa-mi vanda un tricou, daca sari cu o patura ma bag, de donde es, romania, aaa, tatal meu e ungur din transilvania, ca sa vezi, s-al meu, imi dai tricoul gratis? fiul lui lotzi stramba din nas, nu-mi iese nimic azi, caut o agentie de turism, ia ridica piatra aia, uita-te sub pat, nimic, astia nu calatoresc prin agentie, merg la mar del plata si in uruguay, pentru asta nu-ti trebuie agentie ci doar un blackberry si wifi.
welcome to jurassic park, juju va transmite salutari, si-a luat masina de spalat si asta o transforma in obiectiv turistic mai dihai ca lectiile de dans ale lui alejandro, numai bine.

uruguayanul si-a lipit camera de frunte si pune piedici verbale in calea uitarii, cind va bate vantul peste parul tau sa-ti aduci aminte ca ai urcat cu funicularul si inauntru erau 3 brazilieni, 2 chilieni, 2 romani si 2 americani sectantzi care au adus pe lume un copilas la 59 de ani sau l-au cumparat din haiti pe o inghetata, americanii au niste placute de gestionare intepate in camasa, zambet de portelan si privire fixa de imbecili, pe placute scrie ca Jesus Crist e pastorul, ei sunt oile si coboara din funicular cu pasi mici tropaind pe piatra cubica, Jesus le spune sa se mire, uauuuuu, jesus le spune acum sa cumpere un indian de carpa, au scos banutzu, jesus le spune sa bage ceva la matz ca fara potol dai de dracu, uite-i la irish pub unde-i trifoiul mai bun si se poate plati cu card.

de fapt in valparaiso se poate plati cu card peste tot, germania, v-am zis de 18 ori deja, amabilitatea se opreste aici, toaleta si netul sunt doar pentru clienti, care e parola? chelnerita se uita-n stanga, intoarce capul in dreapta, e suspicioasa, daca totusi un non-client trage cu urechea, nu-si poate asuma acest risc, scrie parola wifiului pe un servetel, mi-l flutura in fatza ochilor, am 2 secunde sa-l retin apoi scoate o fiola cu acid sulfuric si-o goleste peste hartie, ssssss, da’ n-am apucat sa.. ghinion fetitzo, traim in secolul vitezei, prind din mers busul de santiago, soferul are bunavointa casieritei de la casa de pensii, franc-zdrang-deschide usile si ne scuipa in batatura aeroportului unde gatsby ma ademeneste cu a mai voluptoasa experienta alimentara de pe continent.

dupa carpaccioul de octopus si supa marinera ma arunc la o fajita, mestec o talpa de tenis chinezesc, are gust de perdea de dus si miros de hostel puturos, un miner cu aparat de indreptat dintii isi citeste horoscopul pe ipad, abia s-a atins de potolul din farfurie, chipurile nu poate sa manince sa nu-i ramana carne-n fiare, rahat, bila tzipa, ficatul mugeste, vrea sa ajunga intreg la iquique sa scoata cupru, nu rupe boaba de engleza dar stie ca argentinienii sunt mai pamant la limbi straine decat ei, zau? clar, zi si tu, prostii din buenos spun Pehot pe cind noi spunem Peyot, la ce? ce dracu e Peyot? cum ce fetito, automobilul frantzuzesc, Peyoooot, aaaaaa, peugeot? da, da, in engleza se zice Peyot, ce dumnezeu.
mineru-si strange tehnologia si dintii si fuge la-mbarcare nu inainte sa ma-nvete ca la iubit se zice pololo si la iubita polola, in ce limba? in chiliponeza, inapoi in argentina, sub avion furtuna rupe cerul, avionul face shdron-bong-tong si eu mai uit la tower heist, e comedie dar nu rad, uffff, hai welcome to jurassic park, taximetristul conduce un pehot, nu, un chevrolet, jajaie in castelana stricata, noapte buna.

pe coaja care s-a prins incet peste buba urbana care este portul din valpo niste baieti au desenat de zor sute de grafiitiuri, zombi cu pantaloni pisati cersesc bani de heroina si pute strasnic a iarba, sub nasul cu sinuzita al politiei niste baietasi trag din bong si-o pun de-un concert rock, gabriel scoate o maricica, bre, va credeti amsterdam? pina acum 5 ani nu ati avut legea divortului si si acum o muiere care-si pileste lantzul si scapa e o curva, nu l-ati primit in tzara pe bruce dickinson sa cante cu maiden ca-i satanist si acu va dati liberali?

gabriel da drumul la paranoia: in chile functioneaza legea antiterorista si primesti pedeaspa intreita daca ai fatza acoperita in timpul comiterii infractiunii, pai nu mai bine nu faceti magarii? gabriel se gandeste uimit la aceasta posibilitate, trage un fum si arunca un alt subiect fierbinte: indienii mapuche s-au rasculat pentru ca au fost bagati in rezervatii si atunci guvernul a zis, deci nu va convine, bine frate, va bagam sub pamint, i-au omorat pe capete, orasul e plin de afise cu mapuche disparuti, morti sigur, guvernul e fascist, uite a pus peste tot camere de luat vederi si hap, cind trece un nenica si-ti pune cutitasul la gat ochiul lui sauron vede si in 36 de secunde e un politist pe motor la tine pe umar, cu posetica furata-n dinti, pai si asta e rau mai gabriele, sa umbli si matale mai degajat, fara frica de mapuchele care se razbuna ca tac’tu marele i-a luat pamantul in 1838? gabriel stinge tigara si zice ca da, asta inseamna ca asta e un stat politienesc, uite acum vor sa interzica vanzarea de sprayuri pentru graffitiuri catre copii, eeee, hai ca asta e prea de tot, in orasul cel mai manjit din lume copiii si-au pierdut dreptul inalienabil la mazgalire, curat dictatura.

mario zice ca stie graffiteri cu copii, catel si purcel, care traiesc din pictat pereti, elevii lui de la design isi fac mana pe oras, primaria mai baga o bidinea si mai curata la 2 ani cite-un zid, in 3 zile e colorat la loc , da’ cum a inceput toata povestea graffitiurilor aici? politic. in ’70 valparaiso era pe cai mari, unul din cele mai mari porturi la pacific din america de sud, burghezie pe felie cind hap, a aparut mecanizarea productiei, jorge a fost inlocuit de macaraua japoneza, cel mai smecher cartier acum e cel mai mizerabil, poporu a-nceput sa-si scrie lozincile pe garduri, frumos, da’ pune s-un desen, o zvastica ceva, acum ai fresce uriase de 5 metri si tanti celeste te cheama sa-i pictezi pe bani gardul, poti sa alegi una din cele 20 de echipe si sa stii ca oamenii sunt profi, tin cont de feedback, uite vecina fernanda le-a zis baietilor care desenasera o maimuta pe perete sa faca ceva ca-i da fiori maimuta, e oribila a zis iar graffiterii au indulcit maimutza, au facut-o pe placul femeii ca sa nu-si auda vorbe mai tarziu si acum multi dintre ei au contracte in afara si fac bani grei din desen.

e sambata seara si orasul duduie de turisti, din asta-si face banu fostu’ incarcator din port dar tot n-a fost in stare sa rupa niste engleza, e acrutz si-njura-n barba veneticul din santiago care stie sa zica “hello” si “what can i do for you”, tu-l in aripa, a venit sa-mi ia painea de la gura, intre blocuri o orchestra bate la tobe ca la fasole, la colt niste paji cu rayban gadila chitarile, umblu de nebuna pe strazile pictate incercind sa gasesc un chiosc sa-mi iau o sticla de vin, iote in sfarsit un magazin, platesc din greseala cu pesosi argentinieni si vanzatorul se scapa in pantaloni de emotie, poti sa-mi dai mie moneda de 1 pesos, fac colectie si nu am mai vazut niciodata, cum dracu amice, sunt la o aruncatura de batz de voi, faci 5 ore cu masina pina-n mendoza, nu si cind esti in plin razboi rece cu fratele transandin, ungurii dracului.

welcome to jurassic park, e 4 dimineata si valea rasuna de sambe, in fatza casei 12 americani obositi de efortul interactiunii cu localnicii mucezesc in povesti californiene, he was like.. and i was like.., incui poarta de 3 ori ca paola mi-a zis ca toata lumea-n chile fura de stinge si pe straduta noastra’s trepte, deci canci politia pe motor daca sare un ninjutz parleazul.

