plesiosaurus minerus

daca nu-i pe deal la montserate sa caste ochii de asfixie la casuta lui, bogotanul isi petrece duminica in catedrala ctitorita in mina de la zipaquira, a 16 a minune a lumii, cum n-ai fost? tzup in microbuzul care se cambreaza si se arunca navalnic in trafic, in loc de 1 ora jumate facem 45 de minute pina-n buricul orasului unde un banner anunta ca zipaquira e si ea o capitala, capitala sportului extrem, 60 de oameni casca extrem gura la skateri, roleri si biciclistii chinuiti extrem de talent, oooooo, aaaaaa, a cazut, putea sa cada si mai rau, extrem de rau, skateparkul arata de-ngheti, n-avem noi asa ceva, cum sa avem daca noi n-avem capitala sportului extrem, pietonala e extrem de aglomerata, poporenii se inghesuie prin fatza iglesiei rios de fuego del espirito santo mision internacional si halesc o carne fripta la santa parilla, altar de gratar si consumism crestin, poporu care nu atarna la skatepark bate cruci si murmura doamne miluieste la inmormantarea unui zipaquirian de vaza, clopotele se amesteca armonios cu claxonul trenuletului turistic, tuuuuuuuuuut, sinistru.

turistii se bulucesc spre intrarea in mina printr-un cordon de carciumioare, chelneri-ti flutura-n ochi sfantul meniu, apostolii parillei ingenuncheaza in fatza gratarelor, almuerzoooo, chiar si cu juma din poporul turistic ocupat cu furculita si cutitul tot e balamuc la intrare, gaini fara cap, toti alergam de colo-colo, de unde se iau bilete? dreapta, stanga, spate, doi falsi indieni cherokee fac playback la nai si fluier pe un cantecel incas, linga un copil cu curu mare incearca sa si-l catere pe peretele de escalada, cacofonie-muzica urla din cele 234 de carciumi in care ai putea sa-nfuleci un carnat inainte sa te afunzi in putz, pe tavanul organizatorii au desenat din beculete drapelele tuturor tarilor, u-aaaaaa-u, aici incepe via crucis-fiecare moment biblic este sculptat in dreptul unei galerii, clic-clac-cloc, zambete catarate pe cruci si jeg cit cuprinde, uite-o sala inchisa, e sala vip-haha, pentru cina cea de taina.

catedrala se deschide imensa, luminata in mov, ba nu in roz, ba nu in verde, puhoaie se-mpiedica in crucea lui isus, in rochia fecioarei, auuuu, mai incet, ai grija, stai frate, veste fosforescente te lipesc de perete si-ti baga blitzu-n ochi, na-acu aveti si amintire, 10000 de pesos, intr-un lighean de sare e sapata capela sixtina, fuga-fuga-fuga ca pierdem turul drumului minerului, o noua buluceala la casti cu baterie si lanterna, da si mie, ia si tie, ghida-pitica turuie ceva la 50 de metri in fatza, nu aud nimic pentru ca suntem vreo suta de oameni cu casti galbene si entuziasm la rosu, “atentie, nu va aprindeti lanternele ca sa puteti simti ce simteau minerii care coborau in secolul XVII in mina, bineeee?”, poporul mormaie aprobator excitat, copilul din fatza mea face atac de panica si contamineaza 2 babe care ma calca-n picioare in trapul lor inspre iesire.

nu atingeti peretii ca-s lilieci, nu aprindeti luminile ca-i speriati, caterinca stricata pe care duduile n-o prind, tzipa isterizate aaaaaaa, iiiiiiiaaaaa si nu-i lasa pe sotziori sa afle care-i treaba cu sistemul de ventilatie, ce zice, ce zice? ghida o ia de la capat: chiar si-n minele de sare se acumuleaza gaze toxice si ca sa le descopere minerii foloseau pe vremuri canari, daca dadeau coltul era ceva nasol in aer si atunci iti luai pasarica moarta si-o taiai afara, daca nu crapai gazat puteai s-o mierlesti sub galeria surpata din cauza apei infiltrata prin pereti, d-aia mereu trebuia sa faci un sistem de drenaj, ia aprindeti-va lampasele, uuuuuhaaaaa, orbire generalizata, femeile intr-o parte, luati tarnacopul si spargeti peretele galeriei aleia, barbatii-n partea astalalta, campionatul de muschi, iaca la domnu ce vrednic e si cit de strasnic loveste, sar scantei si stralucesc flashuri, pitica ne face instructaju: acum o sa punem niste dinamita sa darimam peretele asta, care are o bricheta? louisito, vino-ncoa prietene, cind se aprinde fitilul fugiti toti dupa peretele astalalt ca sa nu va zborseasca explozia, bine? nu glumesc, poporu pune botu, fitilul paraie si fasaie, buuuuuuuuuummmmmmmmmmmmm, praf si fum cu putoare de carbid ne-nvaluie si curge prin gurile de ventilatie in catedrala, muierustile urla si se impleticesc, un sfert din grup ramine pe loc, daca era o treaba pe bune dadeam coltul fara lumanare, amin.

turul nostru s-a incheiat, degringolada la predarea castilor ca la retragerea armatei vietnamului de sud, un miros vartos de popcorn trage turistu de nas spre galeria comerciala, miracolul cumparaturilor: bijuterii de sare si ciocolata trasa-n cafea, tricouri si sculpturi, portofelele sar din buzunar si cardurile sar din portofele, hop-sa-sa-sa-sa, intr-o galerie se da arta cu leduri, cu gatul frunt casti ochii la floricele si stelute, dau sa fac o poza s-un nenic mi se baga-n fatza, mai dau sa fac una, din nou obstructie, popcornul e inlocuit cu duhnet de urina si galeriile se umplu brusc de poporu almuerzat, e timpul sa fugim.

2 carlige de autobuz se lupta pe clienti, l-aleg pe ala mai mare unde soferila si ajutorul inghesuie batrani, copii si invalizi pe culoar, 45 de minute de suferinta pin’ la terminal, trecem pe linga calea ferata unde vad un…..tren in miscare stimati cititori, un caine il fugareste si aproape-l musca de-o rotita, hap, inapoi la hotel dau sa platesc cu card..haha, ce gluma buna, da’ n-am cash, asta e o problema ca e duminica si atm-urile sunt inchise, cum frate? da, se odihnesc crestineste si ele, hop in taxi si hai sa vanam un bancomat necredincios, imi fac trei cruci si ma ajuta, cursa scurta, doar 5000 de pesosi, de fapt 6000, stiti azi e duminica si tre’ sa platiti taxa de deranj, welcome to jurassic park si noapte buna.