ihtiosaurus funeralus

machu picchu e un fel de bergenbier al siteurilor arheologice peruane, mainstream batind spre popular, adevaratele greucenii sunt in nordul tzarii, senor de sican, lordul din sipan, piramidele lambayeque, hop in microbuz la 6 dimineata si tuleo catre chiclayo, doar petre roman ar putea sa doarma pe scaunele astea, oamenii normali, cu gat, isi balangane dezordonat capsoarele lovindu-le de geamlacul masinii, de sub tampla vanata ma uit cu ochi carpiti la tinerii trujillezi care, inainte sa plece la slujba, leaga un baschet in dosul casei, pitici cu detenta inscriu de sub panou, 3 babe picotesc pe prima bancheta, 2 cocalari forfotesc pe-a doua si noi zacem pe-a treia, inimoasei echipe de turisti i se alatura inca 2 ghizi, pereche, au niste caietele in care se fac ca iau notite, canci, sunt atarnachis, au zis sa vada si ei comorile pe banii lu’ astia care au de dat, “sprijiniti-l pe agricultor” urla zidurile satelor ingropate in jeg pe linga care trecem ca ordonantele de urgenta ale guvernului ponta, uite si spitalul “solidaritatea”, 5 containere de fier insirate unul dupa altul, design non-conformist ce sa mai.

cred ca am intrat in olimp, statui grecesti din rigips impodobesc scuarurile orasului, ori olimp ori studiourile buftea care baga o telenovela aicisa, prima la dreapta dupa casa funerara velasquez, deschid paranteza: astia rup frate, am vazut vreo 2 birouri duduind in trujillo, inchid paranteza, deci imediat dupa cioclu velasquez, usa microbuzului zboara poc, afara, hai treceti la mic dejun, esteeee, nu-i nici 8 dimineata si o chinezoaica pitica si stramba ma-mbie cu niste lomo salteado, como no, como no, inghit friptura fierbinte cu pita frantuzeasca si dau pe gat un clondir plin cu cafea rece, gata indulcita, cocalarii au pus-o pe bancheta de festin, din 5 pungi sar empanade si niste fructe dubioase, pute aprig a ceapa si grasime, dupa 3 ore juma chiclayo se deschide ca un iad prafos si cacofonic, microbuzu se umple, recunosc niste fetze din turul de la trujillo, bine v-am regasit pezevenghilor, hai ca n-ati ajuns nici voi departe.

ghida incercanata se instaleaza in masina, ma numesc…. si astazi o sa fiu, bre, cum a zis ca o cheama? ridicat de umeri: n-am inteles, n-am auzit, nu stiu, nu conteaza, tanti asta fara nume dar cu o boccea doldora de povestioare incepe turuiala din secunda-n care atinge cu dosu scaunelul: la stanga este parcul central, da, da, ati auzit bine, in chiclayo nu exista plaza des armas pentru ca nu a fost intemeiat de spanioli, chiclayo era metropola bengoasa mult inainte sa-l prosteasca pizzaro pe atahualpa, de pe vremea civilizatiei sican, niste veri de-ai lui chimu, iaca si muzeul gatit in termopane, kitch penal de banca romaneasca, niste flacai imbracati in indieni baga mascari in parcare, ghida ne da jos, ne numara si ne pune-n poala un cosulet cu povesti despre monoteism si sacrificiul a 300 de femei care ar fi trebuit sa-l potoleasca pe zeul marii care se maniase si ii juca pe bietii sicani ba cu inundatiile lui el nino ba cu seceta venita de la la nina, cele 3 babe s-au plictisit si prefera compania toaletei, cocalarilor li s-a facut somn de la mancare si picotesc linga ghida, falsii ghiduletzi inhatati de pe drum iau notite si fac poze ca descreieratii, to-va-ra-saaa puteti sa repetati, ghida fara nume alearga undeva in fatza, ne grabim sa vedem replicile a doua morminte ale unor bastani sican, merita alergarea.

cind murea un sefic, trecea in viata viitoare insotit de un alai de cetateni si cetatene, in primul rind copii, unu, doi, dupa posibilitati, erau ingropati la buza mormantului ca sa-l purifice, apoi femei, fara numar, fara numar, in functie de cine erai si cu ce te laudai, in primul mormant, al nepotului cetateanului din al doilea, mai mic deci si mai cochet treaba sta asa: avem doi copilasi si doua femei, una asezata ca si cum ar naste, a doua moasa, mortu asta smecher care i-a bagat pe toti in mormant dupa dinsu e ingropat cu capu-n jos, in pozitie fetala, cu fatza catre est si masca pe fatza si, ca sa adanceasca misteru complet, mai are si capu taiat, in mormantul doi, unchiuletul a fost varat impreuna cu vreo 12 femei, sora-sa si alte cateva rude, el nu baga cascadorii, sta-n fund civilizat, cu capu pe umeri, fara masti dar are si el un copil care sa-i curete locul de veci si o pereche de maini gigantice aurite cu care putea sa atinga zeii, paranoia mai ceva ca-n psd, japonezu care investigheaza civilizatia sican din ’87 se scarpina-n crestet, nu prea stie ce vrea sa spuna despre toata tarasenia dar s-a prins ca indienii credeau in viata de dupa moarte si d-aia te propteau in pozitie fetala, ca sa nu intampini probleme la renastere.

100.000 de tunele au fost descoperite de arheologi, prin ele pradatorii de morminte au ciordit tone de bijuterii si artefacte, n-a mai ramas urma de tumi-cutitul ceremonial al sicanilor care-l reprezinta pe simpaticul zeu decapitator naihuey, il vedeti in muzeul larco din lima sau, daca stiti vreun colectionar coclit-burghezit, la dinsu in vitrina de bibilouri, aici, la mama lui de tumi nu se mai afla, te bucuri la niste masti funerare si scoici exotice aduse tocmai din panama si ecuador, cocalarii tropaie, le e foame, si lor si celorlalti 15 peruani care pavlovian zemuiesc gastric la ora 13, hai welcome to jurassic park, e vremea lui almuerzo.