cola costa azi cu 50 de centi mai mult decat costa ieri, pretu biletului de metrou aproape s-a dublat, s-a zis cu subventiile, cozi imense serpuiesc prin buenos, sarmanii orasului asteapta in rind sa suga de la stat, sunt multi saraci iar statul n-are decat doua tzatze si tocmai a dat cu cotul si a spart biberoanele, te uita dumnezeu la coada la abonamente de transport, sunt vremuri cacacioase, uite si vanzatorii ambulanti au trecut de la oferta de sosete la chiloti, 3 la 10 pesos. Cap compas si o tai in uruguay. Fac o ora cu rapida, mai nasol e sa ma catzar pe ea ca, deh, fuga-n uruguay e trucul tuturor cetatenilor care n-au viza de argentina, tzusti cateva ore pina in colonia, oraselul de peste garla, manci un crevete, bei o bebida si pe seara esti inapoi cu 3 luni stampilate pe pasaport, dar ai grija ca uruguayul e mult mai scump, e scump peste poate, poate ca e doar putin mai ieftin ca chileul, ma incordez, strang din fund, hai, loviti acum da’ nu peste fatza.

La coada la barca in fatza mea e un om cu-o maceta,  isi taie singur drum prin padurea de backpackeri, in spatele unui perete de plastic, impartiti pe sexe sunt baciul argentinian si cel uruguayan si ciobanitele aferente, stampileaza zdrang-trosc-panc, scriu, tone de hartie, ce va mai place sa va jucati de-a doctorul, unde te doare, uite aici in uruguay, da sa puna mama o stampila si o sa treaca, pe barca avem o pereche de girafe, una de albatrosi, 4 elefanti, 2 furnicari si 2 evrei galagiosi, elton john canta melodia din lion king, plecam pe apa maro, tai-tai argenti.., cind sa zic “na” am ajuns in uruguay, 4 vamesi gusteri cu burti imense lafaindu-se-n camasi albe la soare si drapel alb-albastru cu un soare rotofei si zambitor ca alexandru ghiza de la bzb.

Suntem in montevideo?  eu pentru asta am luat bilet, am ajuns in montevideo? o duduie tapir pufneste ingrijorata, nu senora, acolo mergem cu tu-tu-ul, uite autobusul, luati-va bagajul si veniti, banda de bagaje e inconjurata de elefanti, furnicari, girafe si multe oi, se bulucesc, behaie, mormaie, se agita, o alta arca isi varsa matzele in sala de asteptare, arata a miting anti-basescu, si voua v-a facut rau nu? da clar, el e de vina pentru tot, nenorocitu. Un neamt cu un picior poliomelitic trece pe un soi de bicicleta orizontala prin portile de securitate, mustatile vamesilor se infoaie, eeeee, is it a bird, is it a plane, il opresc sa-i faca poze, omul coboara schiopatand, e “decat” un olog pe care-l maninca-n fund sa faca inconjurul lumii intins pe spate, daca vrei tu little balls, hehe, hoho, hihi.

Welcome to Jurassic Park, pe un perete scrie mare “ma simt bine fara droguri”, fara ziceti, atunci de ce radeti ca prostii?

2 blonzi enormi tasteaza sincron in holul lui patio de montserrat, el are calcaiele crapate, ea un ulcior la ochiul stang, norte americanos por supuesto, alberta-canada, where are you from, romania, waaaw, acelasi waaaaw cunoscut, uimirea care acopera ca o frunza de maslin rusinea saraciei informatiei, frunza-i mica, saracia-i mare si vanjoasa ca mandria lui terente, au plecat de 6 luni din canada, s-au suit pe motocicleta urali, ea in atash, diii calutzule, diiii, de la nord la sud au strans in punga billa a amintirilor numai locuri minunate cu cazare mai ieftina de 20 de dolari, uite de exemplu mexic, acum ca americanii nu mai merg am gasit cazare la 14 dolari la hotel de 5 stele, mai e columbia unde am stat cu 17 dolari la hotel de 6 stele, in peru deja era scump la 20 de parai, chilienii sunt niste neghiobi care s-au aruncat la 50 iar argentinienii, cine se cred sa ceara  60 de dolari.. calatoria lor e un mercurial bine documentat, el e miles, ea e smiles, a cam tras-o curentu in cuibul mitraliorului si zambetul ii pleaca usor catre ceafa.

