top secret: slabiciunile primarului sibiului.

loganul troncane pe strada piscinei si apoi pe strada semaforului, sibiul alearga pe linga masina, cenusiu-ordonat, johannis pare uns primar pe viata, va castiga alegerile chiar si daca nu participa la ele; daca in constanta radu mazare trebuie sa-si puna basca de revolutionar si sa scoata-n strada escadrila de manechine-n chiloti si divizia de care alegorice pline cu ulei-faina si orez pentru pensionari, buster keaton de sibiu e adulat de localnici macar pentru ca il cheama klaus johannis si ca e drept, corect, 2d, lipsit de adancime si deci de secrete rusinoase.

taximetristul l-a votat si el pe johannis, desi e unul dintre putinii care nu a facut-o cu inima deplin impacata, eeee, serios, de ce domle nu va place de primar? “are o slabiciune, nu-i place sportu”, echipa de fotbal din sibiu e praf dar, mai grav, fratele judocan al taximetristului a fost lasat fara sediu si inima de pantzer a primarului nu s-a inmuiat la rugamintea federatiei de judo de a acorda transport gratuit micilor judocani sibieni; o zeeeeei, ce nedreptate, cum sa lasi micutii luptatori in kimonourile lor albe sa faca prize-n parcuri si sa plateasca biletu de troleu? “da’ altfel e baiat bun” concluzioneaza taximetristul si johannis poate rasufla usurat, votul omului din logan nu-i pierdut in ciuda cruzimii sale nibelunge.

vantul smulge portiera, steagurile flutura frenetic in fatza fabricii scandia, portarita inregistreaza seriile de buletin, daca ciordim o conserva de ciorba de burta sa stie cine-i cremenalul care trebuie dat pe mana politiei. 5, 4, 3, 2, 1, start, incepe vizita in fabrica: lasati orice speranta, telefoanele si bijuteriile afara, ba chiar si mataniile si ceasurile trebuie parasite in vestiar, bascute de tifon prind parul, halate si pungi trase peste cizme ca la laboratoru de fizica la tovarasa mihalcea care rastea un “scritzi!” agramat inaintea vreunei ecuatii imposibile, “cititi!!”, pe perete sunt instructiuni de protectia muncii, ce fel de pantofi trebuie purtati, ce fel de talpa, ce fel de material, albul e noul negru, haaaaalt, a fost detectat cercelul din spranceana lui pila, pai nu puteti intra la liniile de productie cu bijuterii, daca pica in pateu, daca va cade-n mancarica de fasole, un leucoplast vine iute peste cercel, codin isi prinde barba intr-o plasa, arata ca un macelar bipolar care a transat toata noaptea virgine din tecuci.

oprirea la spalator, “spalati!!”, curatati-frecati-parfumati trebuie sa trecem printre turnichetii cocotati peste niste senile de unde tasneste apa, turnichetu nu se clinteste, trebuie sa bagam mai intai mainile intr-o cutie, mai adanc, mai adanc, un jet de dezinfectant stropeste in intuneric, kiki tipa, aaaaaa, se aprinde becul verde si bara de metal se da la o parte, in sfarsit suntem inauntru, pe un hol alb si lung, la sfarsitul caruia te astepti sa-l gasesti pe dumnezeu si sa-i pui intrebarea “am murit si am ajuns in rai?”. raspunsul este “ai murit si ai ajuns in sectia ciorba de vacuta cu legume din fabrica scandia”, ingeri transpirati, cu cefe groase si nas borcanat, amesteca in cazanele gigantice cu lopeti de plastic, vaslele ridica la suprafata mazare si ceapa si bucati din vacuta, stomacu gheortaie, mirosul l-a trezit si l-a agitat, cutiile de alama rapaie dum-dum-dum-dum, zgomot infernal dar pe muncitori ii doare la basca, au dopuri de urechi, dum-dum-dum, pe banda ies cutii cu miile, lucioase, aurii, masinocul asta le lipeste etichete, cutiile de aici merg in anglia, si cele de acolo tot in anglia, astea-s pentru noi, mancarici si ciorbite si terine si pateuri cat vezi cu ochii, jde mii de sandvisuri, mii de stomace recunoscatoare, al meu plange-n pumni, hai ca mai e putin.

in cantina e pusa masa, pastramioara de cerb, salamior de mistret, parizer cat mingea de volei, pasa-pasa, cremvurstii trosnesc intre dinti, branza de sibiu alearga sunculita pe gat, ia cu ceapa verde, ca-i proaspat iesita, trebuie sa ne grabim, 350 de oameni o sa treaca pe aici ca vine pauza de masa, ia mai da si-un pic de salam de vara si ..

vizita la fabrica scandia e un succes, chemati va rog un taxi ca pierdem trenu, pe drum tacere ghiftuita, toropeala cu freze pleostite de bastile de tifon, am ajuns prea repede la gara, peronul e spart si murdar ca dantura tigancii care vinde flori la colt. se vede treaba ca lui johannis nu-i plac nici sporturile. dar nici gara. doua slabiciuni intr-o singura zi descoperite la gospodarul minune al romaniei, hm.

nimic care nu poate fi carpit cu niste care alegorice si un card de manechine in chiloti.