soareeee dupa 48 de ore de ploaie manioasa, iote fitzroyul in retrovizoare, cum a stat marshavul tupilat in nori si nu si-a aratat fecioria nici macar de ziua nationala a trekingului,  clasa a II a B din cadrul scolii de condori el chalten trece planat deasupra, elevul diego se apropie periculos, 2 metri de pasare neagra pluteste la o aruncatura de basca deasupra, dupa cum zice si cantecul, el condor pasa, frigul insa ramine, mi-au inghetzat rinichiutzii si dardai la marginea drumului cu ochiu pe bucatile de gheatza albastra rupte din viedma, ce tzara au astia frate, ce tzara.

Asfaltul se opreste in tres lagos, o adunatura de case, un camping pustiu, tzinetzi banane? tzinem, da’ portocale, tzinem si d-alea, da benzina tzinetzi, un’ te crezi surioara, irak? 400 de kilometri de deshert se intind in fatza, camile estem-ma rog guanaco, sunt aceeasi familie puristilor, masini parjolite estem, irak fara petrol si shaormarii, bienvenidos pe ruta 40 spaima automobilistului argentinian, daca i-ai pus unuia gand rau te duci la biserica si aprinzi o lumanare sa-l trimita sefu sa livreze bere-n bajo caracoles, renumitul orificiu anal al patagoniei si razbunarea va fi a mai dulce.

Ne hurducam borobocioc-troc-poc, auuuu, se trage ca-n 89, pe linga macadam alearga drumul asfaltat dar inchis cu maluri de pamant, niste panouri anunta ca aici, chiar aici natziunea creste, eu vad ca sta, excavatoarele se odihnesc in cete de cate 5, nici tzipenie de cetatzean, un caz cutremurator de disparitzie in masa, extraterestrii desigur pentru ca 400 de kilometri ai doar nandu si guanacosi plictisitzi, in 7 ore vedem vreo 6 masini, faci pana tre’ s-o arzi bear grylls si sa sugi ciubotzica cucului si batatura sarpelui ca sa supravietzuiesti, a 7-a masina ne este aproape fatala, derapam si cat pe ce sa ne busim ca imbecilii in pustietate, iulica trage de volan, tobias se trezeste si zice sec “aktion” si uite asa, inviorati ajungem in bajo caracoles unde… n-avem benzina, si cind o sa primiti, ridicat de umeri, locul arata ca o colonie de parnaiasi, niste ochi flamanzi ies pe geam si trag la pieptutz, umbla la fermoar, vamos rapido rapido, vivat paranoia romaneasca si canistra pompierilor din el chalten.

stoooop, apocalypto pe stanga, douamiidoispeee, e guanacoul alb, decid ca-i semn ca o mierlim cu totzii anu asta, tobias zice ca trebuie sa jucam la loto si ca o sa ne umplem de cascaval, daca tot e sa murim macar hai sa o facem elegant, pe asfalt, ne catzaram peste un mal de pamant si-o calcam pe soseaua virgina, in 40 de minute ajungem la hosteria cueva de las manos unde un grup de italian se ratzoiesc unii la alti agitati, o macaroana incearca sa faca focul, habalahabalahabala, miraculos pot sa vorbeasca si sa manince in acelasi timp, mi-e foame de crap, cat e camera? cat sa fie aicisa-n subtzioara pamantului daca nu 115 dolari, hap, mult mamasita, se poate plati cu card, nuuuu duduie, n-avem net, n-avem telefon, n-avem curent decat pina la 12 noaptea cind tzac, l-am taiat ca generatoru-i pe benzina si stiti ca-i problema cu nafta, baaaai, englezii iti trageau banii de pe card in buricul antarcticii, la paralele 64, capatul lumii e relativ vezi bine, n-avem cash de potol si-mi culc stomacul c-un quilmes mic dar rece, somn usor.

crucea sudului clipoceste deasupra, e senin, caii necheaza-n noapte, welcome to jurassic park, italienii se cearta pe nota iar tobias zdrangane la chitara un cantecel de-al lui chucu rodriguez, ruta 40 e-n spate, suntem vii, mancati-as gura ta de guanaco alb sa ti-o maninc,

o grasa cu raste si un individ cu sex incert, ceva pieptutz si voce de femelusha care iese din guritza ascunsa sub mustata de gaucho intrerup masa, e un hold-up cu chitara, zdrangane grotesc si trebuie sa platim ca sa plece, mustacioasa scoate o punguta de catifea, punetzi bani aici si va puteti continua cina, da’ la ce va trebuie, frizerul costa mai putin, nu, nu, avem nevoie de dinero ca sa ajungem in tara de foc, am plecat de 3 ani din barcelona si iata-ne aici, daca trebuie sa faceti bani de bilete din cantare nicio supriza ca ati inaintat mai incet decat reforma in romania.

afara e frig, vant, ploaie si maratonul treckerilor, picioare rosii si muci amestecati cu apa curg pe fetze, nimeni sa aplaude glorioasa alergare, am un junghi grav la gat si nu pot sa intorc capul dar tot vad cu coada ochiului ca nu e benzina la pompa, ho-paaa, asta inseamna 300 de kilometri pina la urmatoarea benzinarie, pana prostului garantat, o tanti isi trage nasul la informatii turistice, de ce plangetzi domnitza? de mila voastra, amarashtenii care sperati ca o sa ajungeti in chile cu juma de rezervor de nafta, si ce e de facut luminatzia ta, oracolul isi trage mucii si clipeste din ochii lacramosi: mergetzi la pompieri, poftim? surdo, du-te la pompieri, ei sunt obligati prin lege sa aiba benzina, corect.

