Tag Archives: gigantica

un cuplu grabit forjeaza in libraria de limba engleza anthony frost, ea in tricou stramt care imbraca 3 randuri de cute de carne flasca: una deasupra sutienului sugrumator, a doua sub sutien, a treia deasupra curelei care spanzura pantalonii pastelati. el-chelie, trasaturi incerte, ochii grabiti alunecand peste rafturi, sunt pe fuga, nu-i timp, moartea e la colt, cu ochii pe ceas, ii mai lasa sa traiasca pe amandoi 2 luni daca isi cumpara acum “marele gatsby”, da sa fie in engleza-zice moartea, sa va duceti pe lumea cealalta c-un bagaj pe care scrie poliglot, nu ca toti sarmanii care se chinuie si cu romana.

ea-si face curaj si-ntreaba barbosul candid de la casa daca are “marele gatsby”, sigur ca da, uite aici, la clasici, barbosul cotrobaie pe raft, unde sa fie?, unde sa fie?, n-o dibuieste, se intoarce la computer sa verifice daca mai e in stoc, doamna cu cute de omulet michelin gineste volumul pe raft, o insfaca, se uita uimita la ea si ii comunica soptit sotului: “ce mica e, credeam ca e mai mare”.

pentru o carte care se cheama “marele..”, dimensiunea e ironica, unde a incaput domnu gatsby si tot fastul curtii lui, masinile si muntii de pahare de sampanie, unde e leonardo di caprio si mansionu gigant si armata de servitori si delusorul de crostini cu icre negre si ..

in ciuda numarului de pagini, “marele gatsby” e o carte gigantica, mai mare ca ghita muresan, ca gogea mitul, ca turcul sultan, o capodopera in care poti sa intri cu 3 boeinguri si nu crapa, nu se indoaie. straturi peste straturi de ironie, superficialitate, decadere, frustrare, sarcasm, mila, sclipici, egoism, parsivenie, depresie acopera povestea de dragoste, dragoste ingropata la 3 metri in jegul uman, in gunoiul modern.

15 lei, atat costa sa o citesti in original, daca asteptati sa vina bookfestu poate o scoateti la 10. daca vi se pare prea mica, asteptati s-o-nghititi apoi cantariti-va. cate kile are sufletul dupa?

despre einstein si teoria relativitatii in berna.

December 28, 2012

dutevino

3 Comments

isabel e medic veterinar asa ca e obisnuita cu animalele mici de companie care nu stiu sa foloseasca scaunul de toaleta sau sa-si spele ceasca de cafea, are pina-n 30 de ani, o fatza rumena si coapta si abilitati organizatorice care au propulsat-o in functia de serifa peste casa gigantica pe care o imparte cu alti 3 vlajgani si cu turistii adusi de viata in cosuletul airbnb, “diseara e chef la clubul numaistiucum care se inchide si mergem pe la 10 acolo”. baaai ce nebuni sunt astia din berna, chiar ies din casa dupa 9 seara, cine a mai vazut cutezanta mai mare sa ridice mana sus. nimeni?, asa credeam si eu, bine isabela, ne vedem mai pe seara acasa, ma duc sa maninc ceva.

la targul de craciun o virginala de 90 de kile tine-n brate un carton care te invita la imbratisari gratuite, 8 minute trec fara ca nimeni sa se apropie, fata joaca optimista de pe un picior pe altul, copiii chiraie molcom invartiti in ringhispirul actionat manual de un magrebian plictisit, e 7 seara si restaurantele duduie-dum-dum-dum, ma-nfig in fostul depou de tramvaie barbierit si ferchezuit si transformat in carciuma, furculitele se-napustesc in carnati si se-ntorc goale din guri, se vorbeste tare, se improasca varza, se toarna bere artizanala, se pupa pe frunte, cu halena de alcool, bebelusul adormit si se urla mai departe niste glume desantate, ja-ja, eintz-drei-politzai.

