Archive

Tag Archives: tigara

fiti intelegatori, ce mama dracului!!!

April 11, 2013
tara lui ba pe-a ma-tii
3 Comments

in apartamentul de sub mine se sapa, se taie, se cauta pepite de aur cu flexu, cu burghiu, cu barosul, baaaaang-zdraaaang, bubuiala ucide gravitatia, papucii de casa se desprind de pe podea si se ridica 20 de centimetri in aer, o data, de doua ori, de trei ori, adjudecat.

totul a inceput la ora 9 cu un intro de picamar, du-du-du-du, somnul a fost luat de ceafa si tarat jos din pat ca un ilegalist saltat de baietii de la siguranta, e 11.30, osteniti, muncitorii se opresc la o tigara, ma rog, 6 cartuse de tigari, baia mi se impute instantaneu: ce-i cu astia frate de fumeaza toti in buda, ca-n scoala generala?

dau sa ma spal pe maini, nu curge apa, nu curge apa la chiuveta, la toaleta, la cada, apa s-a oprit si ea la o tigara la etajul 3 si nu a mai ajuns la mine, dar am o intalnire cu oameni de afaceri apretati-coafati-gelati, e drept ca-n doua ore, dar daca nu dau astia drumu la apa in doua ore?; panica se instaleaza comod pe canapea, care e planul b?, nu exista unul, nu pot sa ma duc la firma sa ma spal, ca e prea departe, nu am abonament la vreun gym sa le abuzez dusurile, poate sa ma duc sa cumpar un bidon de apa plata, sa ma clatesc in lighean ca’n brasov, ’88 sau pot sa ma parfumez bogat peste plovar, ca o contesa de la curtea lui ludovic al XIII-lea.

nu. mai bine il sun pe administrator, inteleptul scarii, vraciul-popa-doftorul comunitatii, el o sa stie ce-i de facut, “aloooo, domnu costel?”-ati observat ca invariabil contabila e mariana si administratoru costel?, de nu te cheama asa, sansele tale de a urca pe scara de valori a scarii de bloc sunt diminuate vizibil, domnu costel repede un “da” bolovanos in urechea mea, ma tin darza: “domnu costel, darima oamenii astia blocul sub mine si..”, domnu costel-DC sa-i spunem de acum inainte, ma calca autoritar cu cizma numarul 47 pe falca, “pai si tu ai facut la fel, ce mama dracului, cind ai facut apartamentul si la tine a barait”, incerc politicos sa-i explic ca sunt chiriasa, confunda persoana, situatia si mai cu seama imi confunda varsta, introduc lipsa trasului de sireturi dintre noi ca pe un factor decisiv pentru o conversatie respectuoasa, explic farmecul utilizarii pronumelui de politete. omul e perete. ceahlaul prostiei agresive.

mut subiectul de pe piciorul constatarii huruielii pe cel al intrebarii “cind vine apa?”, DC se avanta din nou in lupta, “cind vine apa? cind termina de facut treaba muncitorii vine apa”, pai de ce nu ati anuntat ca o s-o opriti intre orele de si de si atunci as fi facut rezerve, mi-as fi pus deoparte un ibricel, de c.., “da fii intelegatoare si tu, ce mama dracului!!!” urla epuizat de atata lipsa de unitate-comunitate si apoi inchide telefonul, gatuit de nervi si, zice el, de lipsa de timp sa stea de vorba cu o imbecila ca mine.

ma uit la mobil ultragiata, iritata, incurcata. nu-mi era mie mai bine daca ramaneam doar nespalata? in tara asta oricum nimeni nu ar fi observat.

