Archive

Tag Archives: trenuri

in unul din docurile caramizii din hafen city, urc scarile cot la cot cu o ceata de nemti hiperventilati si ne varsam, zgomotos, cascada de slapi lipaind pe ciment, in receptia racoroasa a lui miniatur wunderland, cea mai mare cale ferata miniaturala din lume. aschia nu sare departe de macaz, la tata ceferist, fiica sefa de gara. deci..

..o doamna cu ochelari si gesturi de profesoara de balet imi face vant in sala de asteptare, 45 de minute de odihna cu fundul pe bancutele de compartiment de tren din 86, vinilin lipicios. automatele de suc scuipa gratis pahar dupa pahar de cola si alte zemuri cu gust ciorapos, coada ca la moastele sfintei paraschiva, doamne iarta-ne. copii paroxistici se dau cu capul de pereti, frenezia vizitei e atzatzata cu videouri care arata cum a fost construit aeroportul miniatural inspirat de hamburg international, pe care aterizeaza concorduri si jumbouri. cut. trecem la ecluzele clampanitoare prin care se strecoara uriase vase incarcate cu containere. falcile se aduna din poala, cite minute mai sunt pina intram? pai uita-te si tu la ce numar ai pe bilet si vezi care e cel afisat pe ecran. a-ha, mai am de stat macar un sfert de ora, sa-mi mai iau o cola.

aeroportu

in filmuletele proiectate pe plazmele din sala de asteptare, gemenii braun, constructorii wunderlandului, se tarasc pe genunchi printre trenulete, casca ochii excitati la camera si o momesc sa intre sub o falie de austria. in cartea de pe masa mea un neamt a facut ce stia el mai bine, adica o lista cu inventarul. 12.000 de metri de cale ferata, 890 de trenuri formate din 11.000 de vagoane, 300.000 de lumini, 215.000 de copaci, 200.000 de figurine umane, 700 kilograme de iarba falsa si 4000 de kilograme de otel, 500.000 de ore de munca, 8,7 milioane de euro cheltuite. pliantul te imbie ca, odata ajuns in inima wunderlandului, sa cauti urmatoarele scene: mos craciun cascand usa unei latrine de tzara si surprinzand pe tron omul de zapada, politia stransa in jurul unui paraias unde zace trupul gol al unui individ asasinat nemilos, indragostitii-ma rog, un numar de sex oral, in mijlocul unui lan de floarea soarelui, un laborator in care un grup de cetateni in halate albe produc hotarati droguri.

mortu din parau

gata, s-a sunat, trecem de doamna balerina, traversam grabiti magazinul unde copii sunt catarati fara coarda pe munti de masinute, aeromodele si trenuri de plastic, made in china, hap-am ajuns. o tabla electronica informeaza vizitatorii cum stau la scorul pe tari, romania a trimis peste 3000 de indivizi sa gaseasca omul de zapada pe buda, sunt mandra. in spatele meu chiar acum sunt 5 romani, tatal se apleaca cunoscator asupra dioramelor care arata istoria unui oras tipic german, de cind saxoni si-o dadeau parte-n parte cu ursu si bursucu si pina-n timpul celui de-al doilea razboi mondial. fratii braun au presarat in toate etapele betivi naruiti, violuri, cafturi in fatza carciumii, tatal roman trage aer in piept si ii spune sfatos blondei care-i atarna, ca o punga de drena, din buzunarul gecii: “uite draga, aveau cai” sau, privind melancolic la fabrica inegrita de bombardamente: “industria lor era foarte dezvoltata”.

oras miniatural

avem berlinul si transformarea lui din ’44 pina in ’89, avem soldati rusi de straja intr-un cimitir acolo unde se termina sectorul american, avem dezertorul redegist sarind parleazul, avem proteste in fata barierei care se transforma in gard de sarma ghimpata care se transforma in zid, care cade sub ciocanelele tomnatice si lasa sa treaca un puhoi de cetateni in trabant, desigur fratii braun introducind intre revolutionarii est germani si o domnita in pasarea goala.

