criza lor e mai naspa ca a noastra

la arezzo ploua peste nuntasii care chiraie in piata mare, semn de fertilitate?, eu zic semn de pneumonie, unde te poti ascunde mai bine de buba plamanului decat la sanul unei grappe, dar unde ca totul e inchis, o luam pe stradute cu ochii dupa carciumi si anunturi imobiliare, bat clopotele, turistii cu talanga de gat se indreapta tristi spre autocare, uite “miseria e nobilita”, ce frumos, restaurant cu sticker de tripadvisor atarnat pe usa, meniu cu mistret si tartufo, n-are ce sa fie gresit, aloooooo, buona seraaaaaa, nimic, un baiat in blugi da sa faca infarct cind iese din bucatarie, se uita uimit la ceas, e 6.54? de pe ce planeta venim si cine suntem daca vrem sa mancam la 18.54, nici macar 19 carevasazica?

sau poate am venit sa-i ciordim un rinichi? nu prietene, dacat sa bem ceva, pentru inceput,  “pai sa stiti ca bucatarul vine abia la 7 juma si mancarea mai vedem noi. dar luati un loc”, ne asezam cuminti, servet in poala, la o masa sub luminatorul pe care ploaia intinde apa. peisaj lacustru, suntem intr-o cisterna, fosta cisterna de apa a orasului, intr-un restaurant la al doilea stapin, cam departe de miezul de uraniu al orasului vechi deci greu de gasit de sonarul turistului neamtz plecat sa-si cumpere magneti de frigider si vin la 4 euro de la enoteca din colt, in 3 ore cat stam inauntru au mai intrat o pereche de corporatisti care se uitau dupa spatii de organizat un btl si o pereche de gugustiuci, tovarasi cu bucatarul. cu 7 kile de vopsea pe ea, situatia nu se prezinta prea roz.

chelnerul deschide seara cu un rom parfumat descoperit de un fotograf din arezzo intr-o calatorie in trinidad, “ce aveti voi aici baieti?”, un depozit de butoaie cu un rom tare, colorat, ultimul caci fabrica s-a inchis, “pai si ce faceti cu el?”, il bem, desigur, ce intrebare, fotograful s-a scarpinat pe tampla, pe ceafa, pe piept si a zis, “pai il cumpar io, pe tot”, a tras niste poze pitoresti cu localnici sud americani, le-a facut niste cutii bengoase si uite asa, spre deosebire de mine care bat degeaba lumulitza asta, macaroana fotografa s-a imbogatit de pe urma descoperirii tobagheze. bun romu, sa moara ce-am pe casa, de multe ori m-am intrebat ce vrea sa zica vorba asta “sa moara ce-am pe casa”, sa moara pisica, sa moara semnalul tv sau poate vorbim de casele tip bordei in care traiau stramosii nostri, ceea ce ne conduce la concluzia ca pe casa era restul lumii, ca pe umerii lui atlas, deci “sa moara ce-am pe casa” este exprimarea unei dorinte genocidale.

bun romul dar as ramine cu grappa, chelnerul aseaza in fatza o farfurie cu inimioare de ciocolata, facute in casa, si-a pus sortz si are un aer solemn. incearca o conversatie in franceza pentru ca, in lipsa cefei care sa-i dea de gol, ce ar putea fi niste vorbitori de limba romanica decat francezi? nu amore, suntem romanachis, stiu, nu va place de noi, poate chiar ne veti otravi nutretul acum ca stiti de unde venim.

nooooooo, nici vorba, bietul om e painea lui dumnezeu: e adevarat ca are doua servicii si abia reuseste sa treaca parleazul intre zile,hop, am mai bifat una, sa vedem cum o rezolvam pe urmatoarea, pentru ca, uitati-va-n jur, e criza in italia.

e adevarat ca nu suporta ideea ca el trage ca un animal si vine un strain care merge atza la stat cu sapca-n mana si traieste din ajutoare, “sunt multi, foarte multi care stau pe banii nostri, pe ciuci toata ziua, cersind, facind copii”, tigani?, “tigani, albanezi. dar acum parca s-au mai imputinat, acum 10 ani era plini de ei aici, acum au plecat”, a venit apa si i-a luat, “dar asta nu inseamna ca-i uram pe tigani si pe albanezi. noooo, nu-i uram. dar nu ne place sa fim luati de prosti”.

bucatarul a inviat, pe masa ajunge terina cu pecorino si branza-n prosciutto, peste tavalit in miere si alune si porc cu fructe de padure si kiwi. si vin. vin. ploaia s-a oprit, dam 50 de euro pe o cina care-ti injumatatea salariu in orice carciuma mai cu staif din bucuresti, multumit de bacsis, chelnerul ne indica biserica ortodoxa: acilisa, la colt. poate vrem sa ne rugam pentru norocul nostru de a avea un guvern atat de competent care ne-a ferit agil de criza, poate vrem sa ne rugam sa ca tiganii disparuti din arezzo sa nu apara in bucuresti, poate vrem sa ne rugam sa nu reusim niciodata sa cladim o civilizatie pe care sa se catere si sa o suga altii. poate vrem sa ne rugam pur si simplu sa ne moara ce avem pe casa. poate.