norme europene si spaghete chinezesti

April 10, 2013
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

soare, sfanta familie se aseaza pe bancuta si pescuieste din punga cutiile cu mancare chinezeasca, tatal ajuta fetita de 2 ani sa descalece de pe bicicleta roz, chinezeasca, pace, liniste, prosperitate, mami infige furculita de plastic in carnea de vita, sufla precauta inainte sa ii dea copilului sa manince, tatal suge niste spaghete, “draga, aia-i garnitura”, tatal insista “sunt cu carne, nu-s garnitura”, mama cu gura plina arunca stropi de sos maroniu pe bluzita roz a fetitei “pai eu i-am cerut garnitura, cred ca era beata vanzatoarea aia, eu i-am cerut garnitura si ea imi da fidea cu carne? m-a tras in piept si cu banii”, becul rosu s-a aprins, nivelul radioactivitatii creste, copilul maraie intoxicat moderat de norul de energie negativa, mama inhata meniul chinezesc din poseta, face inventarul cumparaturilor, “aia cu aia si cu aia, sunt?” tatal aproba cu falcile pline de paste, “dar aia si aia si ailalta?..ce faci draga? pai nu te poate lasa omul sa faci nimic, incredibil, i-am dat bluza asta dimineata, nu poti sa te uiti un pic, cum sa-ti scape din mana?”, sosul de rosii tzipa “auu” de pe bluza roz, chinezeasca, fetita incepe sa planga, pacea, linistea si prosperitatea s-au dus dracului, nu tin mult, ca-s marfa chinezeasca.

din tufe rasare un domn cu 4 carti tintuite in curbura cotului, copilul rage, mama incearca o schema chinezeasca de calmare, pe baza de shopping, insfaca prima carte din mana vanzatorului si o rasfoieste cu un aer expert, vanzatorul zice emfatic “aciasta carte se denumeste 20 de povesti europene”, mama da din cap si mesteca la vita chinezeasca, infipta intre dinti, “este facuta pe hartie cerata, adusa tocmai din Finlanda”, i-him, tatal isi aprinde o tigara, copilul a tacut, “pe fiecare pagina sunt transpuse imaginile pictorului rus Todorov”, omul nu vinde o carte ci un motostivuitor, ma astept sa ne spuna despre densitatea celulozei, nu inca, mama nu e convinsa de cele 20 de povesti europene, sare la urmatorul produs, cartea cu sabloane, “dotata cu carioci netoxice, care sunt facute cu apa”, ooo-la-laa, “priviti paginile, ele sunt decupate dupa normele europene, intocmai ca sa nu te lovesti”, argumentul suprem, statul de drept functioneaza, securitatea copilului ei este asigurata, mama trage de urechi portofelul: cat face? “18 lei”, se incearca o targuiala, pai uite ca pe cartea cu sabloane europene si carioci netoxice, este o indoitura, o cuta, inseamna ca nu-i noua, “pai nu e, e oferta promotionala. ca doar cariocile v-ar costa in magazin 16 lei, ca v-am spus ca sunt cu apa”, copilul arunca priviri albastre de peste pata rosie de pe bluza roz, chinezeasca. cumparat.

banii schimba stapanul, tranzactia e inchisa, palma batuta, adalmasul baut. pace pe hartie cerata, soare pe cer pictat de celebrul todorov respectand normele europene.

arta contemporana, credinta si cinism in mittel europe

January 7, 2013
dutevino
Leave a comment

in sfarsit, dupa 2 zile de pasi strecurati pe holuri si voci mici, soptind pe la 4 dimineata, dau cu ochii de maelle cocotzata pe scaunul din bucatarie, genunchii trasi sub nasul carn, parul blond incurcat intre degetele care incearca sa-l alunge de peste ochi, a stins tigara parisiene-‘tigari elvetiene care se gasesc doar aici”-in coaja de la un kiwi, sfarrrrrrr, are 23 de ani si e studenta la arte, 170 de euro mi-a luat airbnb garantie ca sa nu-i ciordesc campbell soup-ul de pe peretele din hol sau albumul cu max ernst deschis neglijent linga canapeaua din sufragerie. “ne-am bagat la airbnb in iunie si deja cred ca avem 30 de oaspeti care au trecut prin casa”, apartamentul e in buricul targului, curat si dichisit, al vostru? “noo, aici e imposibil sa ai o casa. in geneva, la genul asta de locatie, cladire si suprafata nu scapi fara 2 milioane de franci elvetieni. iar avansul este de 20%, deci 400.000 de franci, de unde sa avem noi banii astia?”, eu as vorbi cu gigi, dar ei sarmanii genevezi nu au un gigi al lor care sa-i ajute la greu.

au in schimb tigani, julien zice ca ultimii 2 ani au rupt cu alba-neagra pe oras, or stii elvetienii cu ceasurile si conturile lu ceausescu dar sigur habar n-au de asta are, asta n-are, asta e castigatoare, pai si unde sunt acum tiganii, ca n-am vazut picior de cersetor in oras? maelle ridica din umeri, julien clipeste uimit, chiar asa, geneva s-a imunizat. dar nu m-as bucura prea iute, sunt sigura ca urmeaza atacul unei mutatii de cersetor, fara bube, fara vioara si acordeon, cersetorul cu blestemul care te ameninta ca, daca nu-l miluiesti, arunca peste tine afuriseli mai rele decat cele stranse-n batista de vaduva lui sergiu nicolaescu. “noi suntem pe aici majoritatea atei” zice maelle, aici si-n restul europei de vest, in the economist un preot anglican spunea acum o saptamina ca a trebuit sa inchirieze spatiul bisericii unui club de bondage si spanking ca sa-si acopere cheltuielile parohiei, astia in geneva folosesc cinematografele porno pentru happeninguri artistice, doamne fereste si maica precista, imi fac iute o cruce pe piept cu crema elizabeth arden a maellei si o iau la picior catre mamco, muzeul de arta contemporana cu ei si avangardista pentru noi.

pierd 15 minute sa rezolv problema intrarii, sunt 76 de foste hale industriale si 1345 de usi, extrag radicalul,calculez sinusul si cosinusu, aplic tangenta si sunt inauntru, baboiul cerber la intrare ar acri perfect o ciorba de gaina, “esti din romania? aaa”, se lumineaza si se transforma in miss ellie, “am fost in romania in 1997, exact inainte de cutremur”, poate 1977, “asa, 1977, da, da, cumnatul meu e roman si sora-mea studia in romania stiinte politice”, ce vremuri, parca il aud pe taica-miu descriindu-mi balos anii ’70: se gaseau de toate, scoici la borcan, conserve de carne chinezeasca, snitzelul la restaurant la aro era cit capacul de buda”, boierie, ceausescu il primea pe carter iar iliescu era tartor la iasi, ooooof.

in capul scarilor e Big Crunch Clock, ceasul lui Motti care arata cite miliarde de ani mai are omenirea de trait pina cind soarele face poc si incinereaza galaxia, cu tot si impotriva vointei bisericii ortodoxe romane, cine-i Motti, un genevez dement care a declarat ca este in spatele cutremurului din california din 92 si a exploziei navetei challenger din 86. a-haaa, poate ca dinsu e vinovat si pentru semnele de prostie si meltenism acut manifestate de poporu roman, o sa incep o investigatie.

un sugar urca de-abusilea scarile de metal sub privirea dragastoasa a mamei nibelunge careia i se rupe ca ala micu isi baga-n gura pumnu plin de… nimic, ca e curat lacrima pe jos, dar totusi, nu se face, sunt urmarita printre altarele de plastic gigantice de un pitic negru cu fata de traficant, sta la 3 metri de mine, geaca de piele, burta infasata in blugii trasi sub sanii cupa c, mi-aduc aminte ca maelle mi-a zis ca paznicii galeriei sunt pusi sa-ti explice lucruri, ca exponatele sunt lasate cu informatia minima, astfel incat esti silit sa-l intrebi pe micul negru valutist daca are sa-ti schimbe 100 de euro, nu, dar poate sa-ti spuna ca dupa draperie e o expozitie de fotografii socanta si sa ai grija.

