Diego are 1,92 metri, degetele pline de inele, incheieturile pline de bratari si bratele pline de lei, mai multi decat intrarea in orasul chinezesc si primaria bucuresti la un loc. Lei de cannes in sus, lei de cannes in jos, Diego se gandeste sa plece in India sau in China de unde a primit nenumarate oferte sa vina pentru o luna-doua intr-o agentie negalonata, sa aduca 3-4 lei si sa plece mai bogat cu 100.000 de dolari, “si ce-ai hotarat?”, lui Diego ii place in america unde este deja de 6 ani, lucreaza la latinworks dar vorbeste engleza mai stricat ca nea gigi, soferul de la next. Ok, o fi art director si d-aia nu trebuie sa stie engleza, nici vorba, omul e director de creatie, copywriter la baza, ar trebui sa stie cu vorbele adica, incredibil, Diego imi explica simplitatea vietii: avem traducator, avem om care se asigura ca nu sunt greseli gramaticale, eu dau idei puternice care transced limba, stii ca am fost si in bucuresti in 2008, am venit pentru un weekend, trebuia sa decid intre america unde tocmai imi iesea green cardul si o agentie din romania care imi oferea trei sute de mii, “poftim?”, 300.000 de dolari pe an, am refuzat ca m-am gandit la greencard dar erau bani frumosi. Mi-a pierit glasul, bravo Diego, ai transces limba, uite o idee puternica: o agentie din romania-mica, nu vreo retea ceva-oferea unui cetatean argentinian 25.000 de dolari pe luna ca sa-i aduca niste lei la cannes,  fratelo, deci romanii nu dau bani numai pe veyroane si pasaret de vitrina ci si pe.. biluta ou de porumbel de la incheietura lu Diego se loveste de masa, e porte bonheurul lui, foarte eficient, l-as inscrie la un effie, de unde l-ai luat? din buenos de la un magazin de nimicuri, iar bratarile de la incheieturi sunt lanturi de toaleta, vandalul creativ, varianta lui de a calca in rahat si a avea noroc garla.

Diego trage viata prin narile imense, e vid in jurul meu, lasa-mi domle si mie un pic sa respir, in tricoul albastru deschis, zdranganind la fiecare miscare, pare un cocalar de mamaia, un copil de primar pesedist caruia i-a facut taicutzu o afacere din fonduri europene, omul insa e muncit, hehehehe, uite acum dupa 3 spritzuri trebuie sa plece acasa sa bage pentru fox si mai trebuie sa-si numere si banii facuti de scoala de advertising Brothers al carui proprietar este, oh my gosh, deci predai? eu?nuuuu, platesc alti oameni cu lei de cannes, avem carca in buenos, eu nu am timp de asta, ma culc in fiecare dimineata odata cu rasaritul, la 11 trebuie sa fiu la o petrecere, haide si tu ca sa-l cunosti pe cif crieitiv blablabla. Welcome to Jurassic Park, pe calle nicaragua trei baieti au scos sa faca pipi leii de cannes iar o domnita curata cu punga rahatul dupa al ei, imi sopteste in graba “daca stiam ca trebuie sa fac asta nu ma chinuiam atata sa il iau”.