un tinerel amushina intrarea, nu ne priveste in ochi, latra ceva spre interior, tata pompierilor iese din barlog, zice telepatic “ce cautati mai trepadusilor?”, aplic linguseala si-mi iese o aprobare din barbie dar numai dupa ce fac 14 puncte din 16 la interogatoriu: de unde stiti de noi, cat sunteti, cine-i tac’tu, jura pe mormantul bunica’tii ca nu mai spui, fac trei cruci, ciocnesc calcaiele si butaforia incepe sa se miste, se trag sfori, in 15 minute vine za men, il doare gatul cita benzina a supt din canistre, isi scoate parleala luand de 4 ori pretzul pietei, avem rezervorul plin si o canistra de 10 litri-piromanul din mine baga o fecioreasca iar paranoicul da ture infricosat ca nu o sa ajunga. duduia de la informatzii zice ca benzina o sa mai fie martzi, ce zi e azi? sambata, ziua nationala a trekingului, cred si eu daca nu aveti masini ca bagatzi in baston si n-ajungeti niciodata indeajuns de departe, nici voi nu sunteti mai pricopsitzi-tanti e hotarata sa ne trezeasca la realitate-in chile totul e blocat, toata regiunea aysen e in greva, nu se poate intra in tzara, nu e benzina si nu e mancare, au blocat drumurile de o luna, belesc ochii si ea la mine, pe ce lume traiesti, ramanetzi dracului aici.

abia acum incep sa ma enervez, adica rahatzii aia de la avis stiau ca e greva in tzara, ca nu putem intra pe careterra austral si totusi ne-au inchiriat masina si nu ne-au zis o vorba, avem masina dar n-avem benzina sau avem de 4 ori mai scump, luati-o pe ruta 40 zice tantica de la informatii, aveti doar 500 de kilometri pina la urmatoarea benzinarie-credeam ca 300, nu, nu, optimismul te pierde, sunt 500 pina la baja caracol si nici acolo nu-i sigur c-o sa gasiti ca-i pe ratie, devin foarte religioasa, imi fac cu stanga si dupa cu dreapta cite doua cruci, in masina pute de-nghetzi, canistra galgaie in spate, noroc ca nu-s drumuri deci nici politie rutiera care sa ne opreasca, hai welcome to jurassic park, ma scald in deseuri de dinozauri si-mi miroase berea a platforma petroliera, daca doamnelor le-a luat 3 ani din barcelona pana aici, cat o sa fac eu pina-n puerto montt?

la 5 dimineata turistii rup usa hotelului, la propriu, trosc-zdrang, se grabesc spre ghetarul perito moreno, pe incalzirea asta globala nu stii daca-l mai prinzi pina la 11, orasul e gol si nuditatea nu-i sta bine, are cosuri pe fund si celulita multa, hopa-n masina si hai la el chalten, capitala trekingului, asa-i argentina, fiecare targuletz i-o capitala, a ghetarului, a trekingului, a vinului, a petrolului, a parillei si a chupa chupsului, p-asta n-o au inca, sunt pe dulce de leche, vantoasa bate de zboara masina de pe sosea, ma lupt cu usa sa ies sa ard o poza, e soare cu coltzi de sase cotzi, un ghetar pluteste pe lac, albastru intens pe apa verde, deasupra zboara condorii, bine te-am gasit patagonia.

tobias atzipeste din nou, a coclit receptionera pina la 4 dimineata, i-a fumat tzigarile si i-a cotrobait prin posetica pina a gasit comoara: diseara e party la observatorul astronomic, undeva la 100 de kilometri de el chalten, stati putin, nu-i petrecere ci chiar un festival de arta si poezie, hahahaha, asa-i zice p-acilea adunaturii de psihedelici in izmene de in cu dungulitze si camasi de fondu plastic, bratara la picior si tatuaje chinezesti, miguele stiai ca pe mana ta nu scrie dragon demn calcind pe nor ci chiar apa minerala borsec la 1 kil jumate? maiculitza, suntem in truman show s-am ajuns la capatul platoului, in fatza albastrul se termina brusc intr-un perete gri, o placutza ne anuntza ca intram in parcul ghetzarilor, in 2 metri se schimba anotimpul, o ploaie rece si rea a bagat turistul in carciuma, abur si nasuri lipite de geam, surorile nemtzoaice din antarctica imbatranesc la adapost intr-un hostel, in sala de mese e abur si ploua.

deci vreti sa ajungeti pe carretera austral, tanti care tzine mi rincon stie cu drumurile, prin villa o’higgins nu puteti trece ca-i drumul foarte rau si voi aveti masina normala, mai e si bacul, nu, mai bine mergeti pe ruta 40 si intrati prin chile chico, avem 6 hartzi pe care plimbam degetele incercand sa ne agatzam de ceva, facem calcule, le desfacem si le impachetam sub ochii unei pisici operate de infectie la ovare, in bucatarie intra cainele care a inghitit godinul, e cilindric si se bese fasait si puturos privindu-ne cu mutra care zice “ de ce miroase a rahat aici?”, clar nu de la tine prietene, clar nu de la tine.

