Archive

Tag Archives: o madama

chinezul intreaba “uere are ui?”, la aeroport, “tzu-ric, tzu-ric?”, a fost statia dinainte, trenul s-a oprit obosit, a tras la peron ca taximetristul la cafeluta, am stat 10 minute, “aaaaaaaaaa”, chinezul tzipa strapuns de seringa adevarului, acum ce se face?, nu stie sa se intoarca ca n-a presarat firmiturele pe drum, acum ce se face?, se batzaie de pe-un picior pe altul si incepe sa alerge pe peron, agitat ca o musca prinsa-ntr-un borcan.

turistul asiatic, clic-clac, clic-clac, calatorind in cete uriase conduse de o madama cu umbrela inchisa, tinuta ca o torta in mana dreapta, turistul asiatic-tinta caterincii mondiale: oaia, mielu, scrumbia, in sanda infundata cu soseta flausata, cu aparatu foto, trepied, palariuta de soare si bratele crucificate de harta gigantica, turistul asiatic e dumnezeul calatoriilor. prima data cind am inteles asta a fost in metroul din tokio, ochiu se-mpiedica de toate liniutele si punctisoarele intinse pe tablitele indicatoare, cele 130 de milioane de bastonase si cele 7 milioane de conuri nu-mi transmiteau nimic inapoi, creierul agitat cauta  indicii ca un spargator grabit rasturnand cartile din biblioteca, nimic, nu-nteleg nimic, NU-NTELEG NIMIIIIIIC; mic, mic, mic, undeva pitulate sub cuvintele japoneze cu greu am descoperit niste texte in engleza, deh, tocmai fusese campionatul mondial de fotbal, huuuuuuh, inima a coborat din gat, sunt salvata.

in kyoto, delirul a atins cote noi, cit am de platit? pe bon sunt mazgalite niste dungi, sunt cifre japoneze, din nou creierul e prins cu mana-n fund, chelner obraznic care zice “n-am” la haleala de pe meniu, ma uit pe bancnote, poate acolo au si cifre arabe insotite de simbolul sinonim japonez, canci, n-am net pe telefon ca-i 2005 si nea steve jobs abia facea dragoste cu tehnologia, smartphoneul nu-i in zona, doar o nokia cu lanterna in capat si butoane moi, ca o salteluta gonflabila, cum te descurci cind tu ai primit o furculita dar ti s-a pus in fatza o oala de supa?

Habar n-am, dar uite ca hoardele asiatice reusesc sa faca asta cu dibacie intr-un vest in care arareori gasesti indicatoare in chineza, japoneza, thailandeza, in care meniurile nu-s ca la ei, cu poze, in care nu exista tablite pe care poti sa desenezi ceea ce doresti: ca la gara din fuji, in care hainele or fi facute-n china dar n-au masuri inscrise in chineza.

shi, shu-shen-zen, i-bu-pro-fen, sunt in avionul de bucuresti, stewardesele nu mai prididesc sa opreasca hemoragia de bagaje din compartimentele de sus, o mamasa impinge gafaind un gentoc strivind cadourile unui mops care-i sare la gat: dupa ce ca sunteti ultima, ati venit sa faceti ordine? puf, puf-tuseste prima baba ca o locomotiva cu abur, mrrrr-marrraie a doua, chinezul de linga mine n-are nevoie de dictionar ca sa prinda unda de draci care pluteste intre cetatenii republicii romania.

caci la noi, dragi turisti asiatici, nu ai nevoie de harti si indicatoare si explicatii suplimentare, noi umblam cu matzele pe afara si fiere pe limba, la noi nu trebuie sa intelegi nota de plata, oricum vei fi furat, la noi ura si isteria o ard in pielea goala, bine ati venit in romania, actualul infern, viitorul ierusalim.

avionu are o ora jumate intarziere, flacari rosii-stewardesele de la austrian, ard culoarul in sus si-n jos, foenul ne zguduie peste alpi, baboiul de linga mine se trezeste-ntr-un suspin, eu dau cu vinul pe plovar, sa fie primit, mai vine-o pala, inca un geamat, hai c-am ajuns.

zurich, ceasuri, ciocolata, private banking si baietasi cu shaluri de lana si pantaloni tipirig bagati in ghete calarind trenul de la aeroport in centru, ihaaaaaa-ihiiiiii, toate glumele sunt bune si gurile  sunt intinse in jurul urechilor si in ele turnata bere, ba nu, bere stinsa cu red bull, gasti de 8-10 bretonati, frezati coboara racnind in ploaia din fata garii si-si aprind sincron 39.878 de tigari pe care le sug cu nesat in piept, till imi da mesaj ca e pe oras si ca gasesc cheia in cutia postala, e aproape miezul noptii si merge-o bere ca focul, o iau de la chiosculetele unui indian carbune, hai sa traim.

