diplodocus zburatorus

ajungem cu o ora mai devreme in lima si hop in busul de nazca, 4 oameni mirinda hahaie homeric cu ochii-n comedia groasa de pe plajmile lu’ cruz del sur, desertul curge monoton pe la geam, compania ne vara pe gat un filmulet cu versiunea peruana a zanei suprizelor care se plimba prin tara si-si arata nurii la termele pupipitipucupuhuchucusaucevadegenulasta inconjurata de niste vanzatori de gogosi travestiti in incasi, cheii se-nfioara erotic dar in 3 minute reincep hohoteala, icaaaa, tot etajul se goleste si o ardem singuri singurei pina-n nazca, autogara e incercuita de un dig de taximetristi, tara tara vrem ostasi, pe cine? pe raluca, dau sa trec da’ ma ciocnesc elastic, unde mergi fetito? scot din joben singurul nume de hotel stiut: hacienda oasis, pai mneaei e patroana, o mustacioasa indesata agita o placuta pe care scrie kyocu shima si yokoto mashi, sunteti voi? femeie aratam a asiatici? habar n-am, aveti rezervare? nu, cum crapul chinezesc n-a muscat patroana se multumeste cu stiuca romaneasca, piscina si gran tinto in mijlocul desertului, trai pe vatrai.

fac un skandenberg cu receptionerul ivan si lasa zborul peste linii la 90 de para, da’ nu mai ziceti altora p-aici ca ei au platit 120, haps, de unde scumpetea asta? eheeee, ivan scoate andrelele si tricoteaza scurt o poveste: inainte orice posesor de cutiuta zburatoare indesa cit putea de mult in ea si baga tururi, nu exista nicio reglementare pina cind s-au zobit cateva harburi cu tot cu pasagerii din ele, stop a zis guvernul acum vreun an, a limitat numarul de licente si acum sunt in aer doar 35 de avioane, astea-s bibilite si lustruite, au hangare si echipa tehnica sa le pieptene si spele pe dinti, la aeroport e toata valea ruhrului si juma de olanda, hap pe cantar, bagajul linga, nu puteti sa luati decat aparatul foto si pasaportul, pentru identificare?, tziiiiiiu, trecem prin detectorul de metale, sunt sigura ca al-qaeda a luat in calcul un atac terorist in impozantul aeroport din nazca, da’ cu balonul de ce nu zburati? sunt curenti nasoi de aer, fleosc o pala, si-nca una, mai naravasi ca micul titulescu, feheeer, hai ca mi-a venit randul.

ne-nghesuim in valijoara cessna, pilotul, ghidul si 2 nemtzalai cu rubedenii sasesti prin ardeal, am fost in 2000, schon, schon, ghidul ne-nghesuie-n coada ca suntem mai usori, avionutul se grabeste pe pista, hopaaaaa, zburam fratie, in casca curge “rait nazca lain atensaaan, nazca lain”, “manchi andar da uing, atensan, andar da uing manchi”, avionul face o fenta si se lasa pe aripa stanga, stomacul imi vine in sinusul stang si bila zice ma-ta de prost bai pilotule, ghidul continua “adisional nazca lain, triangal, trapez, adisional, under da uing”, di germans stau cu harta-n ochi si bifeaza strategic, deci am vazut balenaaa, maimuta, cainele, astronautul, colibriul, papagalul, mainile si copacul, spirale, triunghiuri, paianjenul, condorul, fregata, alcatrazul, hop pe-o parte si hop pe alta, tatal nostru careleestiinceruri, juma de ora fuge si “rait da dinosor, da dinosor”, nu vad nimic, aterizare eleganta, amin, amin, amin, de cate ori pe zi bagati zboruri? 8 ori, deci 4 ore de manchi si trapez si triangle, nemtii trec senini pe linga cutia de propinas, ajunge ca-i scot pe greci din cacat, acum n-o sa salveze si economia peruana.

in sala de asteptare e liniste, 4 francezi picotesc pe scaunele, pe-o harta vad broasca, pestele si bursucu, hopaaaa, ce-s astea? nu-mi ies la recensamant, pregatesc trusa de scandal da’ ma calmeaza nenicul de la ghiseu, astea-s liniile palpa verisoarele lu nazca, aceeasi cultura, alt district, daca vrei sa le vezi trebuie sa gasesti alti 2 turisti care sa vrea sa sara cu 200 de para, zboru tine o ora da’ crezi ca te tine stomacu? claro che no, da’ totusi de ce nu suflati o vorba de ele? ridicat din umeri, hai la revedere, imi spal sperietura in apa calcaroasa a piscinei, andar da es uatar, atentiooon, uater andar da es.

patroana ne lasa camera pina la 9 seara, cit va datoram? eee na, nimic, sa ziceti de bine pe tripadvisor, da printeso, ne arunca la autogara, busul oltursa doble VIP intarzie, lumina albastra de ozn imi gadila retina, scaunele sunt tari si la 9.30 stewardul zice noapte buna, nu tu film, nu tu potol, 2 investitori trancane in spate, mi-e rautz si-mi vine sa borasc de la balanganeala masinii, tangaj ca-n drake passage, calarim alpii si fiecare curba-mi arunca teasta-n stanga si-n dreapta si-n stanga si-n dreapta, la 7 dimineata peruanul coboara chiuind sa-si cumpere sorici si kaiser de porc de la o sura, cu jumara-n nara debarcam in cuzco, 13 ore pe ceas, traiasca punctualitatea incasa, vivat.

primul taximetrist da sa ma talhareasca dar fentez si ajung la unul vag cinstit, forjam in traficul indecis, tut-tuuut si tut-taaaat, ajungem in san blasul ingropat in gunoaie si incepem vanatoarea de cazari, fiecare casa e carciuma sau hotel, infect, infect, jenant, oribil, asa si asa, jenant, scump, grav de scump, grandios de scump, epopeic de scump, astia din cuzco traiesc in norvegia, welcome to jurassic park imi zice un baietas si-mi vara sub nas un ceai de frunze de coca, face bine la ameteala, de altitudine sau de scumpete, nu conteaza.