Archive

Tag Archives: cu program

80 de euro si ai ajuns in sardinia. din mai, wizzairu are cursa directa pina la alghero. pe locuri-fiti gata-start, buluceala pe scara avionului, halimai pe culoar, busculada la scaune. politica darwiniana a wizzairului ma scoate din minti: biletul nu-i cu loc, daca vrei unul trebuie sa marci banul, daca nu vrei sa marci banul atunci trebuie sa infigi cotul in-mereu e-n dreapta ta o baba iute de picior, care se strecoara in fatza dupa tactici indiene invatate la scoala de vara ’87, la coada la macelarie. nu exista liniste pina nu ti-ai pus jos fundu in aeronava, nimeni nu se relaxeaza pe scaune in sala de asteptare, o incordare se citeste pe figurile romanilor care pregatesc tacuti asaltul. in spatele pupitrului, un baiat cu cosuri vorbeste tare la statie, intr-o engleza stricata. genul copilasului de invartitor-spaguitor care lucreaza intr-o regie-companie de stat si, cind vine timpul, isi infige progenitura stramba, ca pe-un stegulet de cocktail in inima colectivului format din alte odrasle inepte. 5000 de euro pe luna-mi-a zis mie un baiat care stia bine sistemul-atat e salariu de entry level la tarom. functionar, fara responsabilitati dar cu program fix de la 8 la 15, daca reusesti sa nu intarzii si sa nu-ti capsezi maneca sacoului de scaun, poti in cativa ani, 1-2, sa ajungi la 10.000 de euro. nu creeeed!!! ba sa crezi-mi-a zis mie baiatu care stia sistemul. pai si atunci ce nevoie au copilasii de smecheri de bacalaureat si de facultate? n-au, dar il dau si dau spaga la doamna directoare pentru ca vor sa-si ajute toti colegutii sa treaca.

parca sunt intr-un banc cu arghezi, iar mi-a alunecat piciorul si m-am indepartat de sardinia. revenim.

in poporul din sala de asteptare identific vreo zece persoane care par dedicate turismului, un careu de intelectuali, ei cu picioarele goale in mocasini de piele intoarsa, camasi pastelate, ele cu centuri si ochelari de soare jacqueline onassis, degete invartite-n inele mari de argint, bratari forfotitoare, soapte. o pereche, el cu bocanci si sapca, ea cu broboada si conversi, patru unguroaice cu parul impletit cu panglici si salvari de panza topita. in rest, babele care merg sa serveasca o canita de apa replicilor lor mumificate in sardinia, cativa pui de cocalari cu par tepos si tample rase, cateva corcotzoaie tinere si bronzate, una din ele, povestindu-le sfatoasa celorlalte, despre amorele sardinian care are hotel si inima larga si generoasa in care a primit-o pe ea, dintre toate fetele din lume, cu chirie.

baiatul cu ten vulcanic si statie da startul, mamaile trec ca o turma de bizoni, se urca-n autobuz, curci pe scaune, imi spun ca ar trebui sa cobor ultima ca sa culeg si ouale pe care le lasa-n urma dar nu pot. valul ma scuipa la scara avionului pe care atarna deja ciucuri de oameni. scara vibreza, in indoitura cotului imi apare capul unei fetite de 6-7 ani pe care maica-sa o mana hotarata din spate, ma-ntorc catre mama si-i arata puhoiul de oameni impietriti intr-o bariera de netrecut in fatza, zambeste pisicher, “corect, am incercat” imi spune fata ei de oaie surazandu-mi dintr-o oala de ciorba, inca un pas, capul fetitei e din nou la subratul meu, nu zic nimic, ma-ntorc si privesc oaia, oaia se uita-n alta parte, fetita se retrage.

si tot asa de 4 ori. stewardesa e demna, verifica biletele, alergand cu papornite si copii, romanii umplu ca gazul incaperea, gaz sarin care ne otraveste vietile. goana imi aminteste de filmul lui iepan, peisaj dupa embargou, de disperarea alergatorilor ca nu vor prinde tarabe si vor rata o zi de comert in iugoslavia rupta de razboi.

aici n-ai cum sa ratezi plecarea, n-ai cum sa nu ai loc, dar paranoia agita mintile, inteapa ca o musca tzetze manutele romanasilor care se invart, se lovesc, se-mpotmolesc intr-o degringolada nesfarsita, daca nu am prins locul cel mai bun, daca nu sunt aproape de prietenu costica, aia mica vrea pipi, hai sa ne mutam linga toaleta, as vrea si eu la toaleta, acum, ca fac pe mine, lasa-ma domne sa trec la baie ca fac pe mine. decolam cu intarziere. toata lumea e incruntata, pachet de nervi. oriunde as pleca, oricat m-as scutura, tara e mereu cu mine.  nicio scapare.

