chinezul intreaba “uere are ui?”, la aeroport, “tzu-ric, tzu-ric?”, a fost statia dinainte, trenul s-a oprit obosit, a tras la peron ca taximetristul la cafeluta, am stat 10 minute, “aaaaaaaaaa”, chinezul tzipa strapuns de seringa adevarului, acum ce se face?, nu stie sa se intoarca ca n-a presarat firmiturele pe drum, acum ce se face?, se batzaie de pe-un picior pe altul si incepe sa alerge pe peron, agitat ca o musca prinsa-ntr-un borcan.
turistul asiatic, clic-clac, clic-clac, calatorind in cete uriase conduse de o madama cu umbrela inchisa, tinuta ca o torta in mana dreapta, turistul asiatic-tinta caterincii mondiale: oaia, mielu, scrumbia, in sanda infundata cu soseta flausata, cu aparatu foto, trepied, palariuta de soare si bratele crucificate de harta gigantica, turistul asiatic e dumnezeul calatoriilor. prima data cind am inteles asta a fost in metroul din tokio, ochiu se-mpiedica de toate liniutele si punctisoarele intinse pe tablitele indicatoare, cele 130 de milioane de bastonase si cele 7 milioane de conuri nu-mi transmiteau nimic inapoi, creierul agitat cauta indicii ca un spargator grabit rasturnand cartile din biblioteca, nimic, nu-nteleg nimic, NU-NTELEG NIMIIIIIIC; mic, mic, mic, undeva pitulate sub cuvintele japoneze cu greu am descoperit niste texte in engleza, deh, tocmai fusese campionatul mondial de fotbal, huuuuuuh, inima a coborat din gat, sunt salvata.
in kyoto, delirul a atins cote noi, cit am de platit? pe bon sunt mazgalite niste dungi, sunt cifre japoneze, din nou creierul e prins cu mana-n fund, chelner obraznic care zice “n-am” la haleala de pe meniu, ma uit pe bancnote, poate acolo au si cifre arabe insotite de simbolul sinonim japonez, canci, n-am net pe telefon ca-i 2005 si nea steve jobs abia facea dragoste cu tehnologia, smartphoneul nu-i in zona, doar o nokia cu lanterna in capat si butoane moi, ca o salteluta gonflabila, cum te descurci cind tu ai primit o furculita dar ti s-a pus in fatza o oala de supa?
Habar n-am, dar uite ca hoardele asiatice reusesc sa faca asta cu dibacie intr-un vest in care arareori gasesti indicatoare in chineza, japoneza, thailandeza, in care meniurile nu-s ca la ei, cu poze, in care nu exista tablite pe care poti sa desenezi ceea ce doresti: ca la gara din fuji, in care hainele or fi facute-n china dar n-au masuri inscrise in chineza.
shi, shu-shen-zen, i-bu-pro-fen, sunt in avionul de bucuresti, stewardesele nu mai prididesc sa opreasca hemoragia de bagaje din compartimentele de sus, o mamasa impinge gafaind un gentoc strivind cadourile unui mops care-i sare la gat: dupa ce ca sunteti ultima, ati venit sa faceti ordine? puf, puf-tuseste prima baba ca o locomotiva cu abur, mrrrr-marrraie a doua, chinezul de linga mine n-are nevoie de dictionar ca sa prinda unda de draci care pluteste intre cetatenii republicii romania.
caci la noi, dragi turisti asiatici, nu ai nevoie de harti si indicatoare si explicatii suplimentare, noi umblam cu matzele pe afara si fiere pe limba, la noi nu trebuie sa intelegi nota de plata, oricum vei fi furat, la noi ura si isteria o ard in pielea goala, bine ati venit in romania, actualul infern, viitorul ierusalim.