graham da o tura prin incinta, are dintii stricati si pentru ca cere doar 57 de dolari pe camera n-are bani sa ii repare, e patronul niuyorkez al stabilimentului casatorit cu o artista de sorginte argentiniana, cat v-a costat casa? ochii lui graham joaca-n cap ca imaginea pe televizorul meu sirius inainte sa-i rad doi pumni peste tablie, fugi domnitza de aici, auzi, am cumparat, locul face milioane de dolari ca nu mai suntem in 2001 cind puteai sa cumperi un cartier intreg cu banii de paine, pai si atunci cum ti-ai deschis pravalia aici, ai inchiriat? palatul a fost al unor baieti care n-au avut alta idee mai buna decat sa-l lase sa cada si apoi sa faca parcare, graham si cu artista au pus ochii pe cladire, au zis ca baga ei banii in reparatii, 57 de dolari cu 57 de dolari au tot cumparat vopseluri si platit ranforsari, te tin peretii daca te reazemi fin dar tzantzarilor e indicat sa le-o dai in nara cu sprayul, platesc vreo 10 mii pe luna si na, intelegi ca se chitrosesc la micul dejun. Ce avem aici? Kiwi si iaurt la promotie, o duduie cu barba de cosuri iti pune in ceasca o apa maronie si o arde maetre d’, stomacele din alberta chioraie, din romania li se raspunde cu un ghiortzait, barba de cosuri e darza si ne anunta ca nu-i nimic altceva de mancare. O pisica enorma trece prin salon, dinsa ce baga la matz? aaa, mitzi-i grasa ca-i castrata, interesant cum lipsa coaielor iti creste apetitul.

Welcome to Jurassic Park, decat bed and breakfast la expati, mai bine ca pisica operati.

compania chevalier pune la bataie fotolii de piele care se intind la 150 de grade, sampanie servita de o stewardesa ciufulita si o ora de videoclipuri cu un soi de seicaru puhav care-si ia shuturi de la toate femeile din viata dumnealui, n-are noroc si pace, cocalarii din fatza ofteaza intelegatori, femeile e nasoale isi spun in timp ce infuleca friptanele servite elegant de duduia cu parul in dezordine, apa, vin, suc? “nu sarna, dar bingo tineti?’ no , “lectii de tango?” tz, “haideti domnita, spuneti-mi ca aveti macar cursuri de gatit sau organizati un miss chevalier, avem 14 ore pina in buenos aires, am si costumul de baie in geanta de mana, stiu si o poezie in ungureste, de ce sa nu inovam si sa ducem divertismentul companiilor de transport long distance pe noi culmi ale penibilului?” n-am cu cine sa vorbesc, duduia e o retrograda, un element conservator, las ca depun eu un memo maine, ma apuc sa-l scriu dar contrarevolutionarii sting lumina, vin lichiorurile si cafelutzele, seicaru sta in freeze vreo 5 minute dupa care este inlocuit cu cel mai prost film al mileniului, larry crown, tom hanks si julia roberts nu mai prididesc sa fie ridicoli, cocalarii se bucura ca niste copii de cocalari, rad c-un ochi si urmaresc sarpele pe telefon cu celalalt, soferul se schimba si al de-a muncit pina acum cade lat pe fotoliul din spatele meu, horcaind ca un mistret cu deviatie de sept, fluier, dau acatiste, spun sapte sasi in sapte saci, bulbucii continua sa iasa, imi pun castile, adorm dar ma trezeste mirosul.

Parfum, levantica, ciubotica cucului, pusculita guvernatorului, ce dracu se-ntampla? gorobetii-si fac toaleta, fiecare cu sprayul sau in mana se parfumeaza dupa cum urmeaza: rotire de antebrat de doua ori deasupra capului, coborat in spate, intre omoplati, intors pe gat in fata, pe pectorali, axile, jos la inghinala unde insista fshhhhhhhhhh, cam 6 secunde viorelele improasca oualelele, oprit pentru 2 secunde si apoi continuat pe genunchiesi si soseta scurta alba. Fin. Ciufulita iubeste mirosul de depozit chimic la 8 dimineata, le zambeste cald si le ofera mate, am levantica in ochi, in rinichi, fac pipi levantica, imi beau cafeaua cu gust de bradutz de masina, hai ca am ajuns in buenos, cocalarii cinta manele espagnol, corazon frant, isi iau bagajele, isi dau jos uniformele calcate si aseazate ingrijit in pungi, ce sa vezi, sunt marinari, elevi de scoala navala, de unde vin eu asta inseamna ca intr-o zi unul din ei poate va ajunge presedinte. Ce norocoasa sunt sa calatoresc cu viitorul presedinte al lui Jurassic Park, poftiti numarul meu de telefon, sunati-ma cind o sa aveti nevoie de un consultant de imagine, cineva sa va aleaga sosetele si sprayurile. felix cum credeti ca a inceput?