eee, vin din romania, ce poate sa fie soc..sunt fotografii artistice cu morti, crapati in baie, putreziti linga frigider, stafiditi in pat, artistul ne propune un inainte si dupa, incaperea si cadavrul si incaparea dupa evacuare, auuuci, la etaj ma ia in primire jan, ma vede palida si da drumul la flasneta, in franceza, spaniola, italiana: “de unde sunt? cu ce ma ocup? nu as vrea sa merg cu el in dubai? nu, poate am o sora care ar vrea sa mearga in dubai?” nu, am un frate, iubitor de animale, “perfect, si mie imi plac cainii, am un husky, dar nu am cu cine sa-l las daca plec in dubai. sau iordania, ce parere ai?”, desi nu are nimic pe cap sunt sigura ca m-am intalnit cu palarierul nebun, bronzat, parinti nemti, colegul de camera e negru, burtos, de ce nu-ti lasi huskiul cu dinsu?, “nu se poate ca plec in togo in 5 zile, cald, cald, abia astept”, conversatia cu cei doi ma epuizeaza.

jan e gheara pe umarul meu stang, “stii ca din unghiul asta semeni cu jane fonda, serios, jane fonda barbarella, sexi”, bag o eschiva si-l intreb despre exponate, sunt 3 camere construite pe concept: camera lui hemingway, cu pat de crengi si puscoiul cu care si-a zburat creierii; camera din tara care nu exista, orasul care nu exista, cu geamuri care dau catre un peisaj care nu exista si camera spulberata de un cataclism si lipita de manute harnicute la loc, fiecare perete, tablou, furculita sau vaza au fost sparte si lipite sau cusute la loc, domnu din togo imi face vant intr-un culoar negru, bezna si tacere, ies, jan e agitat, instalatia de sunet a camerei broked e la randul sau broked, haha, ce ironie, domnu din togo se pierde negru in intunericul culoarului, zdrang-franmg-zmang-shfang-poc-trosc, o harmalaie gigantica erupe in camera, multumit jan imi explica: asta s-a auzit atunci cind camera asta a fost distrusa. hmmmm, arta zici?

jan ma admonesteaza ca sunt cinica si nu mai cred in povesti, ee-naaa, asta nu-i deloc adevarat, vrei sa auzi una? cica era odata un oier inept care a ajuns parlamentar european si el avea doi verisori si…

dar voi stiti povestea. ma intreb daca gigi nu ar fi bun de instalatie la bienala de la venetia.

botezul lui toma si sfarsitul lumii

December 17, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

sambata am fost la botezul lui toma, fiul lui cezar si al soniei nascut in anul sfarsitului lumii, cind ying devine yang si cind isus vine in 7 minutele, ca un taximetrist de la meridian, cu 2 minute mai tarziu decat ceausescu surazator care zambeste de pe pereti si spune ca ajunge in 5, normal, nu a plecat niciodata, a stat la chioscul din colt la dozator cu baietii, hai sa-ti traiasca baiatul si sa creasca mare si frumos si cind ne-o fi mai rau asa sa ne fie, cu 7 feluri de whiskiuri in fatza, coniac si campari, vezi ma ca n-au murit degeaba tinerii aia la revolutie?

tata lui cezar e genul caruia ii dai o mana si te-a imobilizat: doamna feher ajutati-l pe cezar sa se lase de fumat, spuneti-i si dumneavoastra ca nu-i bine, vin buluc povesti despre doua bypassuri si 3 pachete de tigari pe seara sau 3 bypassuri si 2 pachete de tigari pe seara, oricum ar fi vointa de fier triumfa, stiu cum e, am fost si eu acolo, si bunicu, si andrei, noi astia, barbatii puternici care o punem de cold turkey nu ca restul lumii care doar se face: m-am lasaaaaat, cum nu, dar hai cu mine sa mai trag un tutun pe balcon, si inca unul ca merge cu tzuica asta, doar n-o fi foc, ca d-aia suntem unde suntem, ca niciodata nu-i bai si nici foc, in loc sa iesim abrupt si definitiv din comunism ca polonezii, am scazut doar de la 3 pachete la 1, poate 1 juma cind bem ceva, si care-i domle problema, doar putem sa ne lasam cind vrem noi.