stai-stai, ca nu-i asa de simplu, germana de elvetia e un soi de moldoveneasca de chisinau, neamtzu se uita-n gura fratelui alpin cu nedumerire cam vreo 2 luni cind-bum-misterul se ridica exact ca o poprire pe casa cind ai pile la banca si realizezi ca intelegi tot si ca ai avut o pacla dubioasa pe urechi care te-a impiedicat sa pricepi ce zice aproapele, toata lumea se-mbratiseaza intr-o armonie pre-babel, gen. sau asa zice isabela care il prezinta pe moritz, colegul de apartament de 2 metri si cu nasul purtat undeva pe la 4 care baga vinoase cu prietena regula-jur, asa o chema, si amicul cu nume comun, deci dat uitarii rapid, mai e si studentul la medicina incaltat desigur in saboti scholl: bere, vin, mandarine?, isabel se pregateste de petrecere si ma lasa pe mana lu moritz care baga niste arogante, pai mai baiatule, daca nu eram noi romanii sa stam de veghe la frontiera estica a crestinatatii crezi ca mai invarteai tu spurcaciuni in oala de fondue si ma priveai de sus, ha?

isabel ma-nhata si ma introduce unei vulpi cu picioare de lut si voce tabagica, impreuna mergem la cheful dat la priveghiul clubului inchis, pe al carui cadavru va creste un bar de sport, afara o capitza de oameni trage cu sete din tigari, inauntru domnite in maieu isi frang picioarele in miscari oriental chinuite pe “tengo una camisa negra”, o duduie o urmareste pe alta prin incapere ca un bursuc in rut, barbatii stau grupati, in defensiva, intr-un colt, ma-nfing in bar: “dati-mi si mie un amaro averna va rog”, poftim?, “amaro averna”, desi sticla e pe raft, chelnerita nu a auzit in viata ei de amaro si nici nu s-a chinuit sa citeasca vreodata eticheta, analfabetism bahic, am zis.

frizuri obisnuite, hainitze obisnuite, muzica de balul bobocilor la ase in ’94, isabel m-a dus direct la petrecerea antitezei hipsterilor, nimeni nu e cool, nimeni nu vrea sa fie cool, nimeni nu stie ce e aia sa fii cool si nici nu-i pasa, bucurestiul cu dramoletele de fratelli, pasaretul decoltat si botezatii epilati pe piept e la 200 de ani distanta.

pentru prima oara ma simt teleportata din viitor, aici, in orasul lu nea einstein, isabel mamica, vino pe genunchi sa-ti spun cum e acolo de unde vin eu: e=mc2 se poarta scris din paiete pe turul pantalonilor si o fata, chiar si proasta de-ngheata, se-nvarte sa aiba un bmw al ei pina la varsta cind ii cad tzatzele si apare celulita. prostia e relativa insa lipsa adaptarii la trend pe moda sau freza te costa in viitor, asa ca lasa berea si maine mergem la frizer, hast du verstanden?

tiranosaurus hoitarus

May 13, 2012

jurassic park

1 Comment

miroase puternic a hoit, imi tarasc cizmele de cauciuc cu 3 numere mai mari prin iarba gigantica de pe terenul de fotbal al satului, in dreptul portii au cosit-o si hatz au luat capul unui sarpe, veninos zice eduardo intorcandu-l cu varful macetei, norvegianca face atac de panica si-o ia la fuga inainte, stia ea ca e periculos in amazon si d-aia nici n-a vrut sa vina sa inoate cu noi aseara, clic-clac face poze copiilor muciosi care stranguleaza un pui de coati, in hamace atarna mumiile bunicilor iar iarba din jurul casei e smaltzata cochet cu ambalaje de napolitane si sticle de plastic, hooopa, din nou vine un miros de mort, 5 vulturi curcani se ridica sictiriti de la masa si lasa la vedere un alt serpalau imens, neveninos zice eduardo abia aruncandu-i o privire, norvegianca o rupe la fuga in fatza.