sunt 11 grade, muntii sunt acoperiti de zapada dar in oras miroase a primavara, a primavara si a conturi barosane, fetite de 40 de ani iau brunch cu prosecco tavalindu-se pe blanuri la terase, o madama imi zambeste, atarna de bratul unui dali miniatural, cu palton cu vulpe la guler, pantofi de lac si palarie de fetru, dichiseala interbelica. daca nu mi-am luat credit in franci nici n-am stiut cum arata pina acum, cad pe spate in fatza designului constiincios, liniilor delicate si culorilor fine, “da, astia se gandesc la tot aici, la chestii care noua nici nu ne trec prin cap” o chelnerita pitica imi impartaseste entuziasmul, de unde esti? “din portugalia, noi suntem vai de steaua noastra, designul banilor e ultimul lucru la care ne gandim”.

ceasuri, ceasuri, ceasuri, nu, uite si niste bijuterii si din nou ceasuri, pe dreapta private banking, pe stanga hotelul de 5 stele, ai venit ca danutz cu sacul, treci strada, inhati cascavalul, astepti la semafor, treci strada inapoi si te culci, linga biserica e clubul orgasm, linga buticul de casmir e carciuma thai, si una japoneza si inca una indiana si, in sfarsit wurstul, se rupe zemos in gura, uns cu mustar, intins pe limba, imperecheat cu un pretzal, binecuvantare.

in tramvai e un semn cu “nu cersiti”, printre lamborghiniurile si ferrariurile si mertzurile de pe strazi niciun macraon nu-si taraste piciorul bubos sau acordeonul busit. sunt acasa, la romania, zurichul respira usurat, la multi ani.

o fi brasovul cel mai frumos oras din tara dar este pe primul loc si la cea mai stupida muzica de radio, cind ai crescut leganat pe parti-n tran-sil-vei-nia si ai adormit in octavele hi-q-ului, n-ai cum sa nu te-ncanti la horcaielile voltajului si mieunatul pasaretului fara nume, o fi inna, o fi corina, cum dracului fac astea milioane de viewuri pe youtube? cine poate sa faca diferenta intre ele? iei-iei-ieeeeeiiiii-ieeeeiiiiii, uou-ouuuuuuuaaaaa, asa ajungi sa-l preferi pe smiley si pe nenea ala care vara nu doarme, “ce ve aaaduc?” ma-ntreaba chelnerita unguroaica de la pilvax, o bere, un gulash, aparatul radio si un ciocan, “ighen”.

strada duduie de vilegiaturisti, pierdut simtul ridicolului, gasitorul sa-l pastreze ca sa-l ajute atunci cind trage pe el o pereche de pantaloni treisferturi, mulati pe coapsele tip conducta nabucco, domnu acesta si cu domnul celalalt si cu asta, toti domnii care trec pe michael weiss n-au simtul ridicolului sau daca au unul, sunt sigura ca l-au legat la gura si ochi si-l tin nemancat intr-un beci al subconstientului.

sau poate e mai bine asa, cine spune ca nu-i mai sanatos sa o arzi falos in slapi, cu calcaiele negre, camasa in carouri lipita de burdihanul unde ai bagat-o pe scufita rosie, bunica si presedintele asociatiei de vanatori, ascultand la mobil o inna-corina-alexandrina, astia sigur vara dorm, si toamna si iarna, nici in fund nu-i doare, nici de oltchim, nici de rosia montana, nici de sisturi si otv, stoooooop, tiiiiiit, tiiiiiiiitttt, tuuuuuuuuuuuuut.

uite ca totusi le pasa, un cercopitec intr-un logan a fost blocat de o madama pe la 65 de ani care iese val vartej dintr-o casa, “ma scuzati, va rog sa ma scuzati” striga catre bivolul in pantaloni treisferturi care i-a terfelit deja stergatoarele, “va rog..”, “ce p.la mea faci faaaa, misca-te futu-ti dumnezeii ma-tii mai repede, in p.la mea, lasa in p.la mea un numar de telefon in parbriz”, femeia isi ia galeata de laturi peste parul blond nordic, se suie-n masina, ii tremura mainile si nu gaseste contactul,  “hai mai repede in p .la mea”, loganul tasneste, din radio urla inna-corina-alexandrina.

