archeopterix vantosus

e ora 6, in fiecare zi la 6 vantu incepe punctual sa bata, 30 de kilometri pe ora la inceput, urca la un 50 si daca avem noroc prindem un 60, domnul Torro se uita in stanga, apoi in dreapta de parca ar vrea sa treaca strada, vantu da tzeapa azi si sunt si niste nori care-l ingrijoreaza un pic, daca ploua nici vorba sa putem sa alergam, domnul Torro isi freaca barbia, hai mai in mijloc, trebuie sa vina dinspre nord, e 6.15 hai sa mai asteptam putin, face de 40 de ani caravelism pe fundul lagunei din parcul leoncito -unul din cele mai smechere locuri din lume, ca na, nu esti pe plaja la mare ci in plina cordiliera-dar in uiltimii ani s-au cam dus dracului conditiile de munca, vantul, ce-i drept, continua sa fie punctual, o punctualitate argentiniana totusi, adica intarzie si o ora dar cind vine baga trei glume si l-ai iertat, dar nu mai e puternic, un 30 de kilometri te propulseaza cu un 50 la ora dar nu mai pupi vantoase ca pe vremuri care te trimiteau in capatul lagunei cu 80-90 la ora.

desertul se umple de masini care intra isterice pe fundul lacului ca pechinezul meu pe covorul din sufragerie dupa ce ii faceam baie, fac tumbe si curbe, alearga de colo-colo, ambaleaza si franeaza, doi indragostiti din buenos aires clic-cloc, fac un sac de poze idioate, doi indragostiti din mendoza se tin aproape, iata o noua pozitie cea cu norul tinut in palma, doi indragostiti din barreal pluseaza cu un numar de rapirea din serai, domnul Torro isi da ochii peste cap, masinile distrug pista si e 6.30 si vantul nu mai vine.

Decide totusi sa dea carturile jos din spatele dubei, sotia in plovaras roz tricotat ciripeste ceva vesela in timp ce gheisa ajutor fixeaza vela, are mustata, e concentrata ca o comunista in ilegalitate la tiparnita de manifeste, domnul Torro masoara vantul, hai ca avenit un soi de nepotul lui de la Pitesti, 20 de kilometri pe ora, poate totusi ajunge si batranes.

Un neamt empatic si un polonez apatic sunt impinsi de la spate de o spanioloaica simpatica, buenas, buenas, clic, cloc, cu cit puteti sa mergeti cel mai tare, 90 de kilometri la ora, uau, listen guys, 90 kilometres, polonezul freaca ceva la mobil, nu e atent, neamtul da in ele “it can have 120 kilometres per hour”, si eu care credeam ca italienii exagereaza, lost in transaltion continua, din laguna de 13 kilometri neamtul face una de 57, polonezul e buimac, ca-n ‘39 n-a vazut-o venind, nici eu vantul dar e aici, un frumos 30 de kilometri la ora, sunt de-a dreapta domnului Torro, imi da volanul, el tine vela, bagam cu vreo 50, iu-hiiiiii, meeeee gustaaaaa urlu in urechea dinsului, imi face semne cu un deget noduros si apoi striga sa iau curba acum, centrifuga ma arunca, vrea sa ma arunce, baaaai fetito io am fost prima aici, stransa curba, ne intoarcem, ciudat spune domnul Torro, ma asteptam ca vantul sa vina din nord si a venit din sud, ce chestie, si la noi in tara vantu e surprinzator, trage de volan, ma indoi peste batranel, ac de par ce mai, rad ca proasta, scuip 25 de pesos la doamna Torro-n decolteu si zic welcome to Jurassic Park. e 7.35, vantul se cara sa spulbere niste fonduri de investitii in cordoba, maine sigur va fi mai puternic, hehehehe.