sariti cu sfarsitul mai repede, ca se chinuie artistii

in anii ’80 visul romanesc era o dacie sa cari varza in judetu teleorman sau cucuruzu prin ardeal, copiii la bloc inghiteau paine cu zahar pe post de desert, se strangeau chingile, se punea scoci pe gaura din talpa pantofului si banutii cresteau in turnulete cit ortancu la casa de economii si consemnatiuni,  80.000 de lei pusi de-o parte, suferim acum dar in 7 ani suntem oameni si o sa sufere vecinii si nasulete si unchiuletu cind o sa ne vada in berlina.

de la masina, am sarit la showroom, ce sa vrea omul muncitor daca nu o casa d-aia ca-n dallas, 5 etaje, 25 de camere, acum 7-8 ani am trecut prin maramures intr-o dacie solenza, cu 30 la ora ca nu puteai sa-ti iei ochii de la viloacele gatite cu termopane de sus pina jos, trepte inalte si mana curenta de inox pe care tropaiau domnite in fusta inflorata traditionala, unde-s barbatii? la munca in germania, plecati in cruciada marcilor si a guldenilor. razboinicii valutei se intorceau franti in august sa mai toarne un etaj si sa mai intinda un rand de gresie, sa-si rupa gatul bunicutele pe ea, da, da’ mor in palat nu-ntr-o cosmelie.

vrajita de mitul descurcaroseniei romanesti, niciodata nu mi-am imaginat ca pentru vilocul flamand din curte trebuie sa traiesti in felul asta in pribegie: http://www.mandriesibeton.ro/film.php

sfarsitul lumii lent si nespectaculos, intre cladiri urate si neterminate, zice octav. popor trist, sarac in frumusete, macar daca ar veni sfarsitul ala mai iute, ca prea va chinuiti de mult.

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: