velociraptorus machu picchuanus partea I

pe tripadvisor cu 5 stelute, coronita si ordinul muncii clasa I-II-III la perete stai troneaza etnika-organizator de ritrituri sprituale si magazinas de cremutze si pastilute bio, bastile fostilor clienti zboara-n aer: stimati locuitori ai pamantului, ii faceti umbra degeaba daca nu incercati sa va atingeti cu inelarul eul interior si nimeni nu va poate ghida mai bine decat shamanii de la etnika, “cu ce va servim? o ayahuasca la 300 de para sau o ceremonie traditionala inka la numai 180 de dolari de caciula?”, huaaaa, da’ cu ce se maninca astea dragutule? un ochios de 20 de ani se avanta in descrieri luxuriante: doi curadores te lucreaza simultan, iti citesc viitorul in frunze de coca, te curata la minte, inima si literatura cu apa minerala vulcanica si dupa ce lacrimeaza intestinul gros te iau de mana si impreuna faceti ofrande lu’ pachamama si lu apu, pai stiti, pe mine m-ar interesa san pedro, as fi vrut in trujillo da’ la vraciul juan de dios era 50 de para uitatul, ochiosu da din cap intelept, da, e frustrant ca e asa de scump dar trebuie sa inteleg ca shamanii au fost exploatati de turism si na, acusi isi iau revansa, la etnika nu se mai fac ceremonii cu san pedro dar el poate sa-mi recomande un nenic care stie sa se joace cu cactusul minune, “dar totusi, nu vreti si ceremonia traditionala inkasa? doar aici la cuzco gasesti, sunt extraordinare, va ajuta la echilibru…” masinaria s-a repornit, in birou intra un indian uscat cu dinti de fier si caciulita cu margele si ciucuri multicolori, el e claudio, unul din curadores, omul abia vorbeste spaniola, quechua-n sus si quechua-n jos, ochiosu speculeaza momentul, vedeti de ce costa 180 de dolari o sedinta? nu, pai trebuie si translatori ca shamanii nu prea vorbesc spaniola, bine prietene, batem palma, cind ramine? poimaine domnita.

tiiiiiip, tiiiiiiip, tiiiiiip, ceasul imi da un branci din pat, e 7 dimineata, fa matzu’ parizer si fugi la gara, as vrea eu, nenicul de la micul dejun s-a luat cu vorba si-a uitat sa cumpere paine insa a fost agil si-a praduit un taxi la marele fix, las ca mancam in tren, soferul zice ca ne costa 25 de soles dus si 30 intors, hehehe, de banii astia in lima te-ar plimba cu masina 6 ore neintrerupt, ce-i ma frate cu voi de sunteti asa calici? desi e inconjurat de mine si o tona de zacaminte naturale, cuzco nu are niciun pic de industrie, taximetristu maraie o poveste taiata dupa tiparul celor auzite in columbia si chile, coruptie gigantica, o companie spaniola-intotdeauna e o companie spaniola, pune mana pe ditamai consortiul-mina-barajul si apoi urineaza burghezo-mosieresc pe localnici, aici e vorba de exploatarea de gaze naturale administrata de spanioli care dau gazu la export, “in bolivia e 12 soles si la noi acasa, gazul nostru e 34” maraie inecat de draci taximetristul, totul e mai scump decat in restul tarii si nu-s locuri de munca, d-aia tot cusqueanul se buluceste la buzunarul turistului, mize mici: un masaj, o fotografie cu lama virginica, o spalatorie sau un internet, nu hoteluri, nu restaurante, alea sunt deschise toate de strainii care au dat navala acum vreo 10 ani si-n saracia crancena peruana au fost regi cu 500 de para, acusi nu te mai atingi de case, una in centru poate sa fie si milionu de dolari si un apartament amarat pe deal, in subratul cuzcoului, sare de 10000.

cainii se alearga in mijlocul drumului, sunt zeci, sute, ca dupa demolari, chiar asa amigo, care-i treaba cu dulaii? aaa, pai nimeni nu-si leaga animalul aici, ei o ard ziua pe unde-au chef, se descurca, seara vin acasa, tiiit-tuut, la isteria de pe drum ma mir ca nu vad din 3 in 3 metri cite-un hoit de perro, soferu-i mandru: “se conduce bine-n peru”, hm, discutabil, daca te gandesti insa ca pina mai acu vreo 5 ani in tara erau in sfert din masinile care sunt acum si ca o gramada de nenici conduc fara griji si carnet, trebuie sa ii dai dreptate taximetristului, “vin sa va iau diseara?”, 6 minute de negocieri, vine si-o sa aiba o placuta cu numele, ca la aeroport, elegant, rand pe rand van-urile scuipa-n fatza garii incarcatura de turisti incotosmanati, gata sa fie dati pe spate de machu picchu, chioscul garii orient express serveste elegant patiserici fine si cafelute scumpe dar nimic nu te pregateste pentru pumnul in plex infipt brutal de peru rail, cea mai scumpa cale ferata din lume: 90 de kilometri cu ciu-ciu te costa 76 de para la dus, niste pastrugi in paltonase iti zic bine ai venit si-ti servesc cartofi gratinati infipti in scobitori si portia de salata quinua pregatita pentru degetica la dieta, distinctie de plastic, la ollantaytambo stam 20 de minute in bataia vanzatorilor ambulanti, paturica-pernuta-geanta-suportul de pet-palaria de incas facuta-n china, stewarzii zambesc stramb si asteapta transportul de americani batrani care nu mai vine, ne smulgem in sfarsit, peru rail incearca sa mai faca niste bani, poate vreti o carte sau o sapca sau un tricou, nu jegosilor, jos mainile de pe bugetul meu, huh, dupa 3 ore juma ajungem, in sfarsit, in agua calientes.

stewarzii sunt duri: poporul coboara dupa ce coboara bagajele, tu-ti organizarea maicutei tale de tarisoara turistica, un nenic ma corecteaza, zice ca peru rail nu-i dupa cum zice numele ci nici mai mult nici mai putin decat o companie chiliana, haha, ticalosie-n travesti, un soi de ortaci ai lu iliescu costumati in liberali, vecinii de la sud au mai pus laba si pe a mai smechera fabrica de bere peruana:cusquena, deci micii nativi au ramas in peleul gol, o clasica a capitalismului veros; agua calientes e tumoarea lucicai bunghez, e de 5 ori mai mare decat in 2006-cind am calcat ultima data pe aici, jde carciumi si hoteluri au inflorit pe linga calea ferata, uite busul spre machu picchu, dau sa ma sui si-o capra grascioara behaie intrebator: aveti bilet? “nu”, pai trebuie sa va luati de aici ca la sanctuar nu se gasesc bilete, “excelent, atunci 2 va rog”, nu de la mine, duceti-va dumneavoastra in centru si de acolo luati, scarpinatura in anus cu mana bagata-n esofag, imi fac vant, avem bilete, 50 de para ca e a 8-a noua minune a lumii si multa lume vrea s-o vada si peru trebuie sa prospere si turismul e aurul auriu al lui peru, americanii din fatza platesc si nu primesc harta, tzeapa imperialistilor, ma intorc la capra, “am bilete”, da’ dar nu de autobuz zice ea, “pai da-mi 2”, nu de aici, trebuie sa te intorci mata 89 de metri, sa o iei la dreapta, sa calci piatra, crapa-i-ar capu caprei care a.., “bine duduie si matale ce faci aici?”, eu rup biletele, halal.

welcome to jurassic park, dupa alti 30 de para investiti in turismul international si plenipotential bag 25 de minute de curbe-n jungla c-un sofer plictisit si cam ca nastase de sinucigas, maine va zic si restu ca acusi m-apuc de-un spritz, noapte buna.