cel mai simpatic popor din lume

sienna e oala de pe peretii careia se scurg in piata del campo, grei ca boabele de miere, turisti obositi, gravitatia ii culca la pamant, ii intinde pe piatra cubica in grupuri compacte, cu caini, cu chitari, cu inghetate, cu sugari care au facut caca pe ei si plang si trebuie schimbati subito, terasele duduie, un grup de biciclisti descalecati isi rotesc capetele-girofar, gaturile se-nalta spiralate deasupra multimii, inregistreaza ragetele si chemarile si oftaturile si scartzaitul limbilor ceasului din turn, e aproape 3, ora fatala la care linguritele si furculitele sunt smulse din maini, creioanele jos, teza s-a incheiat, nu mai ai voie sa maninci, n-ai bagat la matz-ghinion, ne revedem la ora 8.

tai grupul turistic 1, sar peste grupul turistic 2, ocolesc bomba turistica x si fentez bomba turistica y, frana in panta de 70 de grade, in cuibul de vulturi care servesc “vini si merende”, paine cu ulei de masline si crostinii, salamuri, carnuri, carnati si branze stropite cu chianti la carafa, un porumbel imi livreaza pe umarul stang o incarcatura masiva de caca, cald si vegetal. da fratioare, multumesc de noroc, am deja o roaba, nu era nevoie sa subliniezi.

coada la catedrala, mai mica decat la biblioteca central universitara in noaptea muzeelor, biletul iti deschide portile criptei, batisteriului, muzeului religios, catedralei, cu ce incepem? cu dulapioare pline de cutiute cu cranii, degete si oscioare de sfinti, ghiulu unui papa, mare cat o ceasca de espresso, toiagele cu capete de fildes ale cardinalilor, copacul de aur cu flori de aur si pistil de smarald-ce i-ar mai place lu saracu gigi sa aiba si el unu sau macar o coroana de aur d-asta 2d, pe care si-o prinde, ca pe-o centura in jurul capului cind sta demn pe tron dupa cafeaua de dimineata.

catedrala din sienna te transforma intr-un cretin oftator care repeta neobosit: doamne ce frumos e, doamne ce frumos e, fiecare in limba lui, spanioli si nemti, rusi, polonezi, japonezi, toti in cor: doamne ce frumos e, benzi desenate cu vietile sfintilor umplu podeaua, biblioteca piccolomini aduna carti uriase de imnuri religioase, partituri si picturi pe piele de vitel in culori care par sa se fi nascut ieri nu acum 800 de ani, micul hans e pe tehno asa ca urla si plange si comenteaza in linistea sanctuarului sub privirile ude ale lui otto si anghela, shhhhht, se stropsesc la plodul teuton un card de babe pioase, silenziooooo adauga un domn cu mustata, ochiul lui dumnezeu priveste albastru din ceruri, doamne ce frumos e, doamne ce frumos e.

in cripta, tavalit pe un scaun, e cel mai sexi paznic de muzeu din lume, nas drept, ochi negru, privire darza, nu stii la cine sa te uiti mai repede, la el, la frescele cu tradarea lui iuda si crucificarea lui isus, poate la ioan botezatorul lui caravaggio care strange un berbecut la piept, cum ar urla oastea domnului sa vada rusinea asta de tablou, ioan botezatoru-n cucu gol, intr-o imbratisare dubioasa cu o cornuta, blestemat sa fii tu caravaggio, sa arzi in focul iadului impreuna cu alea doua lezbiene de au jucat in filmu “the kids are all right” la muzeul taranului, perversilor si pederastilor, pun pariu ca alde caravaggio asta era si evreu.

scutere taie multimea, multimea tace si indura, plescaind din inghetatele gigant, doi mosi se activeaza la auzul apelativului “signori”, e-he, unde sunt vremurile in care palaria si batista la buzunarul de la piept al hainei era semn de domnie?, luati-o pe aici, mergeti incolo, sfaturile curg, mainile alearga prin aer, descriu cercuri, fractioneaza si parceleaza orasul. eu cred ca cel mai iubit popor din lume sunt italienii. pe locul doi as zice brazilienii sau poate spaniolii, ar mai fi si argentinienii, dar sigur italienii sunt pe primul loc, cu coronita. poate cineva sa ma contrazica?