carne si miracole la florenta

strazile pustii, omenirea fugita ca sangele din extremitati s-a ingramadit toata in stomacul orasului, e ora cinei si Florenta sta la masa sau se pregateste sa stea la masa, cozi de 10-15 persoane la intrarea in restaurantele mai de soi, chelneri despicand multimea: cometa giuseppe, cometa luigi, cometa flavio. carciumile nu au net, wifi pointurile din oras sunt colmatate ca tevile de apa in centru vechi al bucurestiului, ce ne facem fetelor, cum dam de-o carciuma unde teapa sa fie mica si sa penetreze soricul portofelului mai putin dureros? noroc cu stickerele de pe usi, uite antico fattore pare sa fie pe placul a jde retele de mancaciosi, de la tripadvisor la lonely planet la frommer, zagat, michelin, routard, coada solida de 20 persoane, n-are a face, sa asteptam ca intelepciunea britanica zice ca numai lucruri bune vor intalni cei care au rabdare. a noastra-intelepciune- spune ca asteptarea lungeste urechile. nici vorba, chelnerul gomos ne aseaza la masa, buster keaton in mizerie, nu zambeste, vorbeste putin, ce fel de italian e asta?

“ce va dau?” bistecca fiorentina desigur, omul ma masoara, “duduie, bistecca are cel putin 1 kilogram, nu cred ca e cazul”, cadem la pace pe o tagliata, un iepure si, in deschidere carpaccio de gasca uns pe la subtiori cu dulceata de pere, pe linga masa noastra plutesc imense nave extraterestre de carne, bistecca fiorentina aterizeaza in poala celor doi chinezoi micuti, care se infig, piranitos, si devoreaza in doar doua ore si patruzeci de minute un sfert din ea, bistecca fiorentina alearga spre cei trei spanioli din stanga, in jurul carora danseaza un chelner mai poliglot ca petre roman, friptanele plutesc pe funduri de lemn, sangele curge din ranile facute de furculite si cutite, bistecca fiorentina mi-am dorit si-o … gasca am primit.

gasca are un bonfaier cu care imi taie picioarele, noroc ca stau pe scaunel, imi taie graiul, noroc ca am 7 ani de acasa si nu vorbesc cu gura plina, imi taie cheful sa ma intorc in romania, noroc ca mai am cateva zile de stat, gasca tavalita-n pere e dumnezeiasca, semn ca totusi cineva acolo sus ma iubeste.

si uite si diafana tagliata, n-are un kil, are 890 de grame, un munte de carne de vita, franjurata in farfuria mea, transpir sub limba, transpir pe ceafa, galetuse sunt asezate la picioarele meselor si bureti, sa te stergi de sudoare, maninci, plangi, scoti apa din tine si bagi inauntru vin, doamnei din dreapta i-a curs rimelul, domnului din stanga i s-a format o baltoaca sub sani. 70 de euro pe o masa care in romania te-ar fi amendat cu 5 milioane ca nimic, in cazul in care aveai norocul sa ai asa un bucatar.

iar o sa visez intrigi, lupte si discutii aprinse cu fosti iubiti. tagliata asta o sa ma tina treaza toata noaptea.

intunericul dispare ca negrul de pe o carpa spalata cu domestos, piata domului straluceste, becuri si licurici chinezesti pe care o ceata de paki ii propulseaza in aer, bilutele luminoase urca in ceruri, copiii tipa: vreau si eu, mama vreaaau, vanzatori de inghetata si genti, de portofele si umbrele stau la panda, la ufizzi, sprijiniti in ramele de tablouri, artistii mai spera intr-o minune, e 12 noaptea, exact ora cind angelina jolie va veni cu cecurile si le va lipi cu scuipat de fruntea lor cite unul de 1 milion de euro pentru fiecare din capodoperele cu ingeri grasi, ingeri slabi, statui cu penis trist sau dudui rubensiune. mai stati 15 minute, sigur va veni.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: