pina la anu rupem pe genunchi mitocanul de mumbai

noroc cu indienii din mumbai ca altfel ne tragea curentu pe la shale, in coada cozii politetei planetare, asa suntem penultimii sau..taci fa proasto din gura ca iar n-ai inteles nimic, de fapt suntem pe locul 2 la mitocanie, te pomenesti ca o fi rau sa fii nesimtit? taximetristul numarul 1 se rasteste la mine cind intru-n masina, nu tu buna ziua, seara, inima: “pe ce nume-i comanda”, ralu.., “nu, pe ce nume-i co-man-da?”, codin caradimu, “nu-i asta, alt nume”, o fi zis totusi numele meu, ralu.., “hai ca m-ati inebunit, alt nume”, domle nu stiu, “codin sebastian”, aaa, uitasem ca il mai cheama si sebastian ca st.., “pai eu de prost v-am intrebat cum il cheama? ha”, domnu sofer scoate toporasul pe care mi l-a-nfipt in crestetul capului, il sterge de sange pe poalele pantalonilor si latra “unde mergem?”, la spital, unde, sa-mi extraga cele 300 de grame de mitocanie virulenta turnata-n urechi.

taximetristul numarul 2 deschide cu un “io plecam acum”, serios, unde? nu ati zis 10 minute, au trecut 9, “da, da io am venit de 3 minute”, sa fiti sanatos, arunc repede coordonatele, trebuie sa ajungem pe strada xulescu pina la ora yulescu, soferul i-un strateg, imi explica superior ca el nu face parte din generatia gps si ca as face bine sa iau notite cum o sa ma duca el ca gandul, trec in pozitie de secretara, pe locuri, fiti gata, ne-nfigem in a mai mare aglomeratie pe dorobanti, ca gandul lui ctp dupa doua sticle de votca in micul cu mustar din farfurie, “semaforul e de vina dar va asigur ca odata ce trecem de el mergem ca uns, va spun ca fac de ani de zile taximetrie”, omul isi aprinde expert tigara, “doar nu va supara”, nu fratelo, doar nu-s din generatia celor care se supara ca iau gudron pe nara, un nene se apropie grabit de masina infasurata-n ghemul circulatiei: “ma luati si pe mine?”, soferul imi arunca o ocheada “haideti doamna, doar nu va suparati”, daca e-n drum n-am nicio problema, e prietenul dumneavoastra? “nooo, mi-a facut cu mana, unde mergeti?” se repede taximetristul, “pina la obor, va dau 15 lei”, prietene pune-ti pofta-n cui, stii bine ca n-am nicio treaba cu oborul, soferul ii spune cu inima franta adio clientului mileniului, “era o cursa extraordinara”, dar sunt deja inauntru si v-am spus ca ma grabesc, ma chinui sa ma dezvinovatesc, mobilul suna, e fiul de 18 ani, “din spania” care are o iubita cu un copil pe afara si unul in burta, poate e al lui, poate nu, “tati ce faci? eu sunt intr-o cursa cu cine nu trebuie si l-am scapat pe unul care-mi dadea 15 lei sa-l duc pin la obor de la dorobanti”

ajung pe strada xulescu dupa 45 de minute si 25 de lei, ii dau 27 si reusesc astfel sa-l fac sa taca, isi inghite salutul, multumescul si ultimele sfaturi venite din partea generatiei non-gps, ce-am facut? n-am lasat spaga, naspa, suntem in al doilea cel mai mitocanesc oras din lume, apriga situatie, cause we try harder.