in el chalten nu-i retea de telefoane iar netu vine din satelit cam ca schimbarea in romania, shontac-shontac, proprietareasa-am uitat cum o cheama si mi-e tarsha s-o intreb-are bunicul din lugoj, se mai face mobila la lugoj? clar, e capitala nationala a mobilei cum e el chalten a trekingului, apropo maine e concert mare ca e ziua nationala a trekingului si vine o trupa tocmai de la buenos aires sa cante localnicilor de voie buna, e si maraton, iuhuuuuu, si eu care credeam ca am ajuns in ultima gaura ploios-puchinoasa-patagoneza, sunt o norocoasa, da, esti, tobias scoate asul din maneca, pentru ca azi urechile iti vor fi regalate chiar de chucu rodriguez si chitarushca sa fermecata, zdrang-zdrung-stunc, unde, unde? la lucinda unde se fac cele mai bune sandvisuri din el chalten, capitala..tre-kin.. hai sa va aud spunind pe voi, trekingului, bravo, stati jos, 10.

spre chucu deci, ploaia s-a oprit cit sa iasa si cainele de la guanaca sa-si lepede pranzul in iarba, montaniarzii se insira in jurul lu gheorghe gheorghiu care ciupeste dragastos corzile si baga niste dedicatii soptite, bocancii tin ritmul, vinul isonul, tobias penetreaza bucataria in cautarea fetei cu retzeta celui mai bun sandvis din intreaga capitala a trekingului si poate chiar si din cea a ghetzarilor, welcome to jurassic park, sunt stele si maine-i sarbatoare, chucu ii zice tot de jale si lucinda il sfatuieste pe tobias sa se duca acasa ca e lichidados.

in pravalie un mut aseaza cumparaturicile in punga de plastic, are un ecuson pe care scrie ca nu poate sa vorbeasca, pina acum e cel mai simpatic cetatean din punta arenas, zambeste tamp dar macar zambeste, ce-aveti frate de sunteti toti acrii? pluteste o nemultzumire de bugetar balcanic, si eu care cantam osanale chileului: elvetia americii de sud in sus, germania autrala in jos, la hertz un puhav retard dar fara ecuson care sa anunte deficienta de iq nici nu se oboseste sa vina cu o oferta, la europcar e inchis, e ora pranzului duduitza, vino si matale mai tarziu sa-ti dam un damf de tocanitza intre ochi, la astialalti de la eurocevasileacuinchiriatmasini pute a transpiratie dar adulmec si-un iz de bunavointza, zice nenicul burtos: deci vreti sa mergeti pe carretera austral? pai asta inseamna ca trebuie sa iesiti in argentina si …hop-hop-hop, cum adica sa ies in argentina, vreau sa plec de aicisa din sudul lu sudul chileului pina la puerto montt, de ce sa ies in argentina, domnu isi aranjeaza cu aratatorul cutele de pe frunte, pare mai inteligent si mai alert, uite harta baietzasi, nu exista drum in chile din sud in nord decat daca intrati in argentina pe aici si apoi iesiti din ea pe la chile chico, ar mai fi o varianta pe la villa o’higgings dar acolo e de trecut cu bacul si nu functioneaza decat martea, dar martea aia a trecut, poate in 4 ani sa mai prindeti urmatoarea marti, si cit zici ca ne costa? pai 80 de para pe zi plus permis de trecut in argentina vreo 100 de dolari si daca lasati masina la puerto montt va ia tati inca 1500 de parai, franaaaa. Nea Miguele voi sunteti retea? da, pai si atunci de ce trebuie sa platesc pentru masina lasata la filiala voastra? ca deh, trebuie sa o trimita inapoi cu ferryul si ala costa si mai vezi pe cineva prost in incaperea asta in afara de voi care sa plateasca pentru asta? nu, hai la revedere si, de ce nu, sictir. Avis, aceeasi schema, sariti cu banu gros daca o lasatzi la puerto montt da’ uite aici o reducere si mai uite inca una, platouasu-i gata, masina e chevy, treci incoa, tit-tiiiiiit, tobias unde esti mestere, s-a rupt cu doua ursoaice punta arenasiene, i-au vrut trupu si portofelul, s-a opus la ultimul, adoarme in cot cind atinge bancheta.

ne asternem la … nu, stop, ce-s vitrinele alea pe stanga? cimitiru, capodopera, decedatu e-ncimentat cu bucuriile vietzii lui, pachetul de tzigari, canitza de mate, isus e prezent, inghesuit intre oi de plus si surprize de oua kinder, medalii si mileuri, daca as muri aici mi-as dori de-a dreapta un castron de salata de vinete si de-a stanga unul cu salata de boeuf, poate sa fie si cu pui, atat.

in mijlocul nimicului e nimic si vreo 300 de nandu care pasc rasfirati nimicul, 250 de kilometri fara benzina pina-n puerto natales unde pornim in cautarea marinarului olandez hugo, dar nu inainte sa servim o citirica la barul hotelului indigo, al mai clontzos local din puerto natales, acu 2 ani iti luai o tzuica si primeai un platouas cu sushi, “nu, nu, n-am cerut asta”, mai fetitzo, n-avem alune, ia si baga niste sushi din partea casei, comand vinul, astept sushiul, haihaihaihai, chelneritza aduce niste alune triste, malaka, de la greci ni se trage totul, inghit aluna cu noduri, unde-i domne hugo? nu-i, pastram formatia de 3 si ii dam bice-n noapte.

tobias are boxe la ipod, knowing me, knowing you, ahaaaaa, granitza e pustie, in buza vamii chiliene se termina asfaltul, argentinienii n-au bani de prostii, macadam, pietre zboara si bat darabana pe burta masinii, iepuri alearga prinsi intre faruri, vulpi ne taie calea, niciun indicator, nu tu un “hai ca mai e putzin” sau un “tine-o tot asa”, nicio benzinarie, avem un consum de optimism de 25 la suta de kilometri, e luna plina si lilieci roiesc pe linga masina, uuuuuuuuu, as-faaaaalt, dar ce spun eu, lumini, el calafate, capitala nationala a ghetarilor, au si casino la capitala si pizzerie unde rage shakira, shakira-shakira, SE POATE MAI INCET? POF-TIM? SE POATE SA DATI MAI INCET? fie, chelnerul batran e nemultumit, poate si dinsul e surd dar nu si-a pus cocarda-n piept sa anunte asta, n-au choripan aici, ghetzaragii nu-s ca grataragii, o ard toti hipsteri delicati pe mozzarella si martini.

