cum a incaput o carte atat de mare intre coperti atat de mici?

un cuplu grabit forjeaza in libraria de limba engleza anthony frost, ea in tricou stramt care imbraca 3 randuri de cute de carne flasca: una deasupra sutienului sugrumator, a doua sub sutien, a treia deasupra curelei care spanzura pantalonii pastelati. el-chelie, trasaturi incerte, ochii grabiti alunecand peste rafturi, sunt pe fuga, nu-i timp, moartea e la colt, cu ochii pe ceas, ii mai lasa sa traiasca pe amandoi 2 luni daca isi cumpara acum “marele gatsby”, da sa fie in engleza-zice moartea, sa va duceti pe lumea cealalta c-un bagaj pe care scrie poliglot, nu ca toti sarmanii care se chinuie si cu romana.

ea-si face curaj si-ntreaba barbosul candid de la casa daca are “marele gatsby”, sigur ca da, uite aici, la clasici, barbosul cotrobaie pe raft, unde sa fie?, unde sa fie?, n-o dibuieste, se intoarce la computer sa verifice daca mai e in stoc, doamna cu cute de omulet michelin gineste volumul pe raft, o insfaca, se uita uimita la ea si ii comunica soptit sotului: “ce mica e, credeam ca e mai mare”.

pentru o carte care se cheama “marele..”, dimensiunea e ironica, unde a incaput domnu gatsby si tot fastul curtii lui, masinile si muntii de pahare de sampanie, unde e leonardo di caprio si mansionu gigant si armata de servitori si delusorul de crostini cu icre negre si ..

in ciuda numarului de pagini, “marele gatsby” e o carte gigantica, mai mare ca ghita muresan, ca gogea mitul, ca turcul sultan, o capodopera in care poti sa intri cu 3 boeinguri si nu crapa, nu se indoaie. straturi peste straturi de ironie, superficialitate, decadere, frustrare, sarcasm, mila, sclipici, egoism, parsivenie, depresie acopera povestea de dragoste, dragoste ingropata la 3 metri in jegul uman, in gunoiul modern.

15 lei, atat costa sa o citesti in original, daca asteptati sa vina bookfestu poate o scoateti la 10. daca vi se pare prea mica, asteptati s-o-nghititi apoi cantariti-va. cate kile are sufletul dupa?