nato strike | feher

gropi comune in siria si pumni amenintatori fluturati de liderii lumii.

gata, pina aici ti-a fost bashar, intram peste tine. povestea este terifiant de asemanatoare cu cea de acum 15 ani din vecina iugoslavie. masacrul de la racak? suna cunoscut? daca nu povestea e simpla: 1998, onu primeste rapoarte ingrijoratoare despre sutele de mii de albanezi kosovari haituiti de armata sarba si in septembrie baga nato in priza. e timpul sa-l urecheze pe obraznicul de milosevic si sa-i dea niste bombite peste tara pentru ca e rau si lasa 30.000 de oameni prin paduri acum cind, vorba familiei stark, the winter is coming. speriat, milosevic da mana cu rugova-liderul albanezilor kosovari-si amandoi semneaza un acord de incetare a ostilitatilor. pe strazile din kosovo apar trupele osce de monitorizare a pacii. minunea dureaza 2 luni, dupa care albanezii si sarbii reincep ciocaneala si in ianuarie ’99, echipa osce in frunte cu seriful misiunii-william walker, insotita de o turma de jurnalisti, se impleticeste si da cu nasu de-o groapa comuna la racak. masacrul a 45 de albanezi-negat de iugoslavia-devine piatra de temelie pe care se construieste cunoscuta “nato strikes against iugoslavia”.

cine este insa william walker si cum se face ca la o plimbare prin gradina insotit de curtea de presari, da taman peste oscioarele sarmanilor agricultori albanezi rapusi de lupul cel rau? william walker este un domn cu un prezent glorios si un trecut impresionant, implicat in scandalul iran contra si in reprimarea guerilelor comuniste din san salvator in anii ’80. o lectura scurta dar cuprinzatoare avem aici http://mailman2.u.washington.edu/pipermail/pophealth/2008-November/001579.html.

fiind vorba de cartea de marti, v-as indemna la lectura cartii “the hunt: me and war criminals” a doamnei procuror carla del ponte, cea care a instrumentat la tribunalul de la haga, procesul criminalilor de razboi sarbi. dar cum nu am citit-o si nu stiu sa va dau detalii, va trimit la o carte la fel de spectaculoasa a domnului joe sacco.

ca si “safe area gorazde”, “the fixer and other stories” este jurnalism grafic tare ca o palinca de zalau, precis ca maica-mea cind trebuie sa-l gaseasca pe cel vinovat de patarea fetei de masa si maiastru in povesti, mai ceva ca voiculescu in notele sale informative. cartea-cartile, adica gorazde, fixer si war’s end-ca e mai frumos sa cititi tripleta-le gasiti cred la anthony frost. sau pe amazon.

ps. bbc zice acusi ca guvernul sirian neaga vehement atacul cu arme chimice. in locul lor mi-as salva energia si m-as aseza in pozitie de impact. the winter is coming.

dupa cartierul vanzatorilor de fructe de mare uscate vine cel al florilor, tufe de trandafiri si snopuri de gladiole, campuri de orhidee si bazine sangerii cu garoafe, prima la dreapta dupa o padure de bonsai este intrarea boltita in piata de pasari, mierle, grauri, papagali, varati la gramada, ingropati in gainatz, zbateri indesate de aripi, nimeni nu canta, toti incearca sa gaseasca o iesire din rahat. imi aduce aminte de tabara de refugiati kosovari din macedonia, nato strike against yugoslavia -’99 world tour, cateva mii de suflete inghesuite ca la “aschie”, in cercul salvator, unde gheata sarbeasca nu-i va ajunge sa-i calce, corturi incropite, nu toalete, mancare aruncata din bena unui camion, maini muscand aerul, coate intepand ochi, urlete, ura. dupa doua saptamani de trai in noroiul imbibat de urina, de frica holerei si a dezinteriei, tabara a fost desfintata, refugiatii pe cat walk, si-au petrecut picioarele arse de pipi si caca si gunoi descompus, gambe rosii si umflate si purulente, copii in brate tipand, cainii lup pe margine sfasiindu-i din ochi, mame plangand, miros greu de putreziciune plutind ca o luna moarta deasupra campului de pe care autobuzele strangeau omenirea stricata si-o trimiteau la aeroport, deseuri numai bune de ingropat in vreo alta tabara in germania si in belgia si in italia.

linga tabara de pasari stranse-n colivii insalubre e piata pestisorilor de aur si a testoaselor de platina, gratiile de la intrarea in magazine sunt tapetate cu pungi cu apa in care se vantura ochi bulbucati si aripioare mladioase, 30 de cm3 de viata intr-un plastic strans la gura, magazinul asta e plin de acvarii supraaglomerate, crapi gigantici in pe loc repaus, nu au unde sa se miste, injura marunt tzuguindu-si buzele in o. sau poate se roaga. linga sunt acvarii cu pesti cu frunte inalta si un soi de perciuni, copilul se apropie cu un polonic mare si, ajutat de vanzator, prinde unul, il examineaza si-l lasa cu pleosc, inapoi in bazin, inca unul sau doi, al treilea e bun, are o pata mare rosie pe spate si burta argintie, vanatoarea a luat sfarsit, pestele cu fatza de aurelian andreescu o sa moara-ntr-un bol meschin dintr-o camera de 12 metri patrati, intr-un oras care nu are loc sa creasca, intr-o lume prea stramta sa ne mai cuprinda.

refugiati.

—feher

Archive

Tag Archives: nato strike

masacrul kosovar si cel sirian. aceeasi marie, aceeasi palarie.

tabara de refugiati in care traim