alosaurus sanmartinensis

generalul san martin n-a prea stat pe acasa, am eliberat argentina, acusi sa trecem la peru si la chile, hop pe calutz si la drum peste anzi in sus, in jos, unde intorci capul vezi o tablita cu “ruta sanmartiniana”, omul in haine de hipster, cu epoleti si tricorn, pe cal, explicatii trilingve, pe aici s-a oprit si a fumat o tigara, aici s-a scarpinat la tampla nestiind care incotro, aici a intalnit un nandu care i-a citit viitorul in palma.

Neaparat trebuie sa vedeti manzano historico, marul istoric adicatelea, ce e aia frate? ma simt intr-un film coreean cind kim ir sen boteza o cale ferata si satenii din lu pong dong plantau 3 copaci in cinstea lui, cu san martin nu suntem departe, omul a trecut inspre chile sa ii scoata de sub spaniolii cei rai, a dormit si el la umbra unui mar si in 1950 argentinienii, suflete de vioara au ridicat iute un monument, vezi bine spunind bai chilienilor daca nu era san martinu nostru putrezeati in sclavie, tristilor, maru e unu nou, o copie chinezeasca a vechiului mar, din ala adevarat pe care si-a uscat san martin ciorapii a ramas doar o bucata care e varata intr-un muzeut plin de fotografii de la inaugurarea monumentului, niste turisti isi fac poze cu marul fake iar tataia de 120 de ani care vinde la chioscul din colt, un supravietuitor al campaniei din 1812 a lui san martin se intereseaza ce cred despre legalizarea avortului, dau un raspuns in doi peri si plec, nu stiu incotro pentru ca nu exista indicatoare decat cele care te anunta ca vaca este in zona, dar nu vezi niciuna, e mai rusinoasa ca o puma, de ce dracului iti spun sa fii atent la vaci daca nu-i picior in zona?

Gata, uite tablita care zice ca esti pe drumul cel bun spre villavicencio, locul de unde izvorasc cele mai faimoase ape minerale din tara, hotelul e inchis dar parcarea e deschisa si plina de cocalari in slapi, mai slabi ca ai nostri, fara ceafa si lant de aur, fara mertz sau bmw, dar cocalari inconfundabili, flip-flop-flip-flop, isi tarasc picioarele prin gradinile descompuse ale complexului, copiii urla, babele gem, urmeaza drumul anului, 365 de curbe, san martin le-a numarat ca a trecut bineinteles si el pe aici, si darwin si-a facut drum pe la villavicencio si a dat de fosile de araucaria, valea se deschide si aconcagua apare gigantic, bate un vant rece, rinichii plang si mainile imi ingheata, o turma de guanaco paste calma la 3 metri de masini, san martine, san martine, da mama cu biciu-n mineee. Neaparat sa incercati chivitoul de aici zice o domnita, e cel mai bun din tara, pe gratarul gigantic generatii dupa generatii de capre-tzapi-iezi au fost caramelizate, afara incepe grindina, cade curentul dar chelnerita imi aduce un pahar de vin de 700 de grame si entuziasmul urca la cote nebanuite, consult meniul, nu-i departe de ala de la cocosatu: lengua a la vinagreta este language with vinaigrette, cima de pollo este top chicken, porcion of vacio este portion of empty si chivito a las brasas este can be grill goat. Merg pe recomandare, tzapul e  sec si tare dar scot pasta de halapenios pe care am luat-o de la osvaldo, inginerul transformat in artizan de beri, arde, sting cu vin, sunt atat de vesela incat as putea acum sa pornesc sa eliberez niste popoare, astept totusi sa se opreasca ploaia si inhat un desert. Curentul nu a venit, dar e un intuneric de han medieval. Welcome to Jurassic Park, se intra pe o ruta sanmartiniana, urmati-o cu incredere.