tabara de refugiati in care traim

dupa cartierul vanzatorilor de fructe de mare uscate vine cel al florilor, tufe de trandafiri si snopuri de gladiole, campuri de orhidee si bazine sangerii cu garoafe, prima la dreapta dupa o padure de bonsai este intrarea boltita in piata de pasari, mierle, grauri, papagali, varati la gramada, ingropati in gainatz, zbateri indesate de aripi, nimeni nu canta, toti incearca sa gaseasca o iesire din rahat. imi aduce aminte de tabara de refugiati kosovari din macedonia, nato strike against yugoslavia -’99 world tour, cateva mii de suflete inghesuite ca la “aschie”, in cercul salvator, unde gheata sarbeasca nu-i va ajunge sa-i calce, corturi incropite, nu toalete, mancare aruncata din bena unui camion, maini muscand aerul, coate intepand ochi, urlete, ura. dupa doua saptamani de trai in noroiul imbibat de urina, de frica holerei si a dezinteriei, tabara a fost desfintata, refugiatii pe cat walk, si-au petrecut picioarele arse de pipi si caca si gunoi descompus, gambe rosii si umflate si purulente, copii in brate tipand, cainii lup pe margine sfasiindu-i din ochi, mame plangand, miros greu de putreziciune plutind ca o luna moarta deasupra campului de pe care autobuzele strangeau omenirea stricata si-o trimiteau la aeroport, deseuri numai bune de ingropat in vreo alta tabara in germania si in belgia si in italia.

refugiati cu penelinga tabara de pasari stranse-n colivii insalubre e piata pestisorilor de aur si a testoaselor de platina, gratiile de la intrarea in magazine sunt tapetate cu pungi cu apa in care se vantura ochi bulbucati si aripioare mladioase, 30 de cm3 de viata intr-un plastic strans la gura, magazinul asta e plin de acvarii supraaglomerate, crapi gigantici in pe loc repaus, nu au unde sa se miste, injura marunt tzuguindu-si buzele in o. sau poate se roaga. linga sunt acvarii cu pesti cu frunte inalta si un soi de perciuni, copilul se apropie cu un polonic mare si, ajutat de vanzator, prinde unul, il examineaza si-l lasa cu pleosc, inapoi in bazin, inca unul sau doi, al treilea e bun, are o pata mare rosie pe spate si burta argintie, vanatoarea a luat sfarsit, pestele cu fatza de aurelian andreescu o sa moara-ntr-un bol meschin dintr-o camera de 12 metri patrati, intr-un oras care nu are loc sa creasca, intr-o lume prea stramta sa ne mai cuprinda.

refugiati cu solzirefugiati.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: