Archive

Tag Archives: buna ziua

drumul spre inalta societate. partea I

March 20, 2013
dutevino
Leave a comment

sala de asteptare la ferriurile pentru macau fierbe, omenirea bulbuluceste, da in foc, coada se destrama, se impleteste, cat e ceasu? 8 jumate, in ritmul asta prindem bilete pentru barca de 1, bisnitaru cu noroace, dai un ban dar stii ca face, pentru 6 euro in plus sar capra, sar casa, ajung in fatza, in buza usii, strivita de geam de mareea de chinezi care sunt invitati de pe coli a4 sa nu cumva sa scuipe, ferryul asta apartine cazinoului “the venetian”, copia vestitului lacas de zaruri, pacanele si blackjack din filmele americane.

umbla vorba ca, de vreo cativa ani, vegasul a fost halit de macau, incasarile din fosta colonie portugheza le-au depasit pe cele din orasul pacatului original, normal daca te uiti la vecinul din nord, cel mai mare producator de jucatori compulsivi de pe glob, grupuri uriase de asiatici se-mprastie in fuga, ocupandu-si locurile pe barca, am plecat.

casino venetiantimp de o ora, televizoarele ne arata minunatiile care asteapta calatorul in taipa, bucatica din macau dedicata norocului, in venetian avem expozitia cu titanicul intr-o sala si cadavrele imbalsamate in plastic a lui human body in alta, o voce mandra anunta ca in sala de concerte a cazinoului incap lejer 15.000 de cetateni gata sa ramana fara suflare la numerele de striptease a lui chippendales sau sa-si scuipe sufletul la picioarele unor asiatici mai siroposi ca justin bieber, exista si showuri de arte martiale, un shaolin isi arunca dezinvolt piciorul dupa gat, u-a-u, vreau sa vad asta, chinezu din fatza mea horcaie in aerul conditionat dat pe polar, am promoroaca pe mustati cind cobor in terminalul din macau, vamesii privesc de dupa sticla chioscurilor cu scarba, nu tu buna ziua, nu bine ati venit, bunavointa romaneasca, vaai ce bine e sa te simti ca acasa.

relief taipaferryul are serviciu de shuttle care te depune in poala hotelului, la 3 kilometri departare, taipa e un santier urias,  constructii megalitice, piramide, turnuri, ceausescu si lenutza au visat marunt cind au fatat casa poporului, te simti strivit de peretii repeziti vertical, milioane de tone de beton care arata a butaforie ieftina, linga mine e unul din brand managerii nike macau, vine din hong kong sa supervizeze vanzarile, 80% din papucul cu virgulita este vandut chinezului venit sa-si joace economiile, coboara de pe vapoare in carduri gigantice, cu ecusoane in piept, marketingu cazinourilor le ofera pachete:casa si masa de 5 stele la 5 bani, stiind ca odata intrati la pacanele o sa arda bugetu pe 2 ani, totu-i sa-i momesti sa intre in capcana, omul de la nike zice ca acum 20 de ani macau era o mlastina pustie sub cerul albastru, acum piticuti cu berete vaslesc gondolele pe canale taiate in beton armat, langa domul din venetia, intr-un imens platouas hollywoodian, ma ciupesc sa vad daca durerea e reala, auuuu, in sfarsit ceva adevarat.

casino lisboadin venetian ajung la crown casino, linga e greek mythology, alerg pe holurile enorme, intestine de balaur asternute cu covoare de plus, o alta statie de shuttle, asta te duce-n oras, gratis, cind nu mai ai o letzcaie poti sa ajungi in macau si sa inghiti un dim-sum la tarabele din centru, o coada imensa se-nvarte intre benzi elastice, din nou buluceala, coate-n burta, i’m in, trecem podu si-n ochi ma-nteapa nu barna ci floarea de lotus din sticla si otel, cazino lisboa, o uratenie optzecista fara egal, inalta pina la ceruri, am ajuns.

maine va zic cum arata poleiala consumista peste igrasia coloniala. o zi buna

semnele sfarsitul lumii: inundatia din obor

December 3, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
5 Comments

madam boagiu surade delicat-profesionist din rondul de la obor, scrie ceva in chineza jos, probabil numele sau oriental: vita pe plita incinsa cu urechi de lemn, votati-o stimat popor chinez din colentina colegiului 4, va infiinta mai multe cazinouri pentru voi, sa va spargeti banii facuti din vanzarea de chiuvete, tevi si bude de rahat.

mai departe, ciocanitoarea de la hiq zambeste dintr-un banner linga mall cotroceni, vrea o romanie mai buna si candideaza din partea usl la camera deputatilor, are cravata rosie s-un zambet tamp, “to-tul va fi bineee”, exact prietene, probabil pentru tine.

