“Beware of the man who works hard to learn something, learns it, and finds himself no wiser than before. He is full of murderous resentment of people who are ignorant without having come by their ignorance the hard way.”-cartile lui Bokonon, Leaganul Pisicii de Kurt Vonnegut, 1963.

cam doua sute de pagini care explica limpede cine suntem, ce ne face fericiti, de ce ne dam in cap in numele crucii, de ce nu e bine ca sergiu nicolaescu sa fie incinerat, de ce avem nevoie de coreea de nord, ahmadinejad si cine l-a inventat pe osama bin laden, cum a supravietuit fidel castro si cuba revolutionara pina acum, doamne dumnezeule ce simplu este totul si ce simplu este totul si cit de simplu este totul, iti ridici ochii din cartea apostolului kurt, trimis pe pamant sa te lumineze si, luminat, nu te mai enervezi cind privesti buzele lui gadea stropsind minciuni, nu te mai manie spagatul agramat al lui badea, toti sunt aici pentru ca, zice capitolul 74: “People have to talk about something just to keep their voice boxes in working order, so they’ll have good voice boxes in case there’s ever anything really meaningful to say.”

in 2004 m-am intalnit pe plaja cu-o colega blonda, citea “leaganul pisicii” pus cu forta in colectia raftul denisei, un nume la fel de blond ca si ea, “ce prostie” mi-a zis, “mi-am cumparat-o de la chiosc de aici, mai bine imi luam story”, morala? “Maturity,” Bokonon tells us, “is a bitter disappointment for which no remedy exists, unless laughter can be said to remedy anything.”