Archive

Tag Archives: dracu

dimineti cu corpul didactic

November 12, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

termopan la intrare, o fi intrarea artistilor da’ si ei e oameni si le place sa nu-i traga curentu, clap-flap, 14 trepte s-un manechin de straja, hacuit, infipt intr-un par, drapat intr-o carpa verde, bezna, pe-un a4 prins de usa scrie sa nu vii nechemat si daca totusi ai venit sa nu ciocani, sa nu suni, sa nu strigi, sa nu respiri, “odata am auzit un scarpinat la usa, am crezut ca-i vreun caine ceva, cind, un preten: de zgariat la usa n-ai zis, asa c-am incercat” alexi rade gros pe sub mustata cat coada de vulpe, o coada de vulpe la dreapta, una la stanga, roscate si manoase se reped catre ochi, poate sa stranga-n ele mancare pentru o saptamina dar prefera bautura.

e 12 si sticla de teachers e aproape gata, marx, engles si alexi au stins-o, “intra, intra, stai jos, dinsu e pictoru cutarica, dinsu-i maestrul icsulescu”, in debaraua unde beau artistii nu-i bine sa aprinzi chibritu, alcoolu-i peste tot, in aer, in perete, imbibat in domnu din stanga si-n ala din dreapta, intru ca parizeru-ntre cele 2 somitati hirsute, miroase a plovar umejor si-a tutun acru mai dihai ca-n redactia lu observatoru in 94: “si ziceti, de ce vreti sa invatati sa desenati, vreti sa dati la facultate?”, nu domnu alexi, de hobbi, sunt o bogatasa excentrica, tocmai am pus mana pe o mostenire grasa de la un unchi din calafat si vreau sa ma dezvolt personal-pluripotential, “da’ cu ce va ocupati?”, publicitate, “aaaaah” se umfla mustata peste gura de evacuare alcool din dreapta, “pe pascuci il stii?”, domnu cu cafeneaua de pe dorobanti?, “nu duduie, domnu cu agentia, cum dracu-i zice?”, addv, “asa. om l-am facut. la mine pe canapea a crescut”, engelsu din stanga n-are cu ce sa se lauda, maraie frustrat si stinge c-un gat de teachers.

alexi se ridica si da o tura pe la studenti, in picioare, linga sevalete, bidiganesc la niste struguri si mere, harsh-harsh, hasura fuge pe coala, alexi intinde damful de citirica si fumul de tigara, “aici nu-i bine, unde-i volumul?”, “toate boabele de struguri sunt la fel?”, o aguillera cu broboada din craiova si-a facut crochiurile doar cu marcare portocalii si bleu, alexi n-o iarta, jap ii sterge o metafora amara peste mandibula si trece la ochi de aragaz din ..uitecanumaistiu, “n-am apucat sa fac scheletele” zice ochelaristu bubos, “scheletele este pluralul de la schelet. eu te-am pus sa desenezi un schelet”, “asa, asa cum ziceti”, ce dreacu mai conteaza gramatica, un schelet face cit o mie de cuvinte despre scheleti, asistenta dana inhata o bere si preia mustruluirea elevilor, in timp ce alexi se intoarce la cei doi ursuleti care se fac ciunga dupa colt.

si ziceti, orice sarman poate sa invete sa deseneze?, maestrii se foiesc, furculita pusa in echilibru precar pe cafetiera din ’74 sta sa cada, barba tarabostesului din stanga se despica si iese adevarul universal, in goliciunea sa: “da, oricine poate sa invete sa deseneze”, artistu din dreapta se anima, alexi zice ceva de pictorita nustiucare, o celebritate si dinsa care habar n-avea sa desenez o cutie de chibrituri, si de doamna de 42 de ani care a fost coafeza sau contabila sau marochinera si acusi s-a apucat de pictura si a intrat la facultate, cica totusi nu are reducere la film cu carnetu de studenta.