Un convoi de 20 de masini se insira la bariera, rangerul are palarie si sade cracanat sub privirile admirative ale unor madame supraponderale venite tocmai din buenos sa vada dinozaurii, sunt periculosi? nu doamnelor, nu va temeti, sunt aici sa va protejez, cind se va face un film despre viata lui sigur va fi jucat de tommy lee jones, trosc-prosc-zdrang, portierele se inchid si plecam in Valle de la Luna, prima oprire, portierele se deschid si mirosul de praf incins e inghitit de cel de crema de protectie solara, mamele isi ung pruncii iar tatii pozeaza pietre in devalmasie in timp ce tommy lee turuie in spaniola despre triasic, geologie, uite ce vegetatie bogata era aici, iaca frunza veche de 500 de milioane de ani, unde, unde, un flacau cu plete si ochi apropiati strange o carte cu dinozauri la piept si-si asista tatal care joaca rolul ecoului rangerului, “a zis ca frunza pietrificata are 500 de milioane de ani vechime”, “a zis ca fosilele sunt din triasic”, baietul intreaba rangerul “deci fosilele sunt din triasic?”, “e adevarat ca frunza asta are 500 de milioane de ani vechime?”, tommy lee raspunde constincios, tatal da din cap serios, ihi, da, da, stiam si eu asta, o duduie cu celulita isi catzara pulpa carnoasa pe un pietroi in timp ce insotitorul cu chica ii arde o poza tip fata de la pagina 5, trosc-prosc-zdrang, portierele se inchid din nou, plecam prin praf spre al doilea punct de oprire, toata lumea afara, rangerul anunta ca Ischigualasto-numele parcului- ar putea sa insemne in limba indienilor diaguita ceva gen “inefabila usuratate a existentei” sau “ludicul blestem al fertilitatii” dar nu stimati cititori, nu inseamna nimic, tatal ecou se arata dezamagit, fiul isi apropie si mai tare ochii “deci ischigualasto nu inseamna nimic?”, rangerul nu raspunde, in limba indienilor diaguita inseamna “pleaca de aici ca ti-o furi”.

trosc-prosc-zdrang, portierele se inchid din nou, zonda arunca aer fierbinte in masina, coloana trece peste morminte de herrerasaurus ischigualastensis si eoraptor lunensis, doi din cei mai vechi dinozauri din lume, portierele zboara din nou, un domn cu acordeon se instaleaza pe un bolovan si da drumul la melodia din amelie, uite ce idee buna de pedeapsa la popa prostu-iei acordeonu, te sui in masina, conduci 897 de kilometri, ajungi in valle de la luna si canti la mormantul dinozaurilor melodia din amelie, stii tu, filmul cu piticul de gradina.

“Am gasit o piatra cu aspect deosebit”, copilul cu ochii apropiati ma priveste undeva in varful nasului, “am vazut un guanaco in drumul incoace”, “tatal meu are 4 sani si il cheama beatrice”, nu, n-am ajuns pina aici, tommy lee ne mana catre masini “aveti 2 minute sa fotografiati ciuperca”, omul ecou il ajuta “avem doua minute sa fotografiem ciuperca”, azi sunt doar 4 rangeri, cu 2 mai putini, unul s-a stricat si unuia i-a murit mama, “e adevarat ca avem 2 minute sa fotografiem ciuperca?” intreaba copilul cu ochii apropiati, nu micutule, mai ai 1,14 minute.