Tobias o cocleste pe receptionera si se lipeste de niste bere gratis, prin perete se aud horcaielile unui tiranosaur cu sinusurile belite, hai welcome to jurassic park tocmai de aici, din capitala ghetzarilor, pizzeriilor si a jocurilor de noroc, el-calafaaaaaate.

microbuzul de punta arenas pleaca la 5 dimineata, muntii sunt sub zapada si gradinile gem de flori, din camere se reped pe hol sforaiturile calatorilor care au pierdut razboiul cu curatzenia, miroase a ceapa prajita si bocanci umezi, busul se smuceste pe drum in timp ce soferul trancane cu o vaduva neagra autostopista care si-a propus sa ajunga pin la bariloche fara sa plateasca, karma police iubito, mare grija ca te arde de n-o sa mai ai bani de bandana cu iron maiden, din turbarii si turme de guanaco o dam in mijlocul unei parcari uriase, nu? cica nu-i parcare ci chiar orasul rio grande unde fiecare locuitor are un harem de 18 masini si inca 5 in vama, deh, oras de frontiera.

din microbuzu puchinos trebuie sa ne mutam in autobuzul cu toaleta parfumata cu gel albastru, albastru, albastru, adulmec un curacao de oltchim, in barul pustiu al autogarii se lafaie black labeluri, dramubuieuri si courvoisieuri, nea miguel cu negru sub unghii vine seara sa se regaleze la rascruce de vanturi srl, trei japonezi zac incolaciti pe rucsaci si nu se intreaba de ce restul calatorilor stau cu pasapoartele in mana si au si niste hartii albe, ce-or fi cu ele, pina le pica fisa pierdem 20 de minute, uite si frontiera cu chile, jos bagajele si fundurile unde mainile vamesilor foreaza dupa seminte, fructe si legume care le pun in pericol tarisoara lor zidita de anzi la est si pacific la vest, nicio musca nu intra fara xray la buzunare, ce-i asta? dulceata mea impotriva constipatiei, a-haaaa, sa nu se mai intample, la asta ma rog si eu, un calator belgian impartaseste traseul viitoarelor calatorii acum merg aici si dupa plec in nord de unde incerc sa cotesc spre nord est si hatz inapoi in autocar.

dispare asfaltul, autocarul se hurducaie, shake roaaack and rolll, apar turme de nandu, si iaca si stramtoarea magellan, hopa pe bac, delfini cu piele patata de vaca, delfinu lu’ commerson dupa numele de fata, baga in paralel, uuuuu, sunt aici, ba nu, sunt acolooo, calatorii sunt extatici, delfinii giumbuslucari, e soare, miroase a mare, fleosc delfinii sar de la revedere, stramta stramtoarea lu magellan, oi, guanaco si nandu, copaci indoitzi de vantoase, in 2 ore suntem in punta arenas.

8 UV, atentie la soare urla un carton pe peretele hotelului tzinut de croatzi, sunt tone aici, miroslav, matko si cu dinka si-au facut case si biserici si pe juma de oras e desenat steagul cu patratzele hrvate, urbea duduie, oamenii o ard in maieu la 21 de grade, sunt grasi si tuciurii, rastiti si-ti includ spaga direct in nota ca sa nu te mai obosesti tu sa te gandesti ca de fapt n-ai chef sa le dai niciun craitzar.

Labradori zac in piata centrala intre chioscurile babelor care vand caciuli, cartofi si legaturici cu alge de mare, acum 2 ani zona era mai cazuta, acusi e glintz-ciunc-blinc, mr. proper si-a facut drum p-acilea, un coltz de austrie unde nimeni nu face siesta la 4, scap de milanesa si asado, in sfarsit fructe de mare si potol picant, inghit calmar, caracatita si creveti pil-pil, ma ard pe matze si au 4 kile de usturoi, ficatul imi da doi pumni inapoi, ii raspund cu un pisco sour la clubul marinarilor unde apare tobias, inginerul de ape din hamburg, hola tobias, como estas, o punem de-o fratzia inelului, maine plecam pe carretera austral.

welcome to jurassic park. sau nu, chelnerul supraponderal zice ceva de-o greva si ca nici vorba sa bagam carretera, tzara arde fratzilor, se bat intr-un oras cu c si blocheaza drumurile intr-o regiune cu a. roadtrip deci, iu-huuu, nu-i entuziasm ci de la arsura pil-piului, noapte buna.

trenul sfarsitului lumii nu are calatori, o doamna cu chipiu dat pe spate masoara peronul gol, 12 metri 45 la dus, 13 metri 78 la intors, tztztz, am gresit undeva, hai s-o iau de la capat, acum 100 de ani daca nimereai pe aici dadeai peste parnaiasi in hainitze dungate rupandu-si spinarile sub busteni, lemn in sus, lemn in jos, shinele erau de lemn, vagoanele erau de lemn, fierul era de lemn ca d-aia-i zice caii ferate xilocaril, cred ca nu aveau probleme cu scobitorile, talharii si violatorii si detzinutzii politici bagau toti de-a valma la taiat copaci si la umplut vagoanele, din pozele de prin ’20 surad duduitze cu umbrelutze venite-n vizita in misteriosul taram al tzarii de foc, fata ce periculos eee, da-mi sarurile ca ma ia cu lesin de emotzie.

Parnaiasii erau bagati in burta corabiilor, tzintuitzi de peretzi cu lantzuri, sufocati in praf de carbune, in muzeul inchisorii o duduca o arde madonna, casca si microfon minion atarnate sexi de ureche, fusta crapand pe solduri, niste mosulani o urmaresc balind, ce zice, ce zice, zice de tata tangoului, gardel, ca a stat si el la mititica, talharie sau ceva, cine sa mai stie, si uite aici in celula asta a locuit misticul, un nenica destul de imbecil cit sa-si otraveasca familia si apoi sa-si impuste cizma-goala, fara picior-si s-o prezinte ca pe-o dovada ca a fost ranit in timp ce se apara de atacatorul care i-a mierlit neamul, ce marca era cizma? era gianfranco ferre? atunci cred ca l-a durut mai tare decat daca-si tragea un glontz in picior.

si aici si-a baut ceaiul si si-a citit ziarul x-ulescu, detinut politic, de fapt gemea puscaria de anarhisti, baietzii cu fightclubul, toata lumea toata lumea sare acum cu mine, buenosul bubuia si nu numai de la bumul economic, nenicul asta a fluturat pumnul si vreo 3 manifeste, bingoooo, avem un castigator, l-au saltat, l-au bagat la cala si l-au trimis in tara de foc sa puna mana si el pe o carte, soarta politicilor a inmuiat inimile intelectualilor locali care i-au ajutat sa fuga, tzust, au taiat-o in chile, a fost singura evadare de succes din istoria inchisorii din ushuaia, restul au sfarsit murind de foame, de frig, unde sa scapi cind piciorul iti fuge de pe harta?

din ultima celula te fixeaza doi ochi mici si cretini inghesuitzi intre doua urechi enorme ale unui retard malevolent, cayetano godino, ucigas de copii, le batea cuie in cap si ii ardea cu tzigara pe pleoape, in puscarie i-au operat urechile, nu din motive locative, mai, hai sa facem loc de inca un detzinut in celula 25, pai nu se poate, stiti, e plina cu urechile lu godino, taiati-le, nu, medicii au crezut ca toata rautatea ii vine din urechi, harsht, sa le dam jos, nici o schimbare, piticul a fost casapit de ceilalti parnaiashi pentru ca le-a omorat pisica.

domnitza ghida face o reverentza si strange niste bacsisuri, batraneii ii pipaie antebratzul, pariu ca rautatea dumneaei e de gasit in alte organe excesiv dezvoltate, in galeria asta ce e? celulele ramase ca’n 47 cind puscaria a fost inchisa, de ce? pai zidul berlinului de ce s-a prabusit, toate marile inchisori au probleme cu managementul si intr-o zi apare un semn mare pe usa “lichidare de stoc”, la buda un iz de urina vechi de 65 de ani iti da buna ziua, se strecoara si se agatza de modelul vaporului monte cervantes care a naufragiat in mijlocul beaglelui, toti turistii, vreo 2000, au scapat si au dublat pentru o luna populatia ushuaiei doar capitanul dreyer, rusinat ca a lovit o piatra, s-a sinucis, neamtz, am avut si noi unul, carol ii zicea, de pe vremea lui zambeste cald dintr-o poza  Racovitza, e inchis intr-o celula marunta, impreuna cu amudsen si ceilalti membrii ai expeditiei belgica, pe perete e o tablitza pusa de rapapatatierra expedition, arata ca o firma de administratie financiara, miroase a actiune de consiliu judetzean olt. romania.

in oras e carnaval, pe san martin turistii s-au mascat in sarmani-n-am bani, de unde sa am eu 20 de dolari pentru bluza asta, va dau 15- iar localnicii in burghezi pricopsitzi, fac cruising cu hyundaiuri tunate. welcome to jurassic park, pun pe mine hainutza de calator degajat si cer o bere artizanala beagle, 6 parai 330 de grame, ma fac pe mine 6 parai?

un englezoi in sandale baga sub nas niste ceva pe baza de carne tocata putrefacta,  baietii lui shackelton dupa luni de zile de carne de foca nu ar fi pus gura pe tocanitza expirata, miroase a mort si afara fanfara canta prohodul fripturicii, taci fata ca e ziua natzionala a drapelul argentinian, tu-tu-tuuuuuuu, susana parcheaza transporterul 4×4 in fatza hostelului si ne-am dus cu 70 la ora spre parcul national tara de foc, stooooop: gardianul e vigilent, de unde sunteti? pai romania si io din ushuaia, buenoo, pai matale ca esti rezidenta platesti 10 pesos si dumneata ca ai batut atata drum sa ne vezi 85, asta inseamna 20 de para doar ca nu m-am nascut sub drapelul lu mesiu belgrano, ptiuu.