indienii coboara cu lemne pe cararea noroioasa, femeile au prinse de frunte cosuri imense si nimeni nu pleaca de acasa fara maceta, mobilul indigenului, draga mi-ai vazut maceta, unde mi-oi fi pus-o? cauta-n poseta, nu-i, iar ai pierdut-o e a patra luna asta, cato ne prinde din urma grabit, vrea si el la copacul gigantic dar a fost retinut pe potecuta, maestroooo, betivii carciumii satului s-au bulucit sa-l imbratiseze balos, femeile au chicotit si copiii s-au catarat pe cei aproape 2 metri de norvegian de treaba, mascota satului, cum ai ajuns vere aici? eeeeheee, poveste lunga, acum niste ani eram cu un amic neamt in hostelul unui nenic undeva la mare, aici in peru si familia care tinea hostelul ne-a zis ca ar vrea sa bage iquitos ca nu-si mai vazusera de o caruta de timp rudele, hop atunci in avion, am venit cu totii in iquitos si am cunoscut neamurile iquitene, un unchiuletz vroia sa construiasca un lodge si stia de satul asta, am pus botu s-am sarit cu banu, am muncit ca o vita si nenicu nu aparea cu saptamanile aici si atunci am decis sa-l scot din schema, naivitate scandinava, contractul facut de niste smecheri ii dadea voie unchiuletului sa-i doneze-fara acordul celuilalt actionar-lodgeul lu tac’su, hap, cato a studiat finante si resurse si urma sa fie broker in australia pina sa esueze pe malul nanayului amazonian, a bagat zi lumina cu un grup de avocati mesteri si-a descurcat itzele, am cheltuit o alta tona de bani sa refac contractul si am donat totul avocatilor, o nebunie, puteau sa mi-o traga si sa nu mai vad nimic inapoi dar era singura optiune, au fost oameni, specie rara pe aici, tarasenia a functionat dar s-a dat drumul la robinetu cu amenintari cu moartea, familia a anuntat ca-l matzeshte daca mai calca prin oras, satenii au sarit insa sa-l apere pe gringo, ce dracu faceau ei fara singurul om care punea osul la treaba in toata regiunea? pai si acum? beau o bere diseara cu unchiuletzu, vrea sa-si ceara scuze ca a overreact, hahaha, film de woody allen.

avatar, copacul se inalta enorm in fatza noastra intre plantatii de yuca si banani, imi aluneca mainile pe liana si aproape-mi rup gatul peste un musuroi de furnici rosi, am in 20 de secunde 19 intepaturi pe picior, cato intervine cu o piele de banana pe care mi-o storceste de bube, a fost muscat de toate insectele posibile si are tot soiul de trucuri dubioase prin buzunare, nu-mi amintesc decat schema cu viespile, le neutralizezi daca pui in gura cuibului un tricou transpirat, de unde stii? de la tarani, veneau la mine sa-mi ceara unul ca ei n-au haine ude, doar zac pe chill toata ziua-n hamace, a treia oara pe ziua de azi pute a mortaciune, de data asta din farfurie, de unde ai dezgropat nea gart pestele? norvegianca ii comanda lu ernesto sa-i scoata cizmele de cauciuc si se-nfige-n supa, o portie, ia-o si pe-a mea, ies sa ma joc cu singura maimuta vorbitoare de olandeza si mizerabilul ma musca, auci, ebola, poate trece cu alcool, n-am pus o bere-n gura de 6 zile, hai pe oras, arte-arteeee striga un baiat care manevreaza 3 macete printre mototaxiurile trecand in viteaza, cato e generos cu soferul, acum are bani, a tras la jug16 ore pe zi in norvegia si vrea sa-si traga sufletul, in cateva zile o sa se arda parte-n parte cu iquitenii pentru 50 de centi, heeeei catooo, la masa se opreste jeremiah, creste ciuperci chinezesti a caror zeama face bine la minte, inima si literatura, 3 sticlute la cato, 1 la mine, 15 soles de cap de vita furajata, cato alearga pe campia viitorului, imi spune ca in curand o sa putem sa printam totul, mancare, masini si-o sa scapam de criza resurselor, nu o sa mai fie nevoie de bani si nimeni nu va mai munci, pentru ca totul va fi scos de un program de computer, imi dau pe gat berea filtrata si inca neprintata si refuz sa-l contrazic.

welcome to jurassic park, terasa de la dawn of the amazon e un soi de bec la car trag toti stricatii din localitate, uite-l pe fowler si pe genie si pe mike, bill scoate tata galeata de haloperidol ca simt c-o punem de o noapte alba.

ps. maine voi oferi in exclusivitate lista cu numele celor mai dementi cetateni ai Iquitosului. nu ratati, exclusiv pe feher.wordpress.com