da’ de ce se bat copiii astia sa faca scoala de arte?, “pai ca sa intre-n publicitate, normal. sau sa deseneze personaje de jocuri. nu-nteleg nimic” isi freaca tamplele obosit alexi, flacaul cu scheletele scuipa 150 de lei, si duduca de craiova, si surdo-mutu cu biceps impozant si 3 ofiliti studiosi si demoazela cu ochelari, se strang vreo 300 de para intr-o sambata dimineata de baut cu tot corpu didactic, din autoportretul cu cratita rosie-n cap, vulpoiul alexi zambeste sugubat: “stii ce mi-a zis taica-miu cind eram mic si praf si ma plangeam ca nu ma plac femeile ca-s pitic? bai nicolae, nu inaltimea conteaza ci soclul bai, soclul”.

 

de ce picicu materi ne plangem mereu?

October 29, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
2 Comments

sarbul de langa mine are doua telefoane mobile la care trancane in continuu cu sase guri: una vorbeste, cinci se odihnesc, “ciao, ciao”, se-nchide prima, “aloooo, picicu materi” zboara dintr-a doua, “haide ciaooo” sfarseste asta, instantaneu “alooo, picicu” tzasneste dintr-a treia, e-nconjurat de-un nor dens de picicu materi. poate d-aia are ochii rosii. sau poate pentru ca avionu i-a intarziat si fiecare secunda petrecuta aiurea pe aeroport il face sa piarda bani, tu-i picicu ma-sii de viata de est european care nu ar pune mana pe o carte, doi danezi: el papion, ea pometi rasati, citesc relaxati, linga ei, trei nemti au decis ca small talk e pentru small people, citesc si ei, ce mai avem? niste englezoi blazati care iubesc lectura, inotul si calatoriile spirituale, sunt afundati pin la pulpisoare in niste tomuri groase, sarbul se ridica si-si zburataceste trena de “picicu” printre noi, tabela adauga inca 40 de minute de intarziere.

un grup de 3 romani se inghesuie thigmotactici unu-n altu’, nu, nu citesc, le-a ajuns scoala, uite marian si-a stricat si ochii de atata buchisit, isi sterge ochelarii cu pulpana tricoului si ii spune unei domnite cu ras ascutit ca zborul la bali a fost minunat, “serios?” tzipa intrigata mierla intorcandu-se catre nevasta ochelaristului, “parca tu ziceai ca a fost ca dracu”, ridichea infofolita interogata isi da ochii peste cap: “normal ca a fost ca dracu, marian a dormit da’ eu a stat ca pe ghimpi 14 ore”, “au fost turbulente?” se intereseaza mierla, “nu draga, da’ nu puteam sa dorm bine, scaune inguste si erau multe filme la care vroiam sa ma uit”. cum recunosti un roman? se plange tot timpul.

conversatia face o volta si ajungem la subiectul: planuri tarifare ale companiilor din uk, “draga, ma costa enorm sa vorbesc cu barbata-miu” zice mierla, marian da semne de pierdere a identitatii nationale si sare din nou cu o solutie: “poti sa iti cumperi pe o2 la numai cevaputinfoarteputincelmaiputin lire”, mierla cade in uimire, “serios?”, “da” confirma si ridichea, uimirea e urmata de invidie apoi de lipsa de incredere, nu poate fi adevarat si daca e, e valabil doar pentru marian si sotia cinefila.

“oricum i-am trimis acum lui cristi o transa de 6000 de lire pentru casa”, zdrang, fara nicio legatura mierla arunca o laudarosenie in mijlocul conversatiei, audienta e cu gura cascata, “o sa puna centrala eoliana, totul in casa functioneaza pe baza de energie eoliana”, ridichea intervine ” si daca nu bate vantul?”, “nu conteaza, la orice pala, cit de mica de vant, aia face curent cit sa acopere consumul a 15 case. oricum vila e in camp, acolo bate vantul”, marian e de data asta neincrezator, “draga nu intelegi, am cumparat ultimul racnet de pe piata” i-o taie mierla si continua “mai stau aici vreo 6 luni, mai fac vreo 10.000 de euro si ii trimit lu cristi pentru usi, termopane si ultimele detalii”.