dupa 5000 de kilometri cu fundu-n masina nu-i de mirare ca nu m-as mai ridica de pe spate, Paola da buzna peste mine, buen diaaaa, tre’ s-o ard homo erectus cind culcatus mi-e menirea, bai paola ce dracu ai in urechi? niste caracatite i se balangane de lob, sunt  taiate din momeala de pastruga, hipsterita trecuta, divortata, recombinata, profesoara de design, zodia cucului, a stat 2 ani calare pe proiectul vietii si dupa 600 de zile s-a oprit, s-a dat jos din cuibar si ce sa vezi? niste hartzi uriase cu furnici din hartie, si albine, si fluturi, le taraie azi de la atelierul ei la atelierul lui, sa nu-mi spui ca si Mario e artist? nu soro, el e designer, nu mai ai loc de astia pe lume.

Mario isi freaca mainile incurcat, nu stie cum s-o dea asa c-o scuipa verde si mare pe asfalt, am nevoie de ajutor ca se muta nebuna si are o groaza de catrafuse, sigur prietene, stai linistit, habar n-am la ce ma bag, tit-tiiit, paola arata ca un tzigan de alexandria venit dupa fier, conduce cu mana scoasa afara o duba plina de galetzi, cutii si niste cartoane, le cocotzam pe astea la atelierul lui dintr-o casa subreda, scartz, scartz pe trepte, hai ca n-a fost greu, noooo, acum avem loc in masina si mergem in sfarsit la atelierul paolei sa-ncarcam trebsoarele ei, dihania a avut un magazin de boarfe si dupa 3 luni si-a prins urechile in contabilitate, sa stii ca am invatat ca am nevoie de un soft care sa-mi tina inventarul, n-aveam si ma furau studentii, au venit cativa-vezi bine-sa ma ajute, coboara ca o furtuna si lasa usile dubei cracanate, bag in masina tablourile cu muste si o saltea pneumatica sparta, o pereche de patine stravechi si alte 593 de kile de cacaturi, un camion incepe sa claxoneze isteric, strada e blocata de 17 minute, mario iese calm si-i da bot, ma tem ca de data asta tin cu camionagiul.

carabinierii sunt la coltz, sunt la varsta acneei si a polutziilor nocturne si vor sa faca dreptate, ce-avem aici, una bucata artista care da peste cap traficul urbei, hatz carnetul, paola isi da ochii peste cap, haide frate, aici am magazinul ce vreti sa faceti, carabinierul scrie o compunere incruntat, designerii sunt o pesta, niste paraziti care uite, iau momeala de peste si si-o baga-n urechi, maine poimaine ce le-o mai trece prin cap, sa ia chipiul de militian si sa-l faca salatiera, urat, paola incearca niste flic-flacuri dar puberii sunt intransigenti, scarbita se urca in masina, puii de carabineri ii retin carnetul si nici nu-i spun cit o sa plateasca, cred ca vreo 80 de dolari o sa-mi ia, niste prosti, plecam si in 15 secunde se-ncanta maniaco-depresiv in fatza unor pantofiori de printesa, doar n-o sa-mi bat capul cu ce nu pot desface, bine doamna, asta da lectie de viata.

ia zi mario, cat platesti pe casa, 600 de parai, ieftin ca braga, e drept ca la urmatorul cutremur etaju 2 vine peste tine sa-ti spuna “bau” la ureche, ce vorbesti tu fetito, la ala de 9 grade din 2010 s-a unduit ca andreea balan la dansezi pentru tine dar a ramas in picioare, hai v-am pupat, perechea de designeri pleaca la santiago intr-un turneu de spritzuri, paola imi indeasa pe gat ca rasplata pentru serviciile de hamal 2 desenache ale copiilor de la scoala unde a predat inainte, niste acuarele hilare, un leu si un peisaj hibernal, unde sunt iernile de alta data? dupa o luna de frig sunt 30 de grade si merge-o bere ca focul, terasa Fauna este castigatoare, la o masa un canadian cocleste o nemtzoaica de carturesti, genul pipe si cartzi si la cealalta Eugen face cancer la plamani de plictiseala, isi aprinde a 18 tigara in 12 minute si povesteste ca a fost in romania cind era tanar iar taica-su era ambasadorul chileului in RFG, e-heeeee, azi isi insoara al saselea fiu, gata, nu mai are altii de insurat, eu platesc pentru nunta zice si si-o aprinde pe a 19-a, toti ceilalti baieti mi-au zis ca imi dau banii inapoi dar nu s-a intamplat, apare sotia in salvari si tataia o taie inauntru sa-si frece coatele cu viitoarele rubedenii, in 6 minute e inapoi la tzigara, viata e tare monotona, am fost un bou ca mi-am vandut biznisul de asigurari de sanatate si uite acum ce fac? citesc si incerc cu viagra sa fac dragoste, tot e bine, la noi majoritatea-s onanisti inculti.