“bine ca dumnezeu nu le-a dat oamenilor coarne” zice mama norinei. asa e, dar daca nu au coarne, asta nu inseamna ca 80% dintre ei nu sunt niste vite.

baai frumos e brasovul manca-i-as gurita lui de oras de la poalele tampei si de la sanul pedeleului care i-a tras 84 de sensuri giratoriiiiii, iuhuuu, te-nvarti pe primul si centrifuga te arunca in al doilea, petunii cresc in mijlocul intersectiei pe un tumul, acolo-s ingropati intr-o caldare banii nostri zice frate-miu, primaru scripcaru e un violator de bugete si un criminal care a starpit cainii, a 452 plangere penala pe numele lu barbulescu-cine-i barbulescu, seful directiei de cevacuanimalele din brasov, deci ce ziceam? plangerea penala pe numele lu barbulescu a primit un NUP dar lupta continua, cineva trebuie sa le dea in cap coruptiei si hidrei pedeliste care uite acusi a taiat si copacii din fatza de la cetate, niste nemernici, n-au facut nimic bine, era mai misto pe vremea lui ghise? ala nu omora caini, fiecare cu buba lui, a mea sunt chelnerii, la cetate put a ’80 cu parizer la tigaie servit pe post de snitel parizian iar toaleta duhneste a personal de lehliu.

pe republicii e coloana de betivi, toarna berica pe gatlej in tzarcurile din mijlocul strazii, gogaltz-gogaltz, o madama in blugi si geaca de motor cu ochi fripti imi cere bani, n-am soro, sunt eu si cardu, se cara scarbita si se agata de doi nemti pe la 40 care jaja schon schon casca ochii la cladiri, da si mie niste bani, nein, nein, da ma si mie niste bani, 40 de secunde de insistenta, die germans sunt in colt, nein, futu-va-n gura de straini, ptiuuuu, o flegma ajunge pe camasa unuia, fir-ati-ai dracului, tunul cu rahat bubuie, nemtii se indeparteaza grabiti, romanian hospitality.

pe terasa la festival 39 e competitia nationala de dat peste cap capuccinouri cu degetelul mic erect, ma var la racoare, 3 din 30 de mese sunt ocupate, o tripleta de romanasi umili balesc si isi cer voie la masutele alea cu canapele, chelnerul latra un “nu, ca astea’s de 7 persoane”, hap, nu suntem 7 in toata carciuma si alba ca zapada nu si-a anuntat prezenta impreuna cu alaiul, chelnerul e darz, nu frate, nu suntem sat fara caini, exista niste reguli si alea nu pot fi schimbate la fel de usor ca avocatul poporului, daca vreti la canapele mai chemati inca 4 oameni sa stea cu voi, hazu continua pe seara la prato: cu ce platiti, cash sau card, tavi zice cash, vine nota, ma caut de firfirei, nu-mi ajung, uite cardul, pai nu se poate zice chelnerita infipta, de ce? pentru ca v-am intrebat, m-ati intrebat inainte sa stiu cit am de platit, trebuia sa-mi dati nota, vedeam ca n-am destui bani si ziceam atunci card, colegii de masa se foiesc, nu-i bine sa te iei la tranta cu chelnerii in romania caaaaa..iti scuipa in mancare, iti smulg cu penseta parul de pe nas, iti otravesc sinsila din ograda, iti pun ulei la radacina trandafirului japonez, sa vina sefu, sefu zice ma scuzati dar am inchis casa, marius zice ca asa ceva nu se face-daca ai clienti in restaurant nu inchizi casa, eu zic sa deschida casa, pai nu se poate, de ce? pentru ca trebuie sa scriu maine dimineata o nota explicativa, ….-asta inseamna puncte de suspensie, uimire-stupoare-consternare, sunteti alfabetizat? da, atunci scrieti nota explicativa, restu mesenilor panseaza nota, feher lasa-l ma pe om in pace, dar nu-i corect, de ce … haide ma, esti in romania.

frate-miu imi zice ca sunt furioasa aiurea, aiurea zici? de ce nu pot sa ma enervez ca taximetristul pute si nu zice merci desi ii las 2 lei peste pretul calatoriei, nu poate sa-mi sara basca pentru ca chelnerul e nesimtit si calic, nu pot sa fiu furioasa ca toata lumea e cu mana-ntinsa si te-njura atunci cind zici: du-te fratioare la munca. astept o lista cu motive de manie care sunt considerate normale in romania. si va rog nu-mi ziceti de basescu, sunt om mare, nu mai cred in povestile cu bau-bau.