gata plecam, nici british airways nu mai e ce-a fost, bombane poporul, 2 ore pierdute in care puteau sa faca 600 de lire pentru robineti sau un robot japonez alimentat de la centrala eoliana care sa dea de mancare la gaini.

picicu materi conchide sarbul. avionul lui mai intarzie si il lasa bateriile telefoanelor. daca ar fi investit in energie eoliana, e-heeee.

legende populare romanesti cu jidani, unguri si bulgari

October 10, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
3 Comments

bunica din partea mamei implineste azi 86 de ani, o sa se ciocneasca niste tuici si o sa se inghita niste pastile de tensiune, o are mai mare ca datoriile oltchimului, hai noroc si sanatate tusa tanasca, te tii bine pentru varsta lu matale, hoooo, mai usor cu berea ca-ti zboara inima, mai ia o spirulina sa nu te lase memoria si zi-le p-alea de tinerete.

din lumea din care vine bunica-mea nemtii erau frumosi si domni, rusii ciordeau tot, arza-i-ar focu iar “jadanii” mancau copii, ai vazut tu? nuuu, dar toata lumea stia sa nu lasi plodu pe ulita ca trec jadanii cu carute, sa vanda stofe, si, pocniti de foame, fura copii si ii maninca.

50 de ani mai tarziu, jadanii lu pauker au bagat la matz monarhia luminata pusa la incoltit de carol I si, satui, i-au lasat pe altii sa se ocupe de copii, mama-mi baga frica-n oase zi de zi; daca nu esti cuminte te dau la tigani, “cum adica?”, te dau si te baga-n sac si scap de tine ca esti obraznica, groaza de hingherii de copii a rezistat pina acum vreo 15 ani, cind tiganii au sters-o la ciordit copii in vest si alor nostri nu le-a mai fost frica de nimic, poate doar ca mami n-o sa le cumpere iphone 5 atunci cind apare pe piata.

adultii insa au continuat sa adauge la lista de paranoi diverse legende, cum ar fi celebra intamplare prin care a trecut 98% din populatia romaniei: m-am dus in ungurime, am intrat in magazin si am cerut o paine, “teshic?”, o pai-ne, PAI-NEEE, “nem tudom romano”, pai sa nu le futi muma-n cur de bozgori care nu vor sa te serveasca la tine-n tara, din graul pus de vadim si de poporu lu domnu dan?

si asta cu ungurii pare sa se stinga insa vine tare din spate legenda bulgareasca, am auzit-o din vreo 4 guri, toti au un prieten sau au auzit de la un vecin, pericol mare sa treci prin bulgaria, ca-i pustie asa, nici dracu zeci de kilometri si deodata vezi o masina trasa pe margine si o mamzela in distress care cere ajutor si-si flutura mainile, cavalereste-omeneste opresti, “gospodin rumanschi, s-a stricat masina, leca nos detza, nu stiu ce are” iti explica ea prin limbajul semnelor, ridici capota si te apleci peste matzaraia autovehiculului, simti o durere ascutita-n spate, te-ntorci si ce vezi? un bulgar care ranjeste strangand in maini un ghem insangerat, este rinichiul tau, daca ai noroc  si nu trece tocmai atunci o masina de buzau care sa te ajute, bulgarul iti ia unul sigur, daca ai drum prin octombrie in bulgaria, esti ca si mort, zeci de romani au fost gasiti la marginea drumului, prinvind in zare dupa perechea de ivanovi care au tulit-o cu rinichii lor.

fereasca sfantu mamica, zice tusa tanasca, pe vremea mea nu se intamplau grozavii de astea, nici macar rusii, arza-i-ar focu sa-i arza, nu-ti furau organele. viitorul poate, da’ fara el se poate trai, nu ziceti voi ca nu conteaza decat clipa?