in stanga drumului, invelit in carpe, creste un imens palat de scobitori, este opera din hong kong, impletita toata din betze de bambus, in colivia gigantica azi are loc reprezentatia tinerilor artisti ai operei cantoneze, si e gra-tis, ce incantare, o coada uriasa se incolaceste afara, militieni intind benzi si pun stalpisori care organizeaza multimea, in pavilionul din fatza chinezii fac uauuuuu si-si rotunjesc ochii la vederea machetei proiectului castigator al operei, in 2-3 ani, la cum erupe hong kongul, in locul nuielelor de bambus vom avea gradini suspendate, galerii de arta, sali de spectacole mii si stele faclii, eu as baga si-o shaormarie si macar un kaufland sa te-ajute cu un wurst inainte de reprezentatie, copilitze-n uniforma impart programul serii si un dosar cu qr cod pe el care, scanat, te lasa sa intorci cu degetul aratator opera pe partea dreapta, apoi pe stanga, in fatza e buluceala, militienii au dat drumul unui sarpe de oameni sa intre, iu-huuuu.

teatru de bambusbatranii alearga pe scari, organizatori striga ceva dupa ei, ce se intampla? domnitele cu pliante ne roaga sa nu ne grabim pentru ca sunt destule locuri pentru toti, nimeresc linga o orca din alabama, nadusita isi face vant cu programul, chinezii se precipita pe scaune, se cauta, niste tataitzi se distreaza scanand qr codurile, linga, altii joaca pe tableta angry birds, se urla, se cheama, se boncaluieste, se dau telefoane, sotul transmite live sotiei atmosfera urinara de la coada de la toalete, de fapt tace si surade pe ecran in timp ce dinsa ii zambeste inapoi si ii face cu mana, gong, se sting luminile, cortina de matase rosie falfaie si incepe spectacolul de opera cantoneza, un ghiveci amuzant de balet, costume, cantece, teatru, arte martiale din care nu-ntelegi nimic dar razi ca boul pentru ca eroina principala miorlaie in distress, face pasi mici, isi misca penele de paun din par, e machiata viguros, pometii-s chituiti strasnic, stai ca a inceput sa functioneze si subtitrarea, doua plasme traduc sincopat vorbele personajelor.

teatrul betzecumva imi amintesc de vremurile irinei nistor zgariindu-mi timpanul pe filmele cu bruce lee, cred ca prin 87-88 am prins o caseta cu good fellas tradusa de un nenic cu aptitudini de client service, omul habar n-avea cu traducerea, tacea si statea la panda ca o felina si apoi tasnea si iti facea o sinteza a discutiei: “au zis ca nu-l plac pe cutarica si s-au certat pe ceva neesential”, dar cind era vorba de scene de actiune se entuziasma anuntandu-ne ca o sa urmeze ceva tare de tot, “nu parasiti micile ecrane”, pacat ca nu poate sa spuna ce-o sa se intample, inapoi la opera din hong kong, ecranele tac, inteleg ca printesa cu paunu-n cap tocmai a primit o vizita de la o mica delegatie de fugari pe care-vigilente-fortele de ordine le-au arestat, unul din parnaiasi e logodnicu fetei, el l-a ajutat sa scape de la ananghie pe fiul imparatului x care a fost ucis de fratele sau care vrea sa puna mana pe coroana, printesa cu pene-n par trebuie sa-i ajute pe fugari pentru ca sunt rubedenii, logodnici chiar, apare un gras, chinezul chel de linga mine zboara-n tavan de incatare, a recunoscut personajul, e printul, hatrul print, fratele printesei-paun, dolofanu nu vrea sa-i primeasca pe fugari dar se razgandeste cand mai apare o dama, cine e dinsa? n-o sa stim niciodata, ecranele s-au gripat iar.

telenovelapauza 15 minute, opera reincepe, suntem intr-o padure de bambus, printesa s-a casatorit cu logodnicu sau, grasu a luat-o pe fata cea frumoasa, grasu are o fiica adolescenta care se teme ca mama vitrega o va bate, printesa e deja batuta de sotz, multa violenta, sala rade, femeile aplauda, da-da-da, muierea trebuie strunita, copilul trebuie educat, cu karata, ca-n viata de kungfuist, prin sala se plimba spectatori cu carje, bastoane si rabdare subtire, cunosc legenda si s-au plictisit grozav.

actul 3 intervine salvator, prea multa arta strica, eu zic sa bagam un shopping .juma de sala e afara. venit, vazut, bifat, plecat.

Design a site like this with WordPress.com
Get started