mall-ul fierbe, romanii s-au strans cu mic cu miculitel si cu insignifiant langa ringul patinoarului cu ochii la odraslele care aluneca stangaci, cu picioarele aruncate pe dupa umeri, iu-huuuu, un alt roman rage la microfon niste incurajari, muzica zbiara, romanii mesteca macdo si kfc, gura cascata-bolul alimentar la vedere, connecto-r, cred ca asa se scrie, urca pe scena impreuna cu o sleahta de trentarosi, ce caut eu la mall? vreau sa vad atlasul norilor, filmu fratilor-tatilor lu matrix, “buna ziua”-imi scuip salutul in fatza domnitei de la casa, “buna ziuaaaaaaa”, e greu sa-l acoperi pe connecto-r care incinge romanii, atmosfera incendiara topeste gheata, “la atlasul norilor va rog”, poftim?????, “atlasul no-ri-lor”, acusi?, “daaaa”, ma doare gatul ca dupa o sesiune petrecuta in gura de sarpe.

50 de minute de baie de multime, o doamna pe o zebra cu botul amputat, pe rotile, inainteaza amenintator spre mine, doua bagaboande strambe incearca sa se tina pe tocurile mult mai inalte decat iq-ul lor, tigani se bulanesc, se urmaresc si se-njura, iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiaaaaaaaaaaaaaaaaaa, multimea se dezlantuie ca simulatoarele lu sergiu de la cc in 21 decembrie, e connecto-r care baga primele acorduri din “eu vara nu dorm”. peste 4 ani sigur e in parlament, pe urmele amicului de la hiq care s-a miscat mai dibaci.

“eu vara nu doooorm” fredoneaza o trendarita care intra in sala de cinema in fatza mea, nici iarna, desi stim cu totii ca vara nu-i ca iarna, iata ca se gasesc si similitudini, multimea urla, zdrang, usa se inchide peste dooormm si dau sa respir cind tztztztztzrrr, suna telefonul, e ana, proprietara blonda a apartamentului in care stau, casa e inundata-ma anunta cu respiratia intretaiata, atlasul norilor e avortat spontan, transmisiunea telefonica din obor dezvaluie dimensiunile dezastrului: vecinii sunt cu galeti si lopeti in fatza usii, lopeti?, probabil ca baga o scunsea si cine nu-i gata va fi luat cu lopata.

si mai ce? a curs apa pina la etajul doi, curge pe scara, cum mama dracului cind sunt plecata doar de 2 ore de acasa? ana incearca sa dibuiasca un tap ispasitor: nu ai lasat deschis un robinet cumva?, normal ca nu duduie, oi fi eu mamaie dar nu sunt senila.

banuiesc o exagerare de tipul “din tantar armasar’, deschid usa liftului, n’a fost sa fie, de sub prag iese apa ca la balamuc, in casa fleosc-fleosc incerc sa identific buba, buchetelu de vecini se strange ciopor in usa, cu mopuri, galeti, sfaturi, dar fara lopeti, e caloriferu, ba nu, ia uite e racordu, e retezat, o mizerie de chinezarie zice nea costel, seful de scara, facind lumina asupra cazului, nu-i plac chinezii vezi bine, cui ii plac, in afara poate de madam boagiu?

e prima mea inundatie dar nu m-a facut de rusine: 4 centimetri de apa se intind uniform in bucatarie, cite galeti sa fi fost? 8-10, pielea mainilor s-a incretit, “esti sigura ca nu ai aruncat ceva in chiuveta si s-a blocat si instalatia d-aia s-a stricat?” intreaba ana plina de speranta, un rahat-ii spun eu ca sa pastrez rima, ma sparge cum cauta orice roman sa paseze vina.

cei doi ‘chi” sunt vinovati, si nu vorbesc aici de forta vitala din spatele oricarui lucru din filozofia taoista ci de chi de la chinez si chi de la chitroseala.

din cauza lor, eu iarna nu dorm si bag smotruiala.

pina la anu rupem pe genunchi mitocanul de mumbai

September 11, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
1 Comment

noroc cu indienii din mumbai ca altfel ne tragea curentu pe la shale, in coada cozii politetei planetare, asa suntem penultimii sau..taci fa proasto din gura ca iar n-ai inteles nimic, de fapt suntem pe locul 2 la mitocanie, te pomenesti ca o fi rau sa fii nesimtit? taximetristul numarul 1 se rasteste la mine cind intru-n masina, nu tu buna ziua, seara, inima: “pe ce nume-i comanda”, ralu.., “nu, pe ce nume-i co-man-da?”, codin caradimu, “nu-i asta, alt nume”, o fi zis totusi numele meu, ralu.., “hai ca m-ati inebunit, alt nume”, domle nu stiu, “codin sebastian”, aaa, uitasem ca il mai cheama si sebastian ca st.., “pai eu de prost v-am intrebat cum il cheama? ha”, domnu sofer scoate toporasul pe care mi l-a-nfipt in crestetul capului, il sterge de sange pe poalele pantalonilor si latra “unde mergem?”, la spital, unde, sa-mi extraga cele 300 de grame de mitocanie virulenta turnata-n urechi.

taximetristul numarul 2 deschide cu un “io plecam acum”, serios, unde? nu ati zis 10 minute, au trecut 9, “da, da io am venit de 3 minute”, sa fiti sanatos, arunc repede coordonatele, trebuie sa ajungem pe strada xulescu pina la ora yulescu, soferul i-un strateg, imi explica superior ca el nu face parte din generatia gps si ca as face bine sa iau notite cum o sa ma duca el ca gandul, trec in pozitie de secretara, pe locuri, fiti gata, ne-nfigem in a mai mare aglomeratie pe dorobanti, ca gandul lui ctp dupa doua sticle de votca in micul cu mustar din farfurie, “semaforul e de vina dar va asigur ca odata ce trecem de el mergem ca uns, va spun ca fac de ani de zile taximetrie”, omul isi aprinde expert tigara, “doar nu va supara”, nu fratelo, doar nu-s din generatia celor care se supara ca iau gudron pe nara, un nene se apropie grabit de masina infasurata-n ghemul circulatiei: “ma luati si pe mine?”, soferul imi arunca o ocheada “haideti doamna, doar nu va suparati”, daca e-n drum n-am nicio problema, e prietenul dumneavoastra? “nooo, mi-a facut cu mana, unde mergeti?” se repede taximetristul, “pina la obor, va dau 15 lei”, prietene pune-ti pofta-n cui, stii bine ca n-am nicio treaba cu oborul, soferul ii spune cu inima franta adio clientului mileniului, “era o cursa extraordinara”, dar sunt deja inauntru si v-am spus ca ma grabesc, ma chinui sa ma dezvinovatesc, mobilul suna, e fiul de 18 ani, “din spania” care are o iubita cu un copil pe afara si unul in burta, poate e al lui, poate nu, “tati ce faci? eu sunt intr-o cursa cu cine nu trebuie si l-am scapat pe unul care-mi dadea 15 lei sa-l duc pin la obor de la dorobanti”

ajung pe strada xulescu dupa 45 de minute si 25 de lei, ii dau 27 si reusesc astfel sa-l fac sa taca, isi inghite salutul, multumescul si ultimele sfaturi venite din partea generatiei non-gps, ce-am facut? n-am lasat spaga, naspa, suntem in al doilea cel mai mitocanesc oras din lume, apriga situatie, cause we try harder.

acum e clar ca nu-s depresiva?

September 4, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
5 Comments

serban zice ca-s cucu pentru ca scriu numai nasoleli, cum altfel cind luminita, femeia de serviciu a blocului, ma trezeste la 7 dimineata cu invocari ale penisului lu barbac’su, hap, a iesit din pantaloni si ma bate usor peste urechi, trezeste-te raluca imi sopteste ea, a inceput o noua zi, poate ca astazi vei scrie ceva bun, scobesc pe fundul desagii ca polonezii bisnitari in gara la brasov in 87, poate dau de-un ruj ceva, o pereche de strampi, hopaaa, iote ceva bun: am fost la piata la domenii acu vreo saptamina si omul care mi-a luat 10 lei pe un ghiveci cu rozmarin si 10 pe unul cu menta a fost atat de dragut incat m-a luat de manutza si m-a trecut poteca pin la taraba numarul 3 unde am cumparat, pe recomandare, rosii, bune, grase, de giurgiu si dupa, giurgiuveanul de la numarul 3 m-a recomandat la coana dumitra care avea pepeni de colectie, coano dumitrooo, coana dumitroo, ai grija ca-ti trimit pe doamna, sa-i dai un pepene bun, coana mare a mitraliat niste seminte si-apoi a inhatat un prunc de 4 kile, manc-i-as gura lui zaharoasa, deci 3 oameni de treaba dintr-o lovitura, vezi ca se poate raluca sa scrii si despre romani de treaba, lasa-l dracu de venin la o parte ca ne-am saturat de el.

acum ca m-am pornit mai am una, fugind de luminita si organul desteptator al sotului, am dat acu 3 zile peste o pereche de canari care-si inchiriau colivia, la obor, farmacisti cu ceasuri desteptatoare primite cadou de la fiobilin si picsuri de la haloperidol si o biblioteca de la mama ei, plina cu …… carti, oameni care citesc sau macar prefera sa ucida tantarii cu un jules verne, iupiiii, batut palma, schimbat zambete si contracte, cobor, 2 vecini zambitori dau buna ziua, buna ziua, altul imi tine usa, buna ziua, politete, normalitate, o fi de la apa de la chiuveta, nu soro ma dumiresc pe seara, astora nu le intra pe cablu otv-ul.