Susana trage din mate, trage de volan, trage pe dreapta in fatza ultimei poste din lume-canci, ultima posta am vazut-o eu e la statia ucrainiana vernandsky, de fapt nu, la englezoii de la port lockroy, nu soro, asta-i ultima posta din america de sud unde un soi de tolstoi migaleste la stampile, are si cu pinguini si cu avioane si cu faruri si cu formula fericirii, o foca baga pe sub ponton, susana isi stramba limba-ntr-o engleza stricata ca mancarea britishului de dimineata, stii de ce nu vreau sa vorbesc engleza, stii? pentru ca tata a muncit cind era tanar pe vasul general belgrano si in ziua cind englezii l-au scufundat a facut infarct, a murit in fatza televizorului iar frate-miu a luptat in malvine si s-a dilit, nu are familie, e singur, inchis in sine, puta madre de englezi, nu vreau sa vorbesc limba lor, stii ca general belgrano era nava scoala si au murit aproape 1000 de oameni, susana trage din mate si in 3 secunde opreste sa ia un englezoi cu cortu-n spate cu autostopu, femeie esti nebuna? dusmanu, inamicu fofilat la camping, bagi lupu’n transporter? susana e neclintita, opresc pentru ca as vrea ca si fetele mele sa fie luate cu autostopul atunci cind calatoresc prin lume, sa nu fie lasate sa mucezeasca pe marginea drumului, asa deci, pai si cu imperialismul britanic ce ne facem? cum ce, ii rupem pe genunchi, uite acum autoritatile ushuaiene au zis ush-ush si nu au lasat sa intre-n port 3 vase de croaziera sub pavilion englezesc, asta inseamna 6000 de turisti care veneau sa-si toace pensiile aici, n-avem nevoie de banii vostri de piratzi, prefer sa platesc taxe mai mari decat sa-i las sa calce pamantul nostru, susana asta-i short term memory loss, tocmai ai vrut sa iei un nenica in masina, n-am nimic cu turistii ci cu vasele, p-alea sa nu le vad, puta madre de englezoi.

Niste lemne blocheaza un curs de rau, e o castorie, s-au inmultit ingrozitor, au distrus padurile, acum niste ani primeai 100 de pesosi pe un castor mierlit, mai mult decat pe un indian selk’nam, si guanacosii sunt o pesta, despre vulpi ce sa mai vorbim, de chinezi ce parere ai susana? turistii se-nghesuie la poza la capatul rutei 3, a mai asfaltata sosea din patagonia, de fapt singura, mii de kilometri pe macadam, pai de ce crezi ca mi-am luat transporteru, bag si cate 1000 de kilometri pe zi, fetele stau in spate, dormim inauntru, gatim, trebuie sa merg la chilieni sa-mi mai iau unu, nu-i suport ca i-au ajutat pe englezi in razboi, tradatori ticalosi, dar au masini mai ieftine, trebuie sa bag banii in ceva.

Susana s-a fript la coralito, in 2001 cind a-nghetat guvernul conturile, 7000 de parai au fugit in alte buzunare, beeeeei, de unde ai avut matale atatia bani, cu ce ziceai ca te ocupi? profesoara de literatura si comunicare, in 3 ani iese la pensie si va castiga 3000 de dolari pe luna, frate-miu a predat istorie la liceu si lua nici 300 de parai, da’ dar zece ierni in ushuaia se considera munca grea, tinerele mintzi sunt inghetzate si se deztelenesc mai greu, zdrong-tronc, ce faci acolo susana, iaca ma chinui cu harletzul sa scot prostia din mintea lui miguel dar are creieru bocna, frig rau in tzara de foc, transporterul se opreste pe marginea unui santier, un porumbel alb aduce in cioculetz bomboana de pe tort; casa de 40000 de dolari, gata facuta, o aduc, o leg la curent si apa si m-am mutat, la inventarul vietii da pe plus: 2 masini mari, o casa, 3 fete si un sotz infidel dar cu reputatie buna in marina comerciala.

Soimii atarna ca gainile pe linga gratarul unde se frige choripanul, susana si-a facut planul, in 3 ani fetele sunt toate la facultate, stinge lumina, inchide ferestrele si gazul si p-aci ti-e drumul, europa scrie pe bilet, sta un an poate doi, da pe gat paharul de bere beagle neagra-dulce-amaruie, listo? welcome to jurassic park, facem cruising cu transporterul pe avenida san martin, alaturi de inca o mie de masini care ard benzina fara rost, cum fara rost, vede pietonul ca am masina, ca viata e frumoasa si plina de bogatzii aci la capatul lumii, sub drapelul domnului belgrano, aquí está la bandera idolatrada, la enseña que Belgrano nos legó, cuando triste la Patria esclavizada, con valor sus vínculos rompió.

un barbat cu fatza lata de grizzly si ochi putini, de arici, asteapta demn la birou, linga el e cartea de oaspeti a muzeului yamana unde 3 francezi au scris ieri ca ar vrea ca explicatiile sa fie nu numai in engleza si spaniola dar si in franceza, baieti napoleon facea si dregea acum 200 de ani si nimeni din ushuaia nu-si mai aminteste de louis de funes, muzeul yamana e mic ca poporul yamana care a fost casapit de europeni la colonizare, la sfarsitul secolului XIX, greu mai gasesti picior de indian yamana in tara de foc, oricum nu stateau deloc bine pe picioare pentru ca nenicii astia traiau toata viatza in canoe, pe ciuci, barbatul vana foci si seara, cind trageau la mal, guanaco, femeia era responsabila cu barca, mereu la carma, la vasla, pescuia, culegea scoici si inota uneori de la mama dracului din mijlocul golfului unde-si tinea barca pina la mal, tot femeia era mama focului pe care-l carau mereu cu ei, magellan a vazut sutele de lumini la mal si d-aia i-a zis tara de foc, pai si cum nu se parjolea canoea daca isi carau focul pe apa, umezeala maicutza-umezeala mare, d-aia il si luau cu ei, ca sa-si incalzeasca oasele golase, caci da, nici vorba sa arunce o treantza pe umeri, de fapt hainitzele bagate pe gat de misionari le-au si venit de hac, intr-o clima umeda si rece, nu se uscau niciodata si-i secera pneumonia, basca jegul strans un ochi pe fatza unul pe dos, in juma de secol omul alb l-a trimis pe veci la culcare si tot ce-a ramas din micul yamana cu picioare strambe sunt niste poze nude si cateva diorame prafuite, konetz film.

