Archive

Tag Archives: poala

pe trotuarul din fatza de la megaimage se infrunta 3 tipuri de cersetori: haimanaua vicioasa, care piteste la spate petul de trascau si fumega constant mahoarce, tanara familie de tigani dotata cu copilasul de 2 ani, cu vesnice lumanari verzi tasnindu-i sarbatoresc din nas si batranul cu viata-ntr-un carutz umil si doi caini somnorosi, incolaciti in cutiile de carton.

haimanaua are mereu firmituri in barba si pungute cu chifle-n poala, lumea nu-i da bani sa nu-i bea dar nu stie lumea sarmana ca, filtrate prin paine, spirtu si apa de gura sunt mai bune ca vodcutza, la 3 dupa-masa cind incepe vanzoleala gospodareasca la supermarket, tiganusul-tata lasa filozofia cu baiatu de la chioscu de ziare, se aseaza comod pe braul de beton de la intrarea in magazin, il inhata pe mucos in brate si pune-n scena piesa “handicapul”: privire fixa, capul fuge dreapta-stanga-dreapta-stanga-dreap.., tragedie greaca intr-un singur act la care toate femeile cu frica lu dumnezeu isi fac cruce si scuipa iute banuti, bietu copilas, care din ei? tatal de 16 ani sau fiul? da’ unde-i ma’sa? se-nghesuie cu alte 3 tiganci, chicotesc si vorbesc de hainutze, are un carucior cu niste boarfe ascuns intr-o cabina telefonica transformata in veceu pentru ala micu ca nu mai vorbeste nimeni de pe fix si oricum ce mai e de zis, viata-i de rahat stim cu totii.

pe mine m-a convins kitul de cersit al batranelului: roaba cu farfurioare si trente, caciula de tzutzea si cei doi caini paliti de boala somnului ma trimit la frigider, fac un platoas cu carne de porc, peste si niste legume, dau fuga inapoi, tataitza nu-i si cateaua grasa sta de straja linga bunuri, zic ca o sa numar pina la 60, ajung la 130 si omu nu mai vine iar eu trebuie sa ma duc la serviciu, asez cu grija mancarea pe braul de beton in maraielile dihaniei, un pensionar ma vede : “si eu tot pe el il astept” imi zice alarmat, “vreau sa-i dau banii astia sa-si ia o paine”, flutura 3 lei in mana, “ii spun eu ca ati lasat mancarea, ca eu raman dupa el” ma linisteste.

plec multumita, iote ca mai exista oameni care asteapta dupa cersetori sa le dea bani, tiganu-tata a iesit din tura, se harjoneste cu-o gasca de baieti de 8 ani, betivul face conversatie cu-o tiganca batrana care plimba-un copilas in brate: “unde-i ma’sa?”, baboiul ragaie-un raspuns ragusit “baga-mi-as p..a-n gura ei, ce bataie a luat. e acasa”, betivu zambeste fericit, viata e dreapta. si frumoasa.

 

nici englezoii nu mai sunt ce-au fost, bat palma cu sir mickison: fetito vezi ca astept aia si aia si ailalta, iute ca am 95 de ani si nu stiu cite zile mai prind, fac spagatu ca badea si podu ca oprescu, inghit un faras de jaratec si ta-na-naaa, ii dau omului mail: dear sir, mi-am facut temele si sandvisu si-s gata, mai am sa ma inchei la sireturi, hap, mailu-mi scuipa-n obraz raspunsu lu nea apricot, lipsesc pina in 3 martie, adresati-va pentru urgente lu madam moneypenny, uaaaau, 6 luni e juma de an, perioada de gestatie la babuin, mi se aprinde curu de manie si ma apuc sa-i scriu secretarei un mail, cucoana, sa-ti explic, eu sunt din romania, sefu tau mi-a zis asta si asta si eu am facut si el a disparut, si organizatia voastra trebuia sa-mi dea si nu mi-a dat, ordonat, apasat, elegant ii tai capu domnitei care, inaintea decesului, reuseste sa-mi transmita doar un “era o eroare, domnu-n cauza se-ntoarce acusi, va vom contacta as quickly as possible”, hoarc, hoarc, sange scuipat in poala, am rezolvat-o si p-asta coz nau-uan facs uit rumeinians.

racorita citesc mailul buzdugan aruncat la manie, o data, de doua ori, vanez niste greseli de ortografie, il trimit norinei, sta la londra de 5 ani, le are cu inglisu mai bine ca mine, ia zi sorela, cit de grav e misspellingu, 10 minute de tacere si urmeaza un strigat de groaza, “opresteeeeee, spune-mi te rog ca nu l-ai trimis”, ba da, de ce?, “nu-i de ortografie, dar tonu, e groaznic, pentru oamenii de aici este de-o nepolitete crasa”, da ce-am facut doamna, i-am spus doar ca eu trebuia sa fac asta si am facut si ei trebuiau sa faca asta si n-au facut, “da dar tu nu intelegi ca anumite cuvinte sunt foarte dure si lumea aici este sensibila si atenta la nuante, uite cum ar fi trebuit sa spui ce aveai de spus”, citesc simfonia politetii: “kindly ask” si “i would very much like” si “regards”, ceai si plecaciuni, vanzatoare zambitoare si chelneri care glumesc cu tine, spatiu la coada la casa, civilizatie, acu 2 luni stiam cu ce se maninca, zambeam mai mult, spuneam pardon si ma scuzati dar zoaiele zilnice ale maniei spurcate romanesti mi-au scurtcircuitat omenia.

si cum altfel cind in numai 2 ore am primit doua mostre de civilizatie romaneasca: http://www.evz.ro/detalii/stiri/HALUCINANT-Gigi-Becali-ctre-Monica-Tatoiu-Suntei-o-idioat-rdei-ca-proasta-n-p-100.html

si

http://www.youtube.com/watch?v=GGz4p3vGjl0&feature=related

 

mitocanie vartoasa, acida, care topeste tot ce prinde, ce tot atata regards, hai cu raspunsul ala odata-n p..a mea.

Design a site like this with WordPress.com
Get started