hai si-nca una sa fie cu noroc, dupa ce-mi iau teapa cu mancarea de la karishma, “nuuu mai e iute domnita ca s-au plans clientii de arsuri la 3 dimineata dar poftiti o tocanita cu 40 de lei, reteta indiana direct din contesti, judetul teleorman”, octav ma scoate din bezna nestiintei si ma face pachet: mergi mamaie la musafir, indian de exceptie, asa sa fie, chelnerul stie cind sa fie simpatic si cind e cazu sa lase omu sa planga-n curry, curryul, cum ziceam, e de plangi, au berica indiana si lipie indiana, se plateste cu card si preturi cinstite, iote ca se poate drag bucuresti sa ai si carciumi fara cioace, iata mai feher ca ai putut sa gasesti 3 lucruri bune, de maine ne intoarcem la ranit rahat, the happy end.

brontozaurus romanizatus

February 9, 2012
jurassic park
1 Comment

Ma ingramadesc in taxi, ia si asta, hap si astalalta, ma aplec sa-i zic soferului adresa, zbang rad o tampla intr-un plexi care ma desparte de ceafa taximetristului, auci, omul e baricadat, probabil a fost victima a numeroase atacuri verbale, arunc si eu cateva injuraturi cu cap vidia , e plastic-elastic, se intorc si ma ciupesc de obraz, nebunul goneste pe strazi, ma zbat in micul acvariu din spate, taci ca am ajuns, un buzunarel de metal se casca, ii pun pe amigdale 100 de pesosi uruguaieni, flicflac de 9,96, sunt pe caldaram in fatza casei fernandei in ciudad vieja, montevideo.

hoooooo-laaaa, fernanda e pe balcon toata numai piept, la un moment dat vad si ochii, casa are feel de havana, pereti cu pitiriazis, dale de ceramica colorata, geamuri gigantice cu vitralii, n-au avut norocul nostru sa o arda eco in bordeie, cum se chinuiau ei saracutii sa tina curat si sa incalzeasca ditamai hardughia, fernanda a cumparat-o acum 6 ani, a rinit rahat de aurolac si a spalat urme de amor trupesc pe bani, a legat prietenii cu narcomanu travestit din colt sa o protejeze de gastile de halitori de crack, se rostogoleste chicotind pe scari “buna ziua”, hap, google translate sa fie? nu, sunt cei 2 iubiti romani de pe vas, fernanda a invatat de la dinsii lucrurile esentiale “sa ti-o dau la muie” si “du-te-n pula mea”.  multumesc si tie asemenea.

6 ani a carat fernanda mea tavi de 35 de kile ca sa stranga bani, s-a mutat in ciudad viejo cind nici politia nu intra, mie nu mi-e frica de nimic, cred si eu, mama fernandei manuieste cu maiestrie bisturiul spiritual, aaaa? e psihoterapeuta, iti aranjeaza fengshuiul cu carare pe mijloc si un pic pierdut la spate de nu te vezi, vrei sa maninci ceva? ma taraste in lipscaniul lor unde un cotabitza local, cu parul dat pe spate, tortureaza audienta, vanzatorul de la inghetata plange in pumni, va roooog, va roooog, opriti-l, daca n-ai fi chitra i-ai da un cornet, infulec un sandvis ranced, fernanda urla ca sa acopere vaierele nenicului in geaca de piele tip turcia ’91, e lectia de geopolitica, inteleg ca uruguayeni sunt un fel de bulgari, cuminti si asezati peste care vin argentinienii-romanasi, boludo, boludo, tiiii-tiiiiiiit, o ard toti fittipaldi, plini de bani si de basini in cap, brazilienii sunt rusii, grasi, cocalari, senora te fac o caipirinia? hap o mana pe fund s-un ochi in decolteu, vaaaai domnu’ ce rece e si ma gadilaa, dar stii ceva? sunt simpatici, razi cu ei de te inebunesti, ho-ho-ho, te tii de burta in care mai bagi o parilla si mai torni o caipirinia, fernanda mesteca grabit o fashie dreptunghiulara de pizza, admir designul nonconformist, si, si, e nostra pizza, fernanda e mandra pentru ca si ea este designeritza, de fapt era studenta la design cind un matroz a facut o expozitie cu poze din toate porturile lumii, iote singapore, mikonos, miami, tulcea, i-a luat ochii, nu s-a legat atunci dar 3 ani mai tarziu era pe vas unde adrian si ciprian se jucau cu inimioara ei mica fix asa cum pisica asta pitica imi terfeleste mie sireturile.

Welcome to Jurassic Park, sectiunea uruguay, fernanda zice: noapte buna, sa visesti frumos, tzantzarii sa te pupe, nu-mi mai amintesc, iar daca nu va place “sa va dau la muie”.