un avionache trece tarand un banner pe care scrie “alicita te mariti cu mine?” iar nevasta lu eugen anunta ca parintii ei sunt sasi din transilvania, are un zambet cald de om care a descoperit virtutile ceaiului de sunatoare, welcome to jurassic park, alicita zi da fata, baiatul sigur e plin de bani.

santiago 4 dimineata, protestatarii dorm cu ochii invinetiti, la cafeneaua starbucks 4 mierle-n shortzuri ciripesc ingramadite pe-un fotoliu, le arunc niste firmituri si am liniste o ora cit astept busul de valparaiso, nu-mi amintesc cum ajung in el, intr-o ora jumate pacificu pune niste ceatza umeda pe fatza-mi stramba de somn, scoala feherule, brrr ce frigut e, uite-o cafenea si…nesssul, o maslina de 1,30 imi tranteste o ceasca de lapte cald in care presar nisipul scrasnitor, travestitul mustacios de la casa tzitziie cu ochii-n televizorul spanzurat intr-un colt, un domn in costum zice ca-l iarta pe copilul de 6-7 ani care a aruncat un ditamai bolovanul de pe un pod deasupra soselei pe masina fiica-si, zdrang, femeia a murit pe loc cu capul strivit de pietroi, tu-ti copilul ma-tii, fiind prea mic nu-l pot baga la parnaie dar tac-su si-o fura pentru progenitura, ce tzara de stricatzi.

e 9, i-am zis lui mario ca ajungem la 2, taximetristul matusalemic stie prea multa politica si prea putina geografie, traiesc pe viu un banc cu arghezi, eram in 1916 cu neruda la vulcanizare siii, ce spuneam, ca erati la vulcanizare, cine? dumnevoastra cu neruda, cine-i neruda, il ghidez ca pe orb, hai la stanga, acusi la dreapta, acum in sus, aaaaa, de ce n-ati spus ca vreti sa ajungeti pe sirul lui fibonacci 12, va duceam direct, strada e in reparatii, dintr-un magazinas mizer iese o femeie cu fatza ciupita de varsat, unde mergi? mario si paola, eu sunt, care din ei? tac din gura s-o urmez docil-imbecilizata, deschide usa unui hostel unde niste mistici maninca pepene verde, o canapea de piele a putrezit intr-un coltz, beeei, la paola si mario arata altfel, am vazut poze, ciupita apare c-un catastif “numele”, e o confuzie domnita, noi vrem mario si paola, iote adresa, “numele”, feher, da, e o confuzie, ei stau peste drum dar raminem prieteni, am fost vreodata? aparent da.

mario nu-i acasa, paola nici atat, mobilul e salvarea, dring-dring, omul iese din ora “copii asteptati-ma 2 secunde ca am un apel de pe un numar interesant”, si?, mario, sunt eu, imbecila care ti-a spus ca ajunge la 2 si ce sa vezi, sprijin usa chiar acusi, hauu, sunt la cursuri, stai sa vad cum ma descurc, in 10 minute apare paola care o rupe bine pe engleza, e artista cucu, se vede treaba ca airbnb te baga-n casa numai de tzicniti, uite cafeaua, painea, ouale si patul, o pisica plictisita mi se freaca de bagaj, afara pescarusii latra, tropaie pe acoperis, se fugaresc, tziuie, miauna si pentru prima oara dupa 1 luna ciup, un tzantzar imi smulge o halca din picior, platesc tributu-n sange si ma prabusesc in somnul mortii.