trosc-prosc-zdrang, portierele se inchid din nou, ajungem la concha de bochas, terenul cu bulbule, se formeaza exact ca perlele, “ca perlele” repeta ecoul, rangerul e nervos, infiereaza tineretul din ziua de azi care a distrus cateva din sferele de piatra si a grafitat bolovanii, disculpe, disculpe, sunt linga tommy lee, o scald in spaniola si imi dau nestiinta cu burta la soare-n engleza “what exactly are those spheres?”, hopaaaaa, copilul ingheata cu cartea in mana, ii simt ochii scobind un punct in spate, rangeru e-ncurcat in ceva povesti cu microorganisme avare care aduna argile si pietricele si formeaza mingiutele de piatra care sunt scuipate apoi de pamant, “de donde es?”, copilul inghite raspunsul si-l poarta in pantece 1 kilometru pina la masina, buuuuum, ii explodeaza in burta, pe gura ii iese un “see you” cind deschid portiera, a avut o zi mare, o piatra rara, un guanaco si o romanca.

Welcome to Jurassic Park, to jurassic park repeta ecoul cu barba, e adevarat ca sunt romani in jurassic park intreaba copilul cu ochi apropiati, cateva exemplare doar, mai rare chiar decat eoraptor lunensis.

Un saint bernard enorm se fatzaie in carciuma benzinariei unde beau o bere andes si citesc ziarul andes, din cind in cind ridic ochii si, ce sa vezi, andes linga andes linga andes si cu un pic de andes, nea jorge care pune benzina constata zgomotos ca este o zi frumoasa, se bucura saracu de un pic de nor, un herpes umil pe gura lui andes, uuuuuuuuu, alunec pe serpentine, pe un indicator scrie “toca la bocina”, a dracu ceha, daca ar fi scris si ei in spaniola poate intelegeam, ma prind dupa vreo 37 de minute si 1297 de curbe ca trebuie sa claxonez, astfel voi speria adversarul care va trage de volan si va cadea in prapastie lasandu-mi loc liber, tu-tuuuut, soimi atarna din 200 in 200 de metri la roadkill ca potera romaneasca la spaga, soseaua e sparta de un torent, toca la bocina sa gonim pestii, andes sunt rosii vapaie, tornade ridica nisipul fierbinte, hai cu villa union ca ma prinde noaptea pe drum si-mi rontzaie frigul tzurloaiele.

Pe stanga e un hotel rosu, infipt in pamant rosu cu personal imbracat cu veste galbene pus pe ciordeala, un nene cu par slinos mi se aseaza pe umar si-mi sopteste in ureche rapido-rapido-suave-suave: camera e 400 dar daca dati 300 cash e a dumneavoastra, se face fratelo, are wifi si sapunuri mici si rotunde in baie, niste chinezi tortureaza o tastatura in hol, slinosul se insinueaza, ii arunc mingea “unde as putea sa cinez?”, waf-waf, cum unde, la dentelibre, locul unde poti sa maninci cat tzap vrei, eee uite asta mi se pare o frumoasa proba olimpica, se apropie de masa campionul en titre la inghitit tzap, jose morenooo, jose a reusit sa inghita in doar 43 de minute 6 kile de parilla de chivito, sa vedem daca astazi isi poate depasi propriul record.

In dentelibre nu exista dusumea, mesele sunt puse direct pe pamantul rosu pe care se tavalesc niste caini teshitzi, ce excentric, credeam ca e tara ciobanescului german, hm, imi iau tzapu de carne si tzapu de bere, masa se misca, pun un caine sub un picior, tot nu sta, se hatzana grozav cind incerc sa folosesc cutzitul, invat cum sa maninc de la copilul de 4 ani al familiei de termite care a ras tot si a lasat in urma un munte de oase, unde a intrat proteina bat-o vina ca nu-i nici pe ceafa si nici la teschereaua burtii? a fost doar in hol dar cind sa ia loc in salon, harsht a fost poftita afara pe la subtioara si pe la inghinala pentru ca in Jurassic Park nimic nu-i lasat la voia intamplarii, maninci ca un animal si apoi da-i tzapu jos pe pista sanatatii, de la dente libre pina la benzinarie alergi pe aleiutza amenajata de primarie, genunchi la piept, 1-2-1-2, faci zece flotari si uite asa ramai mandra si subtirica si cind baietii fac toca la bocina tu stii ca de curbele tale periculoase le este frica. Mai serviti niste capra?