dovada ca intratul in psd iti prelungeste viata

August 29, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
2 Comments

bucurosi de oaspeti? homhomhom, mihaela rade homeric, casa cu zorele e fullybooked inca din 2011, anul in care zorelele au fost declarate etnobotanice si semintele nu au mai fost de gasit, acum e casa cu floricele portocalii, pietre si niste smocuri de iarba uscata, din mai nu a mai plouat, dealurile sunt parjolite, termometru zice 36 de grade, iese fum din spatele bisericii fortificate din secolul xv, arde!!!!, nici vorba, tibi-sotul mihaelei apare nadusit, e praful care se ridica din ruinele casei parohiale-monument istoric in care si-a infipt lama excavatorul fundatiei germane aineclainedihmadam, nu-mi amintesc numele nici sa ma-nici sa nu ma, ‘beeeei, incredibil, astia au primit bani sa o reconsolideze si sa-i repare acoperisul si uite”, de pe ecranul aparatului foto fac rau la ochi barnele stalcite sub caramizile caramizii, ce atata casa parohiala, va facem un p+4 cu spa si casino la parter ca-i plict mare aici la voi la critz si deschidem si un magazin de etnobotanice ca nu mai aveti ce sa fumati prin curte, puf-puf.

domnu colonel marginean zice uffff si se aseaza pe scaunel, a impletit ceapa si e multumit ca a avut ceva de facut, daca n-am ce face ma foiesc ca un leu in cusca, exact ca un leu in cusca aproba si mihaela, e pensionar din ’80, nascut in ’29, isi aminteste ca l-au tras rusii jos din tren cind vroia sa se duca in ’44 acas la alba, ai dracului rusi, “nu va plac?” cine dracu sa-i placa? cind il aude pe tac’su ca incepe sa povesteasca de razboi mihaela alege calea papricasului, batranu a fost operat de curand la capatzana, la 3 ore dupa operatie fiica’sa-l viziteaza la spital, patu gol, haaap, o fi mierlit-o tata, doamna asistenta, unde-i taicutzu? stai linistita femeie, e la baie, se barbiereste, ofiter si gentleman, “da’ ce-a avut la bibilica?” nu stiu, un cheag ceva, se trezea dimineata la 8 om normal si in fiecare zi la 3 se tzicnea, rezolva rebus uitandu-se-n tavan, a-na-cro-nic la d4 zicea cu ochii-n lustra, m-am gandit cind l-am vazut ca n-a reusit operatia, ca era 3 si omul fluiera si se barbierea sub turbanul ala de pansamente da’ e bine, am lasat doua femei sa aiba grija de el la brasov, am luat toti banii si actele din casa sa nu-l ciordeasca, ca radea si tibi de mine, bine ca i-ai luat certificatul de nastere si acu nu poate sa se insoare, nu s-a-nsurat dar una din femei l-a luat cu ea si l-a inscris in psd, merge si de cate 2 ori pe saptamina la dans la psd cu duduia asta, oare cine-o pune muzica? ma gandesc ca poate totusi operatia n-a reusit dar mr hyde apare la alte ore si a schimbat rebusul pe baluri ideologice.

dr jekill zambeste senin, ia ziceti domnu marginean cum de va tineti atat de bine la 87 de ani? eee, batranes inviorat scoate flipchartu si tranteste o schema: ma trezesc la 5 dimineata si fac gimnastica, ih-oh-ih-oh, trag de maini intr-o parte, ridic picioru la piept si las pieptu la picior, maninc un mar in fiecare dimineata si apoi iau niste crema, nivea poate sa fie, si ma frec asa, cu degetele-n talpa, imi masez talpa, din 80, atunci am inceput sa fac asta, de 32 de ani imi frec talpa cu nivea, doarme de rupe de la 7 seara sare mihaela, am avut incendiu acum cateva luni, un turist a luat niste taciuni din soba si i-a dus in camera, o fi scapat ceva pe drum, a ars o usa, ardeeeee, 50 de vecini cu galeti au umplut curtea, pompieri, halimai pina in crucea noptii, tata n-a miscat din pat, la 5 s-a trezit ih-uh-oh-ih, m-a sculat din somn cu gafaiala, ce faci tata, doamne fereste!, gimnastica, apoi mananc un mar, apoi imi fac masaj in talpa, apoi ma operez la cap si intru-n psd.

velociraptorus samanicus partea a II a

July 12, 2012
jurassic park
2 Comments

sandra sta pe ciuci si flutura pana de condor-curcan in fatza ochilor, c-un ochi rad si cu alalalt plang, hap din gura incepe sa scoata soseta dupa soseta, 4 kile de platitudini rancede: “raluca tu esti manioasa”, cum sa nu fiu papuse cind am dat 180 de para pe ceremonia ancestrala mai prost organizata decat cea la care am participat in ‘83 in sanul colectivului clasei a III a C de la scoala 3, “pui prea repede etichete oamenilor”, nu indeajuns, uite daca ma prindeam din timp si puneam clubului etnika eticheta impostor nu eram aici sa ascult ca: “esti prea serioasa si nu razi indeajuns d-aia arati mai batrana decat varsta ta”-asta a fost sub centura, “nu trebuie sa ii judeci pe ceilalti ci trebuie sa le ceri iertare si daca nu o primesti sa nu-ti pese”,  sandra bajbaie o leaca in ceata viziunii: “si zici ca esti in an sabbatic?”, da, niste luni, nu chiar un an, se-ncoarda si mi-o da pe aia grava, dupa ceafa:“a-haaa, atunci e clar ca ai o problema cu serviciu, ceva nu ti-a convenit”, stupoare din nou, nu mi-as fi imaginat ca asta se poate vedea in tremuriciul unei pene de vultur, incurajata de zambetul meu aprobator sandra se lanseaza in sfaturi: da-l dracu de serviciu, schimba-l, schimba tot, prieteni, haine, avocatul poporului, presedintii camerelor, seful icr-ului, pe baietii de la statistica si presedintele tarii, deci na, acum stiti, tot circul asta eu l-am facut pentru ca nu-mi placea la cap srl.

pana de condor e pusa pe covoras si sandra se ofera sa-mi dea in bobi, scoici si pietricele, coca leafs? “nooo, alea sunt pentru curatat karma, hai ca pierdem timpul, ia sufla peste cochilia asta si spuneti numele”, muchi puchi pampamdon alias frigederon, pietricelele se imprastie, sandra se-ncrunta: “o sa faci bani, orice ti-ai propus o sa iasa banu gros”, ce bine, poate in 6 luni o sa pot sa acopar gaura pe care mi-ati dat-o voi, siii, ce mai zic bobii? “ca esti piatra de moara de gleznuta disfunctionalei familii din care faci parte”, mami-tati-fratelo, toti s-ar simti mai bine daca n-as trage cu tunul de energie negativa-n plapanda lor aparare, numai vesti proaste? “nuu, uite poti sa-l aduci pe fratele tau sa faca o ceremonie ayahuasca si astfel sa-si rezolve toate problemele de sanatate spirituala pe care le vad eu in scoica 4 aliniata dubios cu bobul rosu 2”, hahaha, o ceremonie ayahuasca la etnika e 380 de dolari, poate daca fac rost de niste fonduri nerambursabile o sa-l aduc, sandra mormaie ceva, bazaie, ragaie, behaie, ochi inchisi si transa mimata, gata, a blocat energiile negative si-o sa-mi dea si-o mantra s-o scot din posetuta cind mi-o fi rau de la bautura si n-am o fiola de b6 la mine.

am ajuns la casuta 3: curatarea cu apa cu fier adusa din vulcanul san pedro, claudio taraste damigeana in fundu curtii si sandra imi toarna un 250 de ml, baga peste pahar o bolboroseala-ancestrala desigur, varsa niste stropi pentru pachamama si ma anunta ca mineralele o sa-mi scada tensiunea si ca o sa-mi fie frig, da’ e normal, ca o sa ma doara stomacul si matzele si probabil o sa vomit, da si asta e normal, sufera baba la curatenie spirituala, cum nu, raman singura cu damigeana, incep sa beau, e sarata si rece ca inima lu hrebenciuc, trag un suman pe mine da’ dinti-mi clantane necontrolat dupa al doilea pahar, matzele stau sa-mi plesneasca si cei 5 cockari atarna pe linga mine cu priviri ingrijorate, sunt 120% apa, la al saptelea pahar ma vars in poienita, claudio mesteca blajin frunzele de coca si nu pare sa vada ca sunt un butoias plesnit, mi-e frig cum nu mi-a fost in fundul antarcticii, dardai si vomit si beau apa si dardai si la al 11 lea pahar rup usa toaletei si raman captiva vreo 20 de minute pina-mi plange matzul gros cu lacrimi de fecioara, apaaaaaa!!!! nu-i apa, sandra a uitat sa dea drumu la motor, s-a dus tot din mine, greutati si dureri si nelinisti, urmatoruuu la rand.

claudio imi da sa mestec niste frunze de coca si mermeleste la pachetele cu ofrande pe care le va arunca-n apa, aveti samani in romania? nu, doar tiganci ghicitoare si vrajitorul cel rau ion iliescu, claudio are 58 de ani si-o sa plece in septembrie in turneu in olanda cu alti samani, a mai fost tot in olanda acusi niste ani, frumos, mai ia niste frunze de coca, mestec de zor vreo 4 minute, scuip si bolul e inhatat agil de claudio si bagat in bocceluta ofrandei, unul din cockeri se arunca sa ciordeasca pachetelul, hushiiii, hushiiii, sandra rasare apriga linga mosulet si-l terfeleste: nu stii ca nu se pun frunzele de coca in ofranda, asa imi trebuie daca fac outsourcing, simt ca lesin, e 4 jumate si e foarte-foarte-foarte frig, in genunchi cei doi samani o ard ca la masterchef:cladesc doua tortulete din grasime, porumb, orez si zahar impreunate intr-o inima de ata multicolora peste care presara petale, claudio adauga niste lana colorata, noooooo, sandra e gata sa-i zboare capu, vraci la ciclu, se pune sus nu jos, garoafa alba pentru apu si rosie pentru pachamama, si voi ce faceti, rugati-va, cereti-i iertare lu’ pachamama si ce-oti vrea voi lu apu, hai, capu jos si dati-i drumu, cockerii ma calaresc, nu ma prind daca vor sa faca dragoste cu cotul meu, jbang, claudio imi trage una-n piept cu pachetelul infasurat in hartie colorata, sandra latra: rugati-va, mi-e frig si imi vine s-o strang de gat, claudio canta; antantirimogodancaracarasiprincipalamoringo-tan-go, hai la foc, cainii se trantesc in jurul surcelelor, printre sticle de plastic goale si resturi de ofrande ale altor fraieri trasi pe sfoara de etnika, rasare luna, ofrandele sunt aruncate in palalaie si dorintele mele ajung la apu. gen.

welcome to jurassic park, claudio incearca sa-mi vanda o posetuta sa faca si el bani de-un joint in amsterdam, plecam? un sofer asteapta deja de-o ora sa ne duca in oras, cind sa zic bogdaproste dam de-o poarta inchisa care blocheaza drumul, ce sa fie daca nu un rest de karma negativa lipit pe talpa, in sfarsit ajungem in drumul mare, samanul e scuipat in aglomeratia isterica si ma gandesc cu mila ca probabil nu vede mai mult de 10 parai pentru ziua de azi.

PS. Ca sa vedeti cu cine am avut de-a face ia uitati povestea shamanului suprem: http://www.etnikas.com/en/etnikas-history/