razboiul sfarsitului lumii la o aruncatura de bat de noi

dupa povestea bosniaca de ieri, nimic nu merge mai bine decat “safe area gorazde”, cartea de banda desenata a lui joe sacco, cu mana stanga jurnalist, cu mana dreapta cartunist, cu ochiul stang pe ansamblu si cu dreptu pe detaliu, inventatorul comic bookului de razboi, premiat-parapremiat pentru cartea asta care intinde pe masa povestile catorva bosniaci prinsi de razboi in coasta republicii srpska si la subtioara nationalismului extremist sarb.

vechiile prietenii au fost arse odata cu casele, matusile si verisoarele au fost violate, ucise si-ngropate in pamantul inghetat, septicemia e galopanta, iugoslavia e-n cadere libera si umanitatea a fost vanduta pentru un pachet de tigari, vecinii care pina mai ieri isi ofereau, in caz de nevoi, o lingurita de zahar, se pandesc cu furci si coase si-asteapta cu guri murdare de bila, sa-nfiga toporu unu-n altul.

joe sacco ajunge in area protejata gorazde in ultimul an de razboi, se fumeaza, se bea cafea, se sta pe intuneric, in umbra masacrului de la srebrenica frica se lateste, bosniacii cersesc ajutor, intarzie sa vina, nu mai e mancare, speranta, liniste, cum a fost posibil sa se intample asa ceva, in buricul europei, in plin dezghet ideologic?

nici dupa 20 de ani nu exista un raspuns clar, poate pentru ca nu a fost pusa inca o intrebare raspicata, imi amintesc monotonia fiecarui jurnal de stiri care insira numarul de morti de fiecare parte: 300 de sarbi, 400 de bosniaci, 100 de croati, parca era tabelul cu rata de schimb a unor valute exotice, “schimbati-mi si mie 100 de bosniaci in sarbi va rog frumos, ce curs bun aveti, va multumesc”, jurnalele erau pline de vukovar si mostar si mladici, karadjici, nimeni nu le mai asculta, le-aveam noi pe ale noastre cu ion iliescu si coposu si targu mures si-al sau cofariu.

cum le avem acum pe astea cu basescu si ponta si crin si vrem sa scapam de toate si sa ne ducem undeva la mare, “dar unde draga, ca daca mai zici odata grecia, iti infig andreaua asta-n ochi”, am auzit ca in croatia e frumos, dar trebuie sa treci pe la sarbi si apoi pe la bosniaci, “astia care au avut razboiul prin anii ’70?”, ce anii 70, i-au avut la inceputul anilor 90, zeci de mii de morti, executii in masa, tortura, uite o carte, cu desene, sa nu te plictisesti, se cheama “safe area gorazde”, e scrisa de un american si-ti arata cum era acum 20 de ani prin tarile din drumul catre mare, “razboi? dar tu stii draga ca mie nu-mi plac nebuniile astea. hai sa mergem totusi in grecia”

the end.