grecia-judet romanesc, un soi de teleorman cu mare

grecia s-a cocotat pe tocuri de 16 si infuleca gyros la miezul noptii, tzitzirichi-mitzichi-tzantzosichi, turisti debusolati umbla ca gainile fara cap printre tonele de carciumi duduind de muzica, unu-patru-sapte nebuni prorocesc sfarsitul culorii rosii si nadirul apei sarate, 3 camioane parcate in paralel au blocat strada, trec 3 minute si nimeni nu claxoneaza, lume relaxata, cum reusiti? “ce?” sa ramaneti oameni, cum reusiti sa ramaneti oameni, “memorie buna, nu uitam cine eram inainte”, ana serveste in taverna lu hristo-tatane’su-de la 16 ani, juma de viata carand tavi si zambind peste pahare de ouzo, noroc zice punind sticla de retina pe masa, vorbesti romaneste? putin, sunt multi romani care vin aici, am prins ascultandu-i, hap, ma gandesc la chelnerii din centru vechi care-si rup limba in obstacolele limbii engleze, ce sa mai zic de-un efharisto si-un paracalo, solipsism daco-get, ceausescu-iliescu-antonescu, la ce-mi trebuie bre limbi straine cind sunt descurcaret si te fac la pret?

hristos a fost marinar, “am fost in america in 70, woodstock, ce vremuri, da stii ce? nu mai e nici america ce-a fost; am fost cu varu-meu la daytona anul trecut cu motoarele”, hristos mangaie un harley, “n-as vrea sa traiesc in state”, cu sortzul strans peste blugii si tricoul negru, tronand la intrarea in taverna rahona, zice ca spera ca atunci cind i-o fi mai rau asa sa-i fie, pai si criza nenicule? o simt puturosii care s-au bulucit toti in atena, din 10 milioane de greci 5 sunt acolo, crapa de foame in loc sa se-ntoarca in satele lor, sa creasca o capra si-o gaina, se traieste bine daca te multumesti cu putin, dar nu-hristos boxeaza aerul cu pumnul-nu si nu, astia nu vor inapoi ca i-a tampit tehnologia, telefoane, trenuri, masini smechere, cine mai vrea inapoi la magarus, da incet-incet o sa trebuiasca sa se intoarca, uite buzukia din neo marmaras s-a inchis, e primul an din ultimii 274 cind nu se mai tine, de unde bani sa dai la lautar? si farfurii, mai spargeti cu ciocanelul special de spart farfurii? nuuuu, costa farfuriile, s-a-nchis si zona asta, hahohoho.

4 euro un cappuccino pe terasa la etnika, kiki zice ca de aici se vede frumos apusul, da’ e 11 dimineata, ar trebui sa torpilez lejer vreo 50 de euro ca sa vad hitratata si proteinizata soarele scufundindu-se-n mare, un cocalar trasnind a transpiratie si pretena cu brand de pirat si par pe piept joaca table, cafeaua vine la pachet cu jumatea de apa, brava, muzica etnica urla din boxele nemtesti facute-n china, se poate mai incet? nu domnita ca melodia asta e dedicatie pentru staretul de la athos, vedeti coloana aia de fum care iese de pe munte, zice “multumesc, aveti si ceva nat king cole?”, intr-adevar al treilea picior al lui halkidiki arde, negura-n aer, avioanele pompierilor, cenusa-n apa, sunt vreo 40 de grade, merge-un cuba libre, 8,5 euro, haoleu, fratitoare ce-mi faceti? pai si asta vine la pachet cu alune, chipsuri, apa, prietenie, umbrela si sezlong, ia sa-mi spui tu mie unde mai gasesti umbrela si sezlong gratuit in toata europa, scartz-scartz-scartz, degetul freaca tampla, nu am raspuns, pai vezi ce afacere ai facut? chiar, imi trece prin cap sa las si spaga, doar nu ma face un eurojumate pe mine.

in neo marmaras isi face vacanta un batalion de tancuri rusesc, shto, cashto, zashto, alearga intre restaurantele de peste, zdrong-bong, se cutremura pamantul, printre ei se strecoara niste tipari italieni, ciao, che bellaaaa, miniuri si lantisoare de glezna, miros de sampon si sapun dove, in buricul orasului, linga bancomat troneaza magazinul de blanuri, “blanuri” scrie in romaneste si “piele”, mi se pare normal sa faci 12 ore pina aici sa-ti iei o familie de nurci siameze sau niste piele pentru obrazul tocit, scot bani si, in loc sa-mi iau o caciula de iepure, ma grabesc la hristos sa-nhat o caractita, nicaieri pe aici nu se plateste cu card, “chestia aia din plastic?”, da, “pe care scrie numele tau si al bancii?”, da,da, “cu care poti sa platesti in suedia chiar si taxiul?”, ihi, “nu avem si n-o sa avem vreodata asa ceva”, dar paracaloooo, “nu insistati, mai bine luati un ouzo de va-mbatati”, pe sezloangele de pe pontonul de piatra romanii si-au lasat prosoapele noaptea, un soi de sacosa asezata in fatza la alimentara pe vremea lu ceasca, am fost primii aici, de 2000 de ani, cei mai buni si mai viteji dintre traci, da dacs cam from da tracs, intrebati-l si pe crin ca poate sa va spuna mai multe.