si uite unde am ajuns, ofteaza domnu panait, tata lu cezar, daca as avea varsta voastra as pleca din tara, fara remuscari, fara sa ma uit inapoi. “nici macar la decolteul doamnei in bej?” nici macar. chelnerita aseaza niste bruschette pe masa,  doua zane blonde de 6-7 ani se tavalesc pe podea, dupa whiski vine vinul alb si dupa ala rosu, creveti si somon si niste frigarui cu ciuperci, unde sa pleci din tarisoara asta domnu panait cind e atat de bine, mai bine dati si dumneavoastra o tigara si spuneti ce faceati pe 17 decembrie 1989 si cite ati tras in piept la revolutie?

argentinosaurus finalus

July 22, 2012
jurassic park
2 Comments

buricul recoletei e plin cu fluf de blana de vizon, mertzuri si rollsuri linga magazine de ceasuri de 80000 de para limba mica si 120.000 limba mare, blocuri art deco si portari in livrele, intru la gorda si alejandro-n casa scarii, un candelabru mare troneaza in hol, parca-si fi la minister, covoru gros ineaca pasii, arat ca mica orfelina in fatza oglinzii gigantice care imbraca un perete, s-o cant p-aia cu sculati gazde nu dormiti sau ne dati sau nu ne dati, fasole cu carnati, ne datiii.., liftul stealth ne varsa la 3, hoooooolaaaaaaaa, gorda deschide usa si ma trage inauntru, carti si vechituri, uite astia n-au biblioteca plina cu cutii de bomboane puse pe cant, pe semne ca bunica si strabunicu au stat bine pe cascaval si astia mici n-au fost siliti sa vanda merdenele in piata, gustarici selecte si whisky on the rocks, gorda trage o tigara ca nu poate sa se lase si alejandro sontacaie prin casa, a facut tendonita servind la mese dar e fericit ca duduie biznisul, posada de los patos are acum si piscina, tocmai au avut o petrecere cu baietii de la chandon, 25 de oameni, ochisorii ii stralucesc deasupra mustatii de clovn, banii n-aduc fericirea e un text pentru saraci.

vicky lasa computerul si vine sa dea buna seara, habla ingles, o-ho-ho, si-nca cum, e ghid la bariloche, iti mai torn niste vin? gorda si-a terminat paharul ei si ciupeste acum dintr-al meu, baiatu cel mare e plecat in franta si n-o sa dam de el dar e prin zona asta mijlociu care a fost cu niste ani in urma fix in orasul tau, cum se cheama? brasov, asaaa, i-a placut foarte mult, o mustata tanara intra-n casa, panchi, asterne clasicul tzoc pe obrazul drept si se vara la el in barlog, alejandro pune discul cu politica: dolarul e 6,5 pesosi pe piata blue, ce e aia? piata neagra in versiune argentiniana, cind o sa fie 9 sau 10 probabil va deveni neagra, cu pesosul te poti sterge la fund, iti trebuie vreo 5 hartii de 100 ca sa faci treaba buna, in afara de uruguay, paraguay si bolivia nimeni nu da doi bani pe valuta argentiniana, comunism zice gorda, dictatura completeaza alejandro, si ce faceti? protestam, iesim in strada, in strada asta cu mertzuri si rollsuri? baricada le facem, sa-i zic si lui gigi sa-l puna pe-al lui la bataie ca altfel o sa-l piarda oricum.

tzoc-cioc, pupaturi, ne vedem in romania la un training despre spirit civic si implicare politica, hai la hombre vertiente, zice juju ca showul asta da vioara la tot ce-am vazut, babe-n blanuri se-nghesuie la balcon, jos, baietasi in geci asteapta frematind, boludo-boludo, se aprind tigarile, se pregatesc aparatele, 50 de minute stau traznita cu ochii pe scena unde se croseteaza un plovaras de dans modern cu efecte speciale primitive dar incrdibil de spectaculoase: caft cu apa, stropit spectatorul extatic, se alearga vertical prins in coarda, niste domnite se bat intr-un perete de panza, un sarpe gonflabil enorm calarit de un nenic urmarit de amazoane pune punct reprezentatiei, aplauze, fluieraturi, sa moara mama ca n-am mai vazut asa ceva, 50 de minute 120 de pesosi mai bine investiti decat pentru stersul dorsalei, parol.

pe 21 iulie argentinienii sarbatoresc ziua prieteniei, frizerul ma pupa pe obraz de parca ne stim din clasa a V a, chiar, ce-ai mai facut? aaa, am stat in romania o vreme pina am crezut ca sunt romanca si prin 2011 mi-am dat seama ca nu am nicio treaba cu poporul ala si m-am intors, tu?, seara carciumile fierb, la cabrera e ca la bataia de pe titanic pentru barcile de salvare, aveti rezervare? da duduita, la ce ora? 8, pixul alearga printre nume, veniti dupa mine, 50 de oameni ramin sa-nghete la usa, ma simt ca schindler, luati-mi clama de par si salvati-i pe batranelul cu papion si pe bunicutza in blana de nurca, uaaaaaah, am reusit in sfarsit sa intru la cea mai buna parilla din oras, chelnerii ma lipesc de scaun, o luam de la capat, as vrea un bife de chorizo cu.. tztztz, nu, va aduc doua empanadas si impartiti carnea la 2 ca sunteti vai de capu vostru, vin vreti? da prietene, va aduc malbecu asta ca merge brici cu ce mancati, carnea se topeste-n gura, gura se topeste-n suflet, sufletul alearga cu malbecul printre cutiutele cu salse de pe masa, ce sa mai iau, ce sa mai gust: castravete murat, ceapa caramelizato-murata, oua umplute, morcovi cu usturoi, chimichuri, piure de dovleac cu stafide si piure de cartofi, zuchinii cu ou, porumb cu ceapa, fasole verde incoltita, vinete murate, pimenta, joaca fete si baieti hora-n batatura, ah de ce n-am 10 vieti sa te gust in guraaaaa!!!

desert, chelnerul computeaza si zice: juma de portie si haaap, apare c-un platou gigantic cu dulce de leche si inghetata, tiramisu, vulcan de ciocolata, gem de zmeura si crema de zahar ars, hah-haaaaaahhh-huuuuhhhh, maninc si plang cu gandul la biletul de avion de pe noptiera, toata poezia ma costa vreo 80 de dolari la cursu alb si 60 la ala albastru, welcome to jurassic park, de maine ne mutam in tara dinozaurilor pitici cu mandrie mare, nici ca se putea un moment mai bun, hai ca ma duc sa-mi iau un triferment, noapte buna.

velociraptorus tzaranicus

April 5, 2012
jurassic park
Leave a comment

baietii de la darwin expedition urmaresc cu pixul numele de pe coloana, nu, nu, nu, o iau la dreapta pe linie, nu si nu, incearca si diagonala dar nu le iese nicicum duduie din romania cu nume unguresc care incepe cu f si se termina cu r din 5, pai si acum ce facem, dau ochii peste cap si sunt pregatita sa mimez lesinul provocat de dezmagirea de a nu fi pe lista vestitei expeditii care calca fix pe urmele poate mai putin vestitului darwin in golful lui puerto deseado, aceasta gradina zoologica patagoneza cum plastic s-a exprimat bardul local in textul descriptiv al oraselului, barbosul imi vede falca plecata-n fatza, reactioneaza decis si taie numele unor englezi, n-au confirmat? nu zice colegul, pai atunci chaaooo, harsht john si mary, traiasca malvinas islas argentinas, sunt la bord.

