geniile si degustarile de vin

cu 50 de euro iti cumperi un card de plastic, il introduci in fanta din panoul la care sunt legate 4 sticle de vin, apesi pe butonul din dreptul sticlei alese si in pahar iti curg asa, pe la vreo 3 gurite de beuturica, duci cupa la nas, adulmeci continutul, bei, bei dar nu inghiti, il plimbi prin gura, o data, de doua ori, daca esti calic ca mine il dai pe gat, daca esti boier ca domnu gras din minnesota, il scuipi grabit, 5 euro flegmati in vaza de alama si treci la alti 5 euro si alta degustare, brunello di montalcino si rosso di montalcino, sticle peste sticle, etichete cochete, doamna carnosului de minnesota ii face poza in timp ce el galgaie, horcaie, face bulbuci intr-o epileptica criza de degustare, alti doi americani: colonelu zinger si sotia sa cu ochi de melc, gandesc cu voce tare: “i might as well try this one”, pai asa sa faci batrane. colonelul isi face curaj si cumpara chiar si o sticla pe care se gandeste sa o trimita acasa la el, in kentucky, sa-l astepte cind se intoarce din cruciada europeana.

in fata barului de degustari este un jack russell terrier batran, 13 ani in care a vazut la americani d-astia care se coiesc 3 ani sa cumpere o sticla de vin de 6 euro, ma hotarasc sa le dau o lectie si cumpar un brunello de 29 de euro, din 2008, cind marea criza era aia din ’29 si nu auzise nimeni inca de derivative.

montalcino este si el blocat in 2008, simti banii alergandu-se pe strazi si inghesuindu-se-n gradinite, magazine de design aici, anticariate colea, mobila si arta la tot pasu, biserici si wine baruri din doi in doi metri, case cu 75.000 de euro si rusi veniti cu plasa de parale din cipru la cumparaturi de imobiliare. in parcuri se-mpletesc babe localnice cu pelerinii polonezi, fiaturi 500 asteapta cuminti, in turme compacte in parcari, motoristi se alearga frenetic pe curbe, iaca si montepulciano, orasul care te intampina cu wifi gratuit si trafic isteric pe strazile inguste, turistii-s la masa, turistii-s acasa, nu stiu unde sunt turistii da’ sigur nu-s p-afara, piata mare e pustie, ruinele etrusce sunt pustii, degeaba ai wifi daca nu poti sa-l imparti cu nimeni.

dan si leticia si bob impart netul, vinul si-o salata gigant, dan ii explica lui bob ca obama este la fel ca toti ceilalti, doar putin mai inchis la culoare, bob zambeste trist dar nu reactioneaza, dupa 80 de kilometri pe bicicleta facuti intr-o zi, i se rupe de politica, dan face spagatu si ajunge la osama, irak si terorismul alimentat de americani care inainte, cind se batea capitalismul cu comunismul, trebuiau sa se chinuie sa dea bine, sa convinga estul ca e mistoc sa stai in capitalism, “dar dupa caderea comunismului?, dupa ce rost aveau sa se mai prefaca, unde ai putea sa pleci?”,  presimt ca iar ajungem sa vorbim despre depardieu si geniul lui putin.

dar nu, stimati cititori, de data asta depardieu pica examenul insa cuvantul “geniu” se califica in finala, dan il preia cu stop pe piept si apoi il proiecteaza in centrul conversatiei: madam x-ulescu, domnita care a scris eat pray love, a povestit la ted talks despre genii si o istorie fascinanta cu o poetesa africana care i-a spus cum, atunci cind o vizita geniul, scotea o pagina de hartie si se apuca sa noteze frenetic ce chestiuni ii soptea respectivul la ureche. insa, intr-o zi, se afla la camp, a vazut geniul apropiindu-se, s-a cautat de hartie si creion, erau in casa, ce sa faca, ce sa faca? a alergat catre casa, geniul sprintar cit pe ce sa-i scape printre oale in bucatarie dar poetesa noastra a intins o mana, l-a prins de coada si l-a tras inapoi: vino-ncoa nemernicule, unde fugi, si cum tragea cu stanga geniul de coada, aducindu-l catre ea, cu dreapta scria furibund ceea ce auzea. cind a terminat si-a citit, si-a dat seama ca, fiind bagat in marsarier, poemul ei era scris d-andoaselea, lebedele zboara-n zare, eu ma uit, ele dispare.

leticia aproba. si ea a auzit ca geniul vine doar in vizita, ca uite tom waits spunea ca odata s-a certat cu geniul care a venit sa-i spuna un cantec cind era la volan, pe autostrada, ce situatie de rahat: nu pot fratioare acum sa notez, asteapta si tu sa scap de pe interstate si discutam. ma uit la sticla de montalcino din 2008, e goala, am baut-o singura, 29 de euro imi bulbucesc in stomac, cainele luis ma linge pe picior, n-a venit stapanul sa-l ia. nici geniul sa ma viziteze pe mine. lasa luis, ca si maine e o zi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: