in stanga drumului, invelit in carpe, creste un imens palat de scobitori, este opera din hong kong, impletita toata din betze de bambus, in colivia gigantica azi are loc reprezentatia tinerilor artisti ai operei cantoneze, si e gra-tis, ce incantare, o coada uriasa se incolaceste afara, militieni intind benzi si pun stalpisori care organizeaza multimea, in pavilionul din fatza chinezii fac uauuuuu si-si rotunjesc ochii la vederea machetei proiectului castigator al operei, in 2-3 ani, la cum erupe hong kongul, in locul nuielelor de bambus vom avea gradini suspendate, galerii de arta, sali de spectacole mii si stele faclii, eu as baga si-o shaormarie si macar un kaufland sa te-ajute cu un wurst inainte de reprezentatie, copilitze-n uniforma impart programul serii si un dosar cu qr cod pe el care, scanat, te lasa sa intorci cu degetul aratator opera pe partea dreapta, apoi pe stanga, in fatza e buluceala, militienii au dat drumul unui sarpe de oameni sa intre, iu-huuuu.
batranii alearga pe scari, organizatori striga ceva dupa ei, ce se intampla? domnitele cu pliante ne roaga sa nu ne grabim pentru ca sunt destule locuri pentru toti, nimeresc linga o orca din alabama, nadusita isi face vant cu programul, chinezii se precipita pe scaune, se cauta, niste tataitzi se distreaza scanand qr codurile, linga, altii joaca pe tableta angry birds, se urla, se cheama, se boncaluieste, se dau telefoane, sotul transmite live sotiei atmosfera urinara de la coada de la toalete, de fapt tace si surade pe ecran in timp ce dinsa ii zambeste inapoi si ii face cu mana, gong, se sting luminile, cortina de matase rosie falfaie si incepe spectacolul de opera cantoneza, un ghiveci amuzant de balet, costume, cantece, teatru, arte martiale din care nu-ntelegi nimic dar razi ca boul pentru ca eroina principala miorlaie in distress, face pasi mici, isi misca penele de paun din par, e machiata viguros, pometii-s chituiti strasnic, stai ca a inceput sa functioneze si subtitrarea, doua plasme traduc sincopat vorbele personajelor.
cumva imi amintesc de vremurile irinei nistor zgariindu-mi timpanul pe filmele cu bruce lee, cred ca prin 87-88 am prins o caseta cu good fellas tradusa de un nenic cu aptitudini de client service, omul habar n-avea cu traducerea, tacea si statea la panda ca o felina si apoi tasnea si iti facea o sinteza a discutiei: “au zis ca nu-l plac pe cutarica si s-au certat pe ceva neesential”, dar cind era vorba de scene de actiune se entuziasma anuntandu-ne ca o sa urmeze ceva tare de tot, “nu parasiti micile ecrane”, pacat ca nu poate sa spuna ce-o sa se intample, inapoi la opera din hong kong, ecranele tac, inteleg ca printesa cu paunu-n cap tocmai a primit o vizita de la o mica delegatie de fugari pe care-vigilente-fortele de ordine le-au arestat, unul din parnaiasi e logodnicu fetei, el l-a ajutat sa scape de la ananghie pe fiul imparatului x care a fost ucis de fratele sau care vrea sa puna mana pe coroana, printesa cu pene-n par trebuie sa-i ajute pe fugari pentru ca sunt rubedenii, logodnici chiar, apare un gras, chinezul chel de linga mine zboara-n tavan de incatare, a recunoscut personajul, e printul, hatrul print, fratele printesei-paun, dolofanu nu vrea sa-i primeasca pe fugari dar se razgandeste cand mai apare o dama, cine e dinsa? n-o sa stim niciodata, ecranele s-au gripat iar.
pauza 15 minute, opera reincepe, suntem intr-o padure de bambus, printesa s-a casatorit cu logodnicu sau, grasu a luat-o pe fata cea frumoasa, grasu are o fiica adolescenta care se teme ca mama vitrega o va bate, printesa e deja batuta de sotz, multa violenta, sala rade, femeile aplauda, da-da-da, muierea trebuie strunita, copilul trebuie educat, cu karata, ca-n viata de kungfuist, prin sala se plimba spectatori cu carje, bastoane si rabdare subtire, cunosc legenda si s-au plictisit grozav.
actul 3 intervine salvator, prea multa arta strica, eu zic sa bagam un shopping .juma de sala e afara. venit, vazut, bifat, plecat.
feher 