vadim tudor+vivienne westowood ai triburilor de indieni sud americani sunt insa selk’nam zisi si ona, mari, inaltzi, latzi, total tripatzi, inventatorii conceptului de emoticon-isi desenau fatza astfel incat stiai ca domnitza de la coada de la peste e fiica unui om cu 3 canoe, deci o partida si ca azi e manioasa ca i s-a rupt o unghie cind construia un arc din tendon de guanaco mestecat incet de unchiul ei, stati, astia sunt tot yamana, selk’nam nu erau pe peste, erau munteni in blanuri care descoperisera conceptul de internat, bagau flacaii intr-o coliba gigant unde-i tineau chiar si un an si-i invatzau sa fie barbati, sa aiba grija cu doamnele ca daca se poarta nasol odata vine hain-o femeie apriga si suparacioasa care spala cu ei pe jos, pe afara cit era ziua de lunga se perindau halpen si shohort,  krah si krahn, spirite cu capete triunchiulare sau pete de leopard, coarne si dungi de parnaiash, design revolutzionar si ciuperci halucionogene.

Muzeu nu zice nimic de macelul indienilor condus de romanul Julius Popper, autoproclamat rege al tzarii de foc cam pe cind al nostru Carol ne mai spala putin picioarele de pamant si urechile de ceara, Julius a cautat aur si-a gasit, pina la 35 de ani a ajuns mai smecher ca patriciu, batea moneda de aur si si-a crescut armata proprie cu care vana indieni, cati ai prins 5, dovada? iaca manutzele, bine, poftim 5 lire, urmatorul, eu doar 3, 3 lire, pe domnu Julius l-a prins karma police si l-a tras pe dreapta pe o stradutza din buenos aires. konetz film.

tu-i capu ma-sii, am gresit ordinea salilor, sunt 3, care erau sansele sa o iau invers, din secolul XX ajung tzusti la glaciatziune, un panou zice cum ghetarii acopereau tara de foc si cind au pierdut teren ca thatcher in ’90, au navalit apele si-au rupt tara de foc prin stramtoarea magellan de continent si au creat canalul beagle, periculoasa apa, harta e intzesata de epave, cind ti-e lumea mai draga crashtopetz-zdronguletz, ti s-a crapat chila intr-un bolovan, scoti fanfara si barcile de salvare si te-am pupat, a-haaaaa, d-aia am stat noi pe ushuaia 6 ore la intrarea in canal, am asteptat pilotul special de beagle, pe valuri de 8 metri oricine e smecher, dar cine se pune cu linistea aparenta, eee?

E 8 seara, grizzlyul ma izgoneste, n-apuc sa scriu in cartea de oaspeti despre nea Popper, ca nu-i roman sigur, ca-i marketing unguresc, ca noi suntem ospitalieri si painea lui dumnezeu. si mai cu seama francofoni, bienvenue a jurassic parc.

la 8 dimineata punem piciorul pe pamantul ud argentinian, ploua cu bulbucei, rusul arvan isi tarashte un herpes cat un cap de copil si geanta cu rotile pe asfalt, zdrum-zdrang-zdrof, nu-i nimeni pe strazi, ne spargem care-ncotro, ca o molima in 16 zari, se vede treaba ca toate drumurile duc la yakutsh hostal, incet-incet vine hugo, profesorul olandez, tobias, ingineru hamburghez si elvetzienii plecati in jurul lumii dupa ce si-au lichidat la piatza fosta viatza, babele surori nemtzesti sforaie deja pe o canapea de piele plesnita. Linga ele, un domn cu varsat de vant ma amusina si-mi arunca un oscior: stii de accidentul de tren din buenos aires in care au crapat 50 de oameni si au fost raniti sute? nu domle ca eu abia am coborat de pe vas, am fost in antarctica unde there’s no countries, and no politics too, aaa-haaaa pai ia de aici, e 9 juma dimineata si eu servesc politica, merge la tzanc cu berea artizanala beagle la 20 de pesosi, asta inseamna vreo 4 parai jumate, beeei, ce faceti voi aici cu inflatia ca intorci spatele si tzusti s-a mutat 20 de metri mai sus, varsatul de vant varsa informatie, omul lucreaza la o banca si e conectat la serverul central al magariei peroniste, stie tot, cum vicepresedintele tzarii are tipografie si a tiparit pesosii argentinieni cu seriile s si t, au bagat bani pe piata care nu sunt scosi de tiparnitza statului, tztztztz, au privatizat calea ferata si proprietarii, desi au primit subventii de la stat, le-au cheltuit pe silicoane pentru buze, sa le aiba mai pufoase cind pupa poponeatza cristinei kirchner care, atunci cind a aflat de accidentul de cale ferata stii ce-a facut? imi tin respiratzia, a) ar fi putut sa dea vina pe chilieni, b) ar fi putut sa spuna ca e un atentat terorist, c) ar fi zis imi pare rau, demisionez, d) nu stiu, varsatul e tot o manie, nu, nu si iar nu, cristina a plecat la ea in provincie sa comemoreze 2 ani de la moartea sotzului si nu si-a murdarit manushitzele, femeia asta n-are suflet, varsatul n-are suflu iar eu n-am bere.