ma trezeste stomacul cu niste injuraturi in romana, spaniola si ganeza, orasul e mai pictat decat acum 2 ani cind mi-a curs nasul pe aici, pe cate-o cornisa tineretu atarna la un suc si-o maricica, “el terror” zice un baietas s-apoi trage cu sete dintr-un jointache, din 2 in 2 metri sunt hosteluri, toata california e aici, gramezi de hipsteri colinda magazinele de hainitze si portofelase si posetutze, uau, luc et det, carciumi se-nghesuie una-n alta, hai la conception unde-i vista a mai smechera si cevichele mai zemos, domnu, domnu, in ce parte e santiago? cine? santiago, aaaa, am auzit de orasul asta, cred ca e pe linga tokio, valparaiso nu-i in chile, aici nimeni nu protesteaza decat ca berea nu-i indeajuns de rece, chiar asa, cum va permiteti? welcome to jurassic park, astia au si ei bani de plastic, ca sa reziste la umezeala si cind scuipi si-i lipesti pe fruntea chelnerului, noapte buna.

mergem cu 100 la ora pe soseaua pustie catre orasul maturat de viitura, din radio rapaie o torentiala de informatii infricosatoare: intr-o zi jumate a plouat in punta arenas cat ploua normal in 3 luni, orasul e sub namol, apele au terfelit zeci de case si au inchis pravaliile, aoleu fratelo, hai sa lasam masina la aeroport, la avis nimeni, un chistoc negru se plictiseste dupa placutza pe care scrie hertz, bat step, fac trei tumbe, zambesc, spun poezia, neconvins suna-n sila la avis, duceti masina in oras ca se poate trece pina la ei, a venit armata si curatzat, epuizat de efortul de-a fi binevoitor se prabuseste pe scaunel, da’ o benzinarie stii? cu o grimasa de durere isi repede mana catre stanga si balmajeste ceva ostoit de puteri, trecem pe linga indicatorul care zice laguna seca dar poti sa intri cu crucisatorul in lacul nascut aici acu’ 2 zile, uite si benzinaria, prima dupa 270 de kilometri, baiatu de la pompa zice ca nu se poate intra in centru, doar n-o sa ma-nec ca tziganul la mal.

paraiasul anemic din mijlocul orasului s-a umflat ca hulk si la 12 noaptea cind punta arenasianul doarmea fericit ca a mai luat pielea de pe 18 turisti, bang, a luat urbea pe sus, claxoane isterice, strada asta e inchisa, cu spatele si hai pe ailalta, e pacman, ne invartim in cerc, soldati dau la lopata, duduitele si-au pus cizmele de cauciuc, festival, a mai fost unul acum 10 ani cind zeama a facut aceeasi schema dar nimeni n-a invatat nimic, in milul din punta arenas cade capul guvernatoarei provinciei magallanes, cineva trebuie sa si-o fure, cica au zis aia de la meteo cod rosu-cod rosu incins-cod jaratec si p-astia i-a durut la basca.

avisssss, o vrabie pe tocuri inspecteaza masina si apoi incepe circul, zice ca sunt n-spe pietricele in geam si ca trebuie platit tot parbrizul, mi se taie genunchii, ii arat hartia, uite fetito cum am luat masina, canci engleza, strange buzele mimand actul gandirii intense, da un telefon, seful agentiei e la masa si nu se deranjeaza, trebuie sa platiti 125 de parai, ba nu, 300, arata-mi o lista de preturi, n-am dar vino in 2 ore ca atunci vine seful, tu-ti customer serviceul mamicutzei tale, o madama-n vesta si cu 16 cuvinte in engleza la ea zice 200 de dolari, eu spun nu in 7 limbi, refuz sa semnez, seful agentiei nu se arata, sta ca vrajitorul din oz dupa draperie si-si curata noroiul de sub unghii, vreti razboi jegosilor, bineeeee.

rup usa agentiei, toata lumea e pe pradaciune, taximetristul cere dublu, cineva trebuie sa plateasca zugraveala si de ce nu duduia asta din romania, sictir, gasesc un nenic cu fatza chinuita si-i fac cadou bidoanele de benzina, in aeroport nu-s prize, gasesc una si o madama ma scoate de guler afara, cica ala era locul de rugaciune, pai ma rugam pentru curent si sa moara avis in chinuri, sa le ia apa masinile si sa le arunce in stramtoarea magellan, la televizor zice ca a reinceput greva in aysen, in santiago studentii si-o dau parte-n parte cu politia, welcome to jurassic park, bucurati-va cat mai puteti ca vine-un damf de sfarsitul lumii.

o cruce verde levitand stralucitor la 20 de metri e semnul ca a) ai o epifanie b) esti aproape de ieslea unde s-a petrecut a doua venire a lui mesiah, c) ai intrat in puerto julian, locul istoricei debarcari a lui magellan in drumul spre capatul lumii, ofer 5 lei de plastic cui stie sa raspunda la intrebare, da miguel, spune, raspunsul este “c”, co-rrrrect miguel, dupa 3 ore de bagat pe soseaua presarata cu sconsi si iepuri terfeliti de masini, stanga scurt si iaca bulevardul san martin, 3 benzi pe-o parta, 3 pe cealalta, occcident cu 3 de c, soseaua se-nfunda in plaja unde la dreapta odihneste o replica a barcii lui magellan in marime naturala cu turisti in marime naturala strecurati printre marinari din lemn in marime naturala, in stanga e-ncremenit un mig* in marime naturala infipt ca o musca int doua bolduri de marime supranaturala, migul lui magellan e nevizitabil insa corabia e primitoare, are potecutza si traseu marcat, stooooop, ca sa te pozezi pe barca de butaforie cocotzata pe-o movilitza in mijlocul unei balti unde-si arunca tzigara duduia de la chioscul de bilete trebuie sa platesti triplu fatza de turistul argentinian, de ce? ca nu la tine-n tzara a venit magellan si drake si darwin ci la noi si noi spunem ca trebuie sa platesti pentru ca ai fost ghinionist si nu te-ai nascut in argentina sau nu te-ai maritat cu un baietzas aspectuos din tzara noastra.

intorc fundul sansei unice de a vedea de aproape un marinar de lemn cioplit in ’98 de un mester din puerto julian dar ce fac acusi? pot sa aleg sa ramin in no man’s landul dintre corabie si mig, e parcul sportivilor, in san julian nu exista asa ceva, au petrol la 4 centimetri sub stratul de ceapa de sub geam asa ca prefera automobilul, vjuuuuum, pruuuuum, localnicii trag liniute intre cele doua obiective stretegico-militaro-hilaro-turistice sauuuu pot sa aleg sa merg la restaurantul naos unde servesc nandu murat si guanaco afumat, hai te-am pupat, buna ziua v-am dat, ospat mi-am capatat.

cruciulita verde clipoceste din ce in ce mai mica in retrovizoare, hai la parcul leon unde pinguinul s-a-nfratit cu balena si cu guanacoul, gardianul isi scoate urechile din cizmele de cauciuc, nu se poate intra, a plouat de te-nfunzi pina la tzatzisoare-n noroiul patriei s-apoi e temporada baja, get a job, doi nemtzi uriasi isi inghesuie intristarea intr-un chevrolet minion, vulturii dau ture deasupra asteptand sa pice vreun roadkill si politia atarna strategic imbracata in blanuri de urs chiar dupa indicatorul care anunta inceputul autostrazii, pe locuri, fiti ga… in 500 de metri cele 2 benzi sluuuurp se inoada intr-una, probabil este un nou record stabilit de argentina, cea mai scurta autostrada din lume, de pe panoul de pe colina presedinta si sotzul decedat zambesc parinteste natziunii si textierul ne informeaza ca tovarasu traieste, miracol.

alta ora si de data asta autostrada se-ntampla, sensurile sunt despartite de betoane vopsite roz barbie, indicatoarele anunta intrarea in rio gallegos, orasul presedintei cristina, un fetesti urias cu pretentii si 378 de ronduri si poduri suspendate, lux patagonic inainte de salbaticia din chile, apa balteste pe strazi si la televizor un nenic transmite gafaind astmatic dintr-o mazga neagra pin la sold, unde e asta? in punta arenas, au fost inundatii nasoale, orasul e ingropat in namol, hauuuu, pai trebuie sa predau masina maine, cum fac?

welcome to jurassic park, noaptea e un sfetnic bun a zis seneca sau caluztul cocosat, nu mai stiu nici eu care din ei.

*domnu vasiliu zice ca e un miraj, imi cer scuze pentru informatia misleading cu migu, am fost incredintata ca asta e de un cetatean dubios, chelner la restaurantul naos.  multumesc inca o data domnule vasiliu.