indragostitii

mareea umana se buluceste intr-o camera intunecoasa plina de zgomotele trenurilor electrice, e noapte, la fiecare 15 minute se face pret de 2-3 minute intuneric, se aprind lumini in case, pe strazi. daca nu ar fi domnul acesta imens in fatza mea, as putea sa vad si eu altceva decat varful muntilor din harz, inima germaniei, imi fac loc si ajung la fabrica de ciocolata, apesi pe butonul de pe stalp si linia de ambalare iti trimite in palma o piesa de lindt, traiasca. avem concerte imense-dj bobo, nemti, ce mama dreacu-avem tuneluri si gari si 890 de trenuri pufaind, urcand, coborand, intrand, iesind, smulgand oftaturi de la copiii catarati pe gardul care inconjoara miniatura, avem elicoptere survoland staul de pe autostrada si masini de pompieri care alearga grabite la incendiul de la palat-dar asta este deja austria. avem alpi si scandinavia si elvetia, hamburg si america. daaa, avem america si extraterestrii care trebaluiesc in desert si, ho-paaaa, am gasit laboratorul de droguri, fix linga extraterestrii, or vrea sa dea vina pe ei. daca apas pe butonul asta ce se intampla? un omulet face bunjee din varful unei macarale, la un alt concert, butonul astalalt imi invarte moara de vant. copiii urla si aplauda aterizarea unui airfrance, doua americance xxxxxxxxl zac naruite linga vegasul iubit, un mucos isi vara piciorul in fata mea taman cind faceam o poza atlantidei ingropata sub o mare nordica, populata de vaci care fac scuba diving.

vaca scubatica

o bucata de scandinavia tasneste in sus, pe sub tablie isi fac loc si trec in culise un sir de 6 norocosi. o sa vada din backstage cum se manevreaza macazurile si toata instalatia asta electrica, se aud urlete din zona “hamburg”, sant pauli a dat gol, stadionul e in delir, vizitatorii racnesc incantati. realitatea miniaturala e mai frumoasa decat aia 1 la 1. 3 ore juma in wunderland, zi gulliver, mai vrei acasa?

prin sparturile din cearsaful botit de nori, anglia se vede alba, ninge la londra anunta pilotul, brrrrrr, se-ntinde un frison printre scaune, vantul smulge biznismenii de pe scara avionului si albastreste mainile pe balustrade, in hammersmith s-a trecut la garderoba de iarna: cusma sovietica de blana, cu urechi de bassett, shal tip acordeon, fash si slapi, abia la vederea cartofiorilor degerati ma ia frigul, centrala duduie si norina da cep la o sticla de vin.

bbc-ul isi pastreaza calmul, filmeaza din elicopter autostrazile din sud-est, ingropate in zapada, au fost ceva derapari, ceva accidentari usoare, cafenelele benzinariilor isi fac planul pe 5 ani, pline ochi de sinistrati, reporterul nu horcaie nevrotic, cu respiratia intretaiata de manie si surpriza, este calm, senin si discret, intervievatii beau cafea, ceai si spun cu un zambet delicat “it was terrible”, nimeni nu-si smulge parul din cap, nimeni nu infige degetul in ochiul guvernului sau in nara mucoasa a institutului de metereologie, pai si normal, ca asta e bbc-ul, se stie ca ei sunt mai retinuti, au o zgarduta care-i curenteaza la cel mai mic semn de entuziasm jurnalistic de tip tabloidian, sa mergem deci pe sky.

alti constipati, 1 metru de zapada in sussex este o stire care nu reuseste sa creasca intensitatea campului electrostatic din studio, doamna de la meteo anunta imperturbabila temperaturi de -4 grade care, din cauza vantului, se vor simti -10 poate chiar -11 grade, palmierul din fatza casei intra-n convulsii, cameron tace malc si nu proclama inchiderea scolilor si nici vestitul cod portocaliu, asa ca betivii continua sa bea berica gadilati de vantoasa, in fata pubului.

Ziarele de a doua zi spun sec pe pagina 6: cea mai rece luna martie din ultimii 27 de ani. punct. Punct. Nu batranele degerate, nu tiristi isterici, nu sapte cruci: doamne dumnezeule, de ce ne pedepsesti tu pe noi cu frigul asta? nu analisti in studio, cu priviri de bambi care simpatizeaza cu cetateanul prins cu primavara-n copca, nu trenuri intarziate, calm britanic,  drobul de sare n-o sa cada, e bine mersi cocotat pe dulap, nu mai bine discutam noi despre referendumul din faulkland? sau despre bugetul uk pe anul 2013? nu mai bine ne suflecam manecile si trecem la treaba? nu, asta cu suflecatul manecilor nu tine, ca-i al dracu de frig, mi-a inghetat urechea in drum spre tate modern, la parter, ciuciti in sosete treisferturi in aerul rece, 549 de elevi sporovaiesc, deseneaza si-si catara pe net creatiile.

keep calm and carry on.

grecia s-a cocotat pe tocuri de 16 si infuleca gyros la miezul noptii, tzitzirichi-mitzichi-tzantzosichi, turisti debusolati umbla ca gainile fara cap printre tonele de carciumi duduind de muzica, unu-patru-sapte nebuni prorocesc sfarsitul culorii rosii si nadirul apei sarate, 3 camioane parcate in paralel au blocat strada, trec 3 minute si nimeni nu claxoneaza, lume relaxata, cum reusiti? “ce?” sa ramaneti oameni, cum reusiti sa ramaneti oameni, “memorie buna, nu uitam cine eram inainte”, ana serveste in taverna lu hristo-tatane’su-de la 16 ani, juma de viata carand tavi si zambind peste pahare de ouzo, noroc zice punind sticla de retina pe masa, vorbesti romaneste? putin, sunt multi romani care vin aici, am prins ascultandu-i, hap, ma gandesc la chelnerii din centru vechi care-si rup limba in obstacolele limbii engleze, ce sa mai zic de-un efharisto si-un paracalo, solipsism daco-get, ceausescu-iliescu-antonescu, la ce-mi trebuie bre limbi straine cind sunt descurcaret si te fac la pret?

hristos a fost marinar, “am fost in america in 70, woodstock, ce vremuri, da stii ce? nu mai e nici america ce-a fost; am fost cu varu-meu la daytona anul trecut cu motoarele”, hristos mangaie un harley, “n-as vrea sa traiesc in state”, cu sortzul strans peste blugii si tricoul negru, tronand la intrarea in taverna rahona, zice ca spera ca atunci cind i-o fi mai rau asa sa-i fie, pai si criza nenicule? o simt puturosii care s-au bulucit toti in atena, din 10 milioane de greci 5 sunt acolo, crapa de foame in loc sa se-ntoarca in satele lor, sa creasca o capra si-o gaina, se traieste bine daca te multumesti cu putin, dar nu-hristos boxeaza aerul cu pumnul-nu si nu, astia nu vor inapoi ca i-a tampit tehnologia, telefoane, trenuri, masini smechere, cine mai vrea inapoi la magarus, da incet-incet o sa trebuiasca sa se intoarca, uite buzukia din neo marmaras s-a inchis, e primul an din ultimii 274 cind nu se mai tine, de unde bani sa dai la lautar? si farfurii, mai spargeti cu ciocanelul special de spart farfurii? nuuuu, costa farfuriile, s-a-nchis si zona asta, hahohoho.

4 euro un cappuccino pe terasa la etnika, kiki zice ca de aici se vede frumos apusul, da’ e 11 dimineata, ar trebui sa torpilez lejer vreo 50 de euro ca sa vad hitratata si proteinizata soarele scufundindu-se-n mare, un cocalar trasnind a transpiratie si pretena cu brand de pirat si par pe piept joaca table, cafeaua vine la pachet cu jumatea de apa, brava, muzica etnica urla din boxele nemtesti facute-n china, se poate mai incet? nu domnita ca melodia asta e dedicatie pentru staretul de la athos, vedeti coloana aia de fum care iese de pe munte, zice “multumesc, aveti si ceva nat king cole?”, intr-adevar al treilea picior al lui halkidiki arde, negura-n aer, avioanele pompierilor, cenusa-n apa, sunt vreo 40 de grade, merge-un cuba libre, 8,5 euro, haoleu, fratitoare ce-mi faceti? pai si asta vine la pachet cu alune, chipsuri, apa, prietenie, umbrela si sezlong, ia sa-mi spui tu mie unde mai gasesti umbrela si sezlong gratuit in toata europa, scartz-scartz-scartz, degetul freaca tampla, nu am raspuns, pai vezi ce afacere ai facut? chiar, imi trece prin cap sa las si spaga, doar nu ma face un eurojumate pe mine.

in neo marmaras isi face vacanta un batalion de tancuri rusesc, shto, cashto, zashto, alearga intre restaurantele de peste, zdrong-bong, se cutremura pamantul, printre ei se strecoara niste tipari italieni, ciao, che bellaaaa, miniuri si lantisoare de glezna, miros de sampon si sapun dove, in buricul orasului, linga bancomat troneaza magazinul de blanuri, “blanuri” scrie in romaneste si “piele”, mi se pare normal sa faci 12 ore pina aici sa-ti iei o familie de nurci siameze sau niste piele pentru obrazul tocit, scot bani si, in loc sa-mi iau o caciula de iepure, ma grabesc la hristos sa-nhat o caractita, nicaieri pe aici nu se plateste cu card, “chestia aia din plastic?”, da, “pe care scrie numele tau si al bancii?”, da,da, “cu care poti sa platesti in suedia chiar si taxiul?”, ihi, “nu avem si n-o sa avem vreodata asa ceva”, dar paracaloooo, “nu insistati, mai bine luati un ouzo de va-mbatati”, pe sezloangele de pe pontonul de piatra romanii si-au lasat prosoapele noaptea, un soi de sacosa asezata in fatza la alimentara pe vremea lu ceasca, am fost primii aici, de 2000 de ani, cei mai buni si mai viteji dintre traci, da dacs cam from da tracs, intrebati-l si pe crin ca poate sa va spuna mai multe.