la coada la moastele lu’ gigi

usile cu senzor mesteca, doua gingii goale, coada de oameni care se intinde ca un intestin cu 18 bucle, pina haaaat, in parcare, elvetienii rezista, olandezii rezista, rusii si romanii cedeaza primii, un urs sovietic cu o nutrie trasa pe cap isi cheama familionul si parasesc imbufnati receptia bailor lavey, daco-getii se crucesc: draga, acum citeva zile era splen-did, iti spun, splen-did, “eu nu stau la coada asta”-anunta acrita o doamna distinsa cu accent ardelenesc, destul ne-a chinuit cizmaru cincizeci de ani cu cozile; la douaj de ani dupa ce l-am trimis pe insula cu elvis, nu mai suportam gandul cozii, poate doar la moastele sfintei paraschiva, acolo “se merita”.

bon-aneee, bon-aneee, iti ureaza necunoscuti pe strada, la multi ani si dumneavoastra domnule, sa fiti fericita doamna, cum au invatat oamenii astia sa fie atat de politicosi? ma gandesc la zgarda cu curent electric pe care, in elvetia,  ti-o pun in clasa I la gat, cum ai facut o marlanie, cum doamne-doamne da cu voltaju-n tine, la 14 ani esti cel mai bine crescut om de pe pamant, sa propun o campanie lu madam andronescu, finantata din fonduri europene: campanie de eradicare a nesimtirii si instituire a unui climat propice vietii in la republic de la rumani notr sher patri.

verbier-imi pun sosonii de lux si ma arunc in zloata din buricul aurit al resorturilor de ski elvetiene, agentii imobiliare umar-linga-umar, magazine de ceasuri prinse intr-o hora ca de aici pina-n giurgiu, vreo 12 buticuri de design si 1900 de locuri de unde poti sa-ti inchiriezi sau cumperi echipament de ski, dar cine skiaza aici ca toata lumea e pe strasse cu ochiu-n pravalii, criza? care criza? james blunt are aici chalet, cel mai ieftin lacas cu poza la imobiliare e un studio de 25 de mp cu 400.000 de franci elvetieni, restul se joaca pe la 6 milioane, suuuuuuuv in sus si suuuuuv in jos, daca o mierlesc macar o sa o fac calcata de un mertz g, taica-miu se scoate cu banii de asigurare.

uite si niste renaulturi pricajite, dar nu ma las pacalita, sunt miliardarii undercover care o ard cuza, incercand sa ia pulsul natiunii, casc ochii la chaleturile inghesuite pe coasta muntelui, un soi de bran mai cochet, fara termopane, carutza cu flori din curte si ceafa de porc dimineata-lapranz-seara, in cafenea sunt reviste pe care nu le ciordeste niciun tiganus ca sa le vanda la intersectie cu 2 lei, sa citiiiiim, avem 564 de pagini cu reclama la ceasuri si bijuterii si uite si un articol despre un domn din anglia care a venit aici si a facut postul de radio verbier, in limba engleza, ca juma din uk s-a mutat aici, doamna de langa mine isi stalceste limba “ iun cheafe siarr vouuuu pleeei”, inutil, chelnerita e si ea englezoaica, ma simt ca la mall in sheperd’s bush.

nu chiar.

incepe sa ninga, prima ninsoare din elvetia, prima din 2013, fulgi mici cad pe masini mari, fulgi mici pe asteptari mari, fulgi mici pe realitati mici, ma simt pacalita, nici glitzul nu mai e ce-a fost, ma uit in jur dupa cacareze de oaie. pe zapada indigo e scris cu auriu ureic “gigi a fost aici”.