la sibiu, oamenii are draci in fund

“wilkomen, welcome, bienvenue, benvenuti”, portarul de la golden tulip sibiu-imbracat ca maimuta cu talgere-rapaie careul de saluturi apoi inhata rapace geanta lui kiki si borseta lui pila, tropaie frenetic in fata lifturilor asteptand sa urce, poate face pipi pe el, poate are draci in fund-asta e vorba lui maica-mea: “astampara-te, ce ai?, draci in fund?,”, mai nou se cheama hemoroizi si fisuri anale si se tratea..

poftim? “rezervare aveti?”, fatza receptionerei se-ncalzeste lent c-un zambet adormit-politicos, e noua jumate seara, de mult trebuia sa fie in pijamaluta, “completati aici si aici si cheile poftiti si aveti wifi si mic dejun si sala de forta”, ooooo, desigur, la gym mergem cind ne intoarcem de la cina, acei dintre noi care au draci in fund.

pila a vorbit cu cocoru si asta, fiind din sibiu, i-a recomandat restaurantul max de pe strada ocnei, la 15 minute de mers pe jos de golden tulip, ooooooh, codin geme, moby dick harponat, cum caram noi carcasa colegului care nu si nu si nu merge pe jos? receptionera blajina cheama un taxi, in cite vine?, “vine cind vine”, taxiurile din sibiu nu anunta un timp, l-ai chemat cind esti coafat-incaltat-apretat si astepti in buza scari, in blocstart, “uite-l, asta e, e al dumneavoastra”-ne anunta maimuta cu talgere si maini libere cu care deschide odata toate cele 3 usi, taraboanta galbena cu miros acru troncane pe strazile pustii, e joi seara si sibianul amuuu se pregateste de vichend, nu umbla creanga pe strazile desfundate, piatra cubica a fost saltata de aici si pusa dincolo, indincatoare zac intr-o rana, pe strada ocnei-i santier; tot brasovu-i mai cu motz, hotarasc inviorata de-ntepatura patriotica a unei echipe de draci din fund.

la max numar 3 piane si 3 mese ocupate, dar putem sa stam sus, la separeu, nu-i nimeni in niciuna din odaile inalte cu grinzi groase si pereti cu vopsea pleznita de la etaj, chelnerita ne-a facut mezanplasu in una din ele dar kiki, femeie cu draci in fund, vrea in cealalta, ca deh, aia are pian si un dulapior burghez cu pahare de cristal, meniurile sunt cat ceaslovu din copilaria lu creanga, frumos aici la dumneavoastra, “daaaa, max a luat si medalia de aur la un concurs pentru pereti”, eee? altfel intra spritzu-n tine cind stii ca stai intre ziduri medaliate, sa curga grapa, sa ne stropeasca grasimea fripturicii de pe piatra incinsa, ba nu, sa nu ne stropeasca grasimea fripturicii, chelnerita ne leaga de urechi bavetici de blugi, carnea se topeste pe bolovan, ajunsa in stomac se transforma urgent in piatra, sa vina Cocosul dintre vii sa ne scoale din morti.

vinul de recas sare zglobiu pe bucatile de vita zvarlita-n stomac, pila asterne abil-generos 3 tipuri de desert la final, infranti ne taram pe jos acasa urmati cu muget trist de muflonul codinel, impleticit, nemultumit si obosit, nimeni pe podul minciunilor si nici in piata mare, nimeni la imparatul romanilor si nici la continental in pasaj, miroase a soapte-n intuneric, a hlizeli pe infundate, de dupa canapele, a “sur-priiiiiiseeeee” urlat in obraz cind tragi usa dupa tine si apesi intrerupatorul. “fratioare, mi-a zburat inima” spui tinandu-te de piept, “sunteti nebuni sau aveti draci in fund?”