dimineti cu corpul didactic

termopan la intrare, o fi intrarea artistilor da’ si ei e oameni si le place sa nu-i traga curentu, clap-flap, 14 trepte s-un manechin de straja, hacuit, infipt intr-un par, drapat intr-o carpa verde, bezna, pe-un a4 prins de usa scrie sa nu vii nechemat si daca totusi ai venit sa nu ciocani, sa nu suni, sa nu strigi, sa nu respiri, “odata am auzit un scarpinat la usa, am crezut ca-i vreun caine ceva, cind, un preten: de zgariat la usa n-ai zis, asa c-am incercat” alexi rade gros pe sub mustata cat coada de vulpe, o coada de vulpe la dreapta, una la stanga, roscate si manoase se reped catre ochi, poate sa stranga-n ele mancare pentru o saptamina dar prefera bautura.

e 12 si sticla de teachers e aproape gata, marx, engles si alexi au stins-o, “intra, intra, stai jos, dinsu e pictoru cutarica, dinsu-i maestrul icsulescu”, in debaraua unde beau artistii nu-i bine sa aprinzi chibritu, alcoolu-i peste tot, in aer, in perete, imbibat in domnu din stanga si-n ala din dreapta, intru ca parizeru-ntre cele 2 somitati hirsute, miroase a plovar umejor si-a tutun acru mai dihai ca-n redactia lu observatoru in 94: “si ziceti, de ce vreti sa invatati sa desenati, vreti sa dati la facultate?”, nu domnu alexi, de hobbi, sunt o bogatasa excentrica, tocmai am pus mana pe o mostenire grasa de la un unchi din calafat si vreau sa ma dezvolt personal-pluripotential, “da’ cu ce va ocupati?”, publicitate, “aaaaah” se umfla mustata peste gura de evacuare alcool din dreapta, “pe pascuci il stii?”, domnu cu cafeneaua de pe dorobanti?, “nu duduie, domnu cu agentia, cum dracu-i zice?”, addv, “asa. om l-am facut. la mine pe canapea a crescut”, engelsu din stanga n-are cu ce sa se lauda, maraie frustrat si stinge c-un gat de teachers.

alexi se ridica si da o tura pe la studenti, in picioare, linga sevalete, bidiganesc la niste struguri si mere, harsh-harsh, hasura fuge pe coala, alexi intinde damful de citirica si fumul de tigara, “aici nu-i bine, unde-i volumul?”, “toate boabele de struguri sunt la fel?”, o aguillera cu broboada din craiova si-a facut crochiurile doar cu marcare portocalii si bleu, alexi n-o iarta, jap ii sterge o metafora amara peste mandibula si trece la ochi de aragaz din ..uitecanumaistiu, “n-am apucat sa fac scheletele” zice ochelaristu bubos, “scheletele este pluralul de la schelet. eu te-am pus sa desenezi un schelet”, “asa, asa cum ziceti”, ce dreacu mai conteaza gramatica, un schelet face cit o mie de cuvinte despre scheleti, asistenta dana inhata o bere si preia mustruluirea elevilor, in timp ce alexi se intoarce la cei doi ursuleti care se fac ciunga dupa colt.

si ziceti, orice sarman poate sa invete sa deseneze?, maestrii se foiesc, furculita pusa in echilibru precar pe cafetiera din ’74 sta sa cada, barba tarabostesului din stanga se despica si iese adevarul universal, in goliciunea sa: “da, oricine poate sa invete sa deseneze”, artistu din dreapta se anima, alexi zice ceva de pictorita nustiucare, o celebritate si dinsa care habar n-avea sa desenez o cutie de chibrituri, si de doamna de 42 de ani care a fost coafeza sau contabila sau marochinera si acusi s-a apucat de pictura si a intrat la facultate, cica totusi nu are reducere la film cu carnetu de studenta.

da’ de ce se bat copiii astia sa faca scoala de arte?, “pai ca sa intre-n publicitate, normal. sau sa deseneze personaje de jocuri. nu-nteleg nimic” isi freaca tamplele obosit alexi, flacaul cu scheletele scuipa 150 de lei, si duduca de craiova, si surdo-mutu cu biceps impozant si 3 ofiliti studiosi si demoazela cu ochelari, se strang vreo 300 de para intr-o sambata dimineata de baut cu tot corpu didactic, din autoportretul cu cratita rosie-n cap, vulpoiul alexi zambeste sugubat: “stii ce mi-a zis taica-miu cind eram mic si praf si ma plangeam ca nu ma plac femeile ca-s pitic? bai nicolae, nu inaltimea conteaza ci soclul bai, soclul”.