ultimele 3 zile a plouat si plouat si iar plouat si turistul s-a topit ca vrajitoarea din oz, cum a dat soarele cum s-au bulucit sa vaza ce-a vazut si batranul charles, pe barca sunt 3 tineri cu fiare-n gura sa le-ndrepte dintii, 2 surori supraponderale si 4 cetateni cu etate incerta si camere scumpe care explodeaza emotionati cind vad primul delfin, ooolaaaaaa ii striga, delfinul desigur cheama niste prieteni si acum tot grupul baga pe linga barca in tzipetele excitate ale poporului, e aici, uite-l acolo, a trecut pe sub barca, ba nu, pe deasupra, avea o tigara-n gura si canta la acordeon, nuuu, ba da, ia taceti si ascultati, e marseilleza, in stanga mea tinerii scrasnesc metalic, una dintre surorile grascioare pune o vorba la delfin sa sara prin cadru exact cind rade ea tamp la camera, delfinul ia banii si pleaca, survival of the fittest.

pe urmele lui darwin, ghidul inghesuie barca in sufrageria cormoranilor spunind lucruri absolut neevidente gen: sunt de doua tipuri negrii si cenusii, noooo, serios, eu as fi zis mai degraba ca sunt verzi si albastrii dar cine sunt eu sa spun asta, d-aia am venit aici cu un ghid, clicclac, cormoranul isi baga picioarele-n locuinta si pleaca scarbit de acasa pina isi iau talpasita baietii astia cu cititul contoarelor, cei 4 incerti se foiesc, s-au plictisit de pasari, mamifere estem in program? estem commo no.

la o zvarlitura de piatra ce sa vezi, e chiar o piatra cam cit borna de la universitate pe care atarna niste lei de mare, scularea c-a venit expeditia, fiare-n gura clantzane incantatzi, cichi-chucu, pup-pus, incearca sa ademeneasca un pui care se scarpina lenes sub falca, masculul se trezeste si rage ofuscat de 2 ori, ghidul zice ca fiecare cap de familie are un harem de 18 domnite, vine si gluma, stiti cum le suporta? femeile se-ncoarda, barbatii ranjesc premonitoriu, pentru ca leoaicele de mare nu vorbesc, ha-ho-ha-ha-ho, nenicii se pleznesc pe coapse, de cind n-au mai auzit asa un banc bun, hmmm, duduile isi trag caciulile pe urechi si-si zambesc superior una alteia, lasa draga ca ajung la mana noastra, muhahaha.

barca opreste pe plaja, ghidul taraste o lada frigorifica rosie cu sucuri si prajiturele si incepe fugarirea pinguinilor magellanici, naparlesc si-si ascund goliciunea prin tufe cind hop, flashu graselor ii expune, tzusti o taie printre ierburi catre centrul coloniei unde nu-i ajunge mana paparazziilor, sunt cateva zeci de mii, tzipa, se cheama, se ascund, sunt mult mai tematori decat aia din antarctica, acolo intra 20000 de turisti pe an si fiecare barca are alt traseu, aici sunt mii de cocalari pe luna, basca pescarii din puerto deseado, nu-i usor sa fii pinguin magellanic in zilele noastre, imi amintesc ca pe Ushuaia ne puneau sa ne spalam cizmele dupa fiecare vizita in colonie ca sa nu contaminam urmatorea cu microbi din precedenta, pacatele mele ce grozavii oi fi adus pe talpa ma dau de ceasu mortii, pe ghid il doare-n basca, trage din mate in timp ce tineretu ambuscheaza un pinguin si-i ciordesc portofelul.

ok, o sa ziceti ca dupa ce vezi adevaraciunea din antarctica parca totul pare meschinutz, dar meschinutza nu-i natura ci omul scarbavnic care nu stie cum sa se poarte cu ea, tzop in barca, hai pe canalul inundat unde nea darwin s-a retras seara sa-si scrie blogul, welcome to jurassic park notez si eu-n al meu, daca tzarania e o mutatie evolutiva de ce nu suntem toti in gradina dupa castraveti?