Plec la muzeul naval+arta+antarctic+istorie din Ushuaia, facut in fosta parnaie a tzarii de foc deci e si muzeul inchisorii, e urieshesc si neincalzit, duduitzele de la receptie scot aburi pe nari cand iti mazgalesc biletul si-ti spun ca poti sa te intorci sa-l vezi zilele urmatoare daca dovedesti cu pasaportul matale ca esti chiar tu, iubitorul de cultura marian, au 5 exponate dar o tona de text, dupa 4 volume mi-au inghetat piciorutele si abia am reusit sa trec de bucata de istorie maritima, un pic de antarctica si o linguritza cu praf de cunoastere despre indienii yamana care o ardeau pe aici inainte sa vina darwin, misionarii, alcoolul si varsatul de vant sa-i stearga din inventar, uite-l pe fritz, milionaru care desena reclame pe camioane, baga un boncaluit de cerb, il salut cu un calusaru, mai mult ca sa ma incalzesc, vederea lui fritz imi activeaza pavlovul din mine, mi-e o foame de crap, pe vas aveam 3 mese pe zi, v-am pupat ma intorc maine.

Orasul e plin de antarcticansi ratacind dezorientati, restaurantele sunt goale, e devreme, nu si pentru foamea mea, in acvarii se foiesc crabi uriasi cu picioare de nadia auermann, mancarea e searbada si chelnerul necajit, turismul din ushuaia s-a dus in cap, spaniolii stau acasa, de unde erau 20% acum sunt abia 5%, pai si asta-i motiv sa am nisip in paste? ia o grapa ca trece, poate vin americanii fantazeaza mai departe nenicul privind visator pe geam, cam ca bunicu-n ’60, nu se mai fac americani d-aia de care vroia el sa vina, welcome to jurassic park, de fapt ce zic eu, e planeta maimutzelor curat.

ori drake e de treaba ori am luat eu pastilele pe orificiu ala bunu, sunt vie, maninc supa, maninc si sushi, vorba vine sushi, niste orez cu peste si branza philadelphia la mijloc, jane, englezoaica scheletica cu picioare ciclam se bucura, isi da ochii peste cap ca intr-o reclama proasta la pate, mmmm, usually i don’t like sushi but these is really mmmmm, atat de bun ca limba engleza se dovedeste saraca, trai-ti-ar interjectia, fritz comanda a 3-a sticla de vin, e ultima seara, doar n-o s-o petrecem treji, duce palmele la gura si scoate un raget adanc, din vintre, ca un boncaluit, pentru ca este un boncaluit, fritz e in rut, a pus ochii pe chelneritza veronica, rage inca o data si apoi o pune pe fiica-sa sa-i ceara veronicai sa-i fie mama, veronicaaaa, veronicaaaa, gasca olandeza canta intr-un brudershaft unduios, capitanul in costum tzine un speach, veronica rade stanjenit cautand din ochi candid camera, fritz are vreo 65-68 de ani, e bronzat si pricopsit, cu ce te ocupi ne-a fritze? pariez pe imobiliare ceva, canci, pierd, luati de aici specie mai rara ca balena albastra: vopsitorul de reclame pe camioane, como? da fratziorilor, omul a pictat de mana camioane si acusi a platit vreo 16000 de para pe o camera pe puntea a mai smechera, cu 3 geamuri, baitza eleganta si paturi cu cearsafuri de satin.

“ce zodie esti?” vine intrebarea cheie, veronica spune ca e taur, fritz e berbec, mai rage o data, veronica zice ca nu-s compatibili si pleaca sa aduca desertul, intra in restaurant cu palariuta de carton cu borurile ornate cu bomboane de ciocolata, in fiecare ciocolatzica e cite-un drapel, toti antarcticansii au tzarisoarele expuse, sa moara racovitza de ciuda, tricolorul a fluturat maiestuos infipt intr-o trufa, sampanieeeeeeeee, cioc, cioc, salud, prost, noroc, noroc urla fritz, noroc urla tobias, noroc zice si hugo, hai la dans.

Reveliooooon, revelioooon, pe punte se danseaza in cerc, raaaa-luuuu-caaaa, silvana a pus ochii pe mine si ma trage sa dau din fund pe abba, incerc o fofilare dar ma ciocnesc de pieptutzu susanei, profesoara de literatura-feminism-cultura si, aflu acusi, dans, o arde shakira, klaus are capu rosu si tavaleste chinezoaica, thorsten imi spune ca petrecerea adevarata e subpunte, nooooo, duble standarde, ma impiedic de ceva mic si transpirat, e secundu capitanului, muci, dupa 5 luni de antarctica pleaca acasa la valparaiso, ma-nvarte a la fox, brasov, chefurile din ’87, baietzii de pe zodiace au incolacite tatuajele in jurul unor babatii excitate, sotzii le supravegheaza mohoratzi, dirthy dancing curat, patricio ma combina la o salsa tip piftie, tremurat din genunchi si miscat aritmic din solduri, fritz boncaluieste apoi baga un dans austriac cu plesnit de gambe, la divertisment.

Hai welcome to jurassic park, e 2.30 dimineata si dani se foieste pe holuri cu niste dvd-uri in mana, care-i treaba chico? iaca pun niste filme copiilor, cineva trebuie sa aiba grija de viitoarea generatie de clienti. geologie de genealogie.

ps. gata fratzilor, am terminat cu antarctica, de maine incep cu greuceniile din tara de foc si chile, adevarata tzara de foc zilele astea unde poporul s-a luat la tranta cu nea capitalismul. ultimul pare sa infranga.

Design